659 matches
-
dar neliniștea îl mână acasă, la Domnești, înainte de premiere, când trebuia să urce pe cel mai înalt podium balcanic. Și, iată-l acasă, cu două zile mai devreme. Nimeni nu știa că vine. Era noapte. Intră ușor în casă, evitând scârțâitul treptelor de lemn, deschise ușa cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
rezultatul li-i un drum cu dus-întors. * La mine iată cum e fericirea: În bătătura mea, ridic privirea - Și, hop, pe poartă-mi intră împlinirea. * De vreți și voi un Eros, cu săgeata, Nu ferecați pe dinăuntru poarta - Și-n scârțâit ușor, vă va surâde soarta. Referință Bibliografică: NU FERECAȚI PE DINĂUNTRU POARTA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NU FERECAŢI PE DINĂUNTRU POARTA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1458497895.html [Corola-blog/BlogPost/365972_a_367301]
-
volumului de o cenzură cerebrală care parodiază emoția din teama de a nu se exhiba prea mult, din teama de sentimentalism: „iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în/amiaza vernală din când în când/te mai acompania scârțâitul/ușii stricate a liftului oprit de decenii/la subsol.” (Sfâșiat între două ceruri, p.6). Trecerea bruscă de la sublim la grotesc și sarcasm este șocantă în unele versuri ca acelea din Poem care trebuia să fie ochei: „rătăceam amândoi peste
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Silvia_jinga_mastile_poetului.html [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
locuiesc altundeva.Părinții mei,oameni simpli cu frica lui Dumnezeu se străduiau să nu ducem lipsă de cele necesare deși n-am fost niciodată ceea ce se numește,bogați.Ori puținul pe care-l aveam ne era suficient.Se auzea un scârțâit strident, poate nu în fiecare zi dar care mi-a rămas întipărit în memorie și pe care-mi pare că-l aud și acum. Era Floarea. Căruciorul în care imobilizată își ducea destinul ca pe o povară și cu ajutorul căruia
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457209960.html [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
a avut efect. Zgomotul neindentificat se trădă din nou * Un fel de mai multe întunericuri. ** Noaptea toate obiectele sunt la fel. Sigur, nu era agent imobiliar. **** Uitată la murat de vreo doi ani. Avea etichetă cu data expirării. printr-un scârțâit de ușă de șifonier urmat de o bușitură de corp căzut prin împiedicare. Nu poate fi propietarul casei - gândi hoțul nostru,deoarece cunoaște locul și nu s-ar fi împiedicat. Logica îl liniști și trecu la verificare : - Care ești mă
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Trei_dintr_o_lovitura_lica_barbu_1336228484.html [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
José întredeschise un ochi și-și privi soția în timp ce aceasta termina de închinat. Se uită scurt către mogâldeața de om care respira liniștit la căldura celor trei și zâmbi. - Amore, a supraviețuit. Îl vom numi Josémaria. De jos se auzi scârțâitul porții grele din fier. Cineva intrase și scările vechi din lemn putred începură să geamă sub greutatea celui care le călca. Pașii se opriră în dreptul ușii și un ciocănit ușor se auzi în toată încăperea. Dolores dădu pătura la o
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1413310246.html [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
an, de cinci trilioane de dolari, suficient cât să menținem în funcțiune instalațiile de teleportare dar și pentru un beneficiu consistent. Beneficiu care, așa cum am prevăzut în statutul firmei, merge spre binele populației acestei planete. Încăperea se umplu de un scârțâit ca și cum cineva ar fi manevrat capacele neunse ale unor cripte. Reprezentanții Marelui Consiliu râdeau de se prăpădeau iar fețe lor pământii căpătară o tentă verzulie. Era fericiți! Referință Bibliografică: TURISMUL TOTAL / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1416764858.html [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
mai frumoase amintiri s-au derulat în casa din Domenii. Pe străzile acelea era atât de plăcut să te plimbi, să inspiri parfumul teilor și să asculți guguștiucii în orele amiezii. Apoi, nucul din grădină, magazia cu multe cărți vechi, scârțâitul porții de fier. Totul era magic. Magia copilăriei ei. Veranda pe care se juca atunci când erau discuțiile între oameni mari prea plictisitoare. Îi plăcea să intre în magazie și să citească titlurile cărților de acolo, să le simtă coperțile ușor
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1459038217.html [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
față. - Destul de rar, zice, nu-s chiar așa de ușuratică precum crezi! De fapt, îți dai seama și singur! - N-am vrut să zic asta! Tace. Lumina laternei dezvăluie o ușă metalică uriașă. Annike o împinge cu amândouă mâinile, ignorând scârțâitul jalnic al balamalelor. Este un fel de depozit sau dormitor comun, mă gândesc, judecând după hamacurile din sfoară ( ca niște plase pescărești ), prinse cu frânghii și cârlige de tavan. - Aici își ascundeau traficanții de carne vie „marfa”! îmi explică, văzând
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1487568866.html [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
de dor, unii chiar s-au întors înapoi din exil. Declarația plină de patos a unuia dintre ei este mai elocventă decât orice demonstrație științifică: „Când te apucă dorul de vătrar, de troaca în care frământă mama pâinea și de scârțâitul fântânii nu mai reziști și-atunci te întorci acasă”. După cum remarcă autorul, trecutul reprezintă pentru fiecare emigrant tinerețea, o Românie pe care și-a construit-o în suflet - puțin utopică, puțin idilică... specifică oamenilor cu două patrii. „Cu toate acestea
MĂRTURIE DE OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE ÎN TALENTUL ÎNNĂSCUT DE SUPRAVIEŢUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ratiunea_de_a_fi_a_romanului_cu_doua_patrii_marturie_de_optimism_si_incredere_in_talentul_innascut_de_supravietuire.html [Corola-blog/BlogPost/341759_a_343088]
-
știu că e gâjâit? Păi, am simțit că se „serbează” ceva și când am cerut voie să stăm și noi la meci, că nu deranjăm, nea Mutu, după ce nimeni altcineva nu ne-a băgat în seamă, a încuviințat cu un scârțâit de bâtlan în agonie: - Îhâââi! El era șefu’! Deci, făcea omul o sumă de ani. Rotundă cred, din cauză că nimeni nu comanda ceva - pur și simplu, venea birtașul și schimba sticlele goale de vodcă cu altele pline. Cinstea masa, cum se
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români by https://republica.ro/nicio-fapta-buna-nu-ramane-nepedepsita-fictiune-cu-romani [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
pe marginile vremiiisi scârțâie durerea câte-un gând...sursă foto: internet... X. VREMEA STILOULUI, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014. Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
palmă de ea, să o simt, să nu cumva să o pierd, pana ajungeam acasă, în camera mea. Acolo, ca în mare taină, ... Citește mai mult Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Sacul plin cu alte indexări... Că El a rămas același bun Și ne mângâie la supărări. Iar pornesc voioși colindătorii Pe la case - datină străveche - Sunt cuprinși de spaimă râmătorii; Eu tot caut gândului pereche. Ținte de argint pe cerul iernii, Scârțâit vioi cu pași grăbiți, Noi însă rămânem tot eternii Visători, prin ani ce trec uimiți. Vine cu târlia Moș Crăciun, Opintindu-se, mai-mai să cadă, Pentru că, uitasem să vă spun: E slăbit și...nu este zăpadă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică
SPRE LUMINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Spre_lumina.html [Corola-blog/BlogPost/345076_a_346405]
-
unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt involuntar de scârțâitul pașilor mei duși printre rafturi ... Pași care scârțâie?...Hâm!...Vedeți cât de neinspirat eram? Atât de ... de ... (mă obsedează cuvântul ăsta) ... de neinspirat încât, uitând pentru ce am venit îmi căutam prin buzunare cheile casei, abonamentul de tramvai și nasturele
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
lui Cojan - ciobănescul fără pedigri, însărcinat permanent cu paza gospodăriei -, veni la mașină, scoase din buzunar cheile, descuie ușa, după care trase cu forță de ea. În urma acțiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârțâit grav și prelung, ambele constituind semne certe că, atât dispozitivul de închidere, cât și balamalele aveau serioase probleme. - Într-o zi are să se rupă de tot și o să-ți cadă pă picioare, comentă acid Ralița, care tocmai depuse lângă perete
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
cu degetul arătător în sticla aproape opacizată de mizerie. Aici se pare că șansa e dispusă să-i surâdă, întrucât, la doar câteva clipe după ultimul ciocănit, dinăuntru se auzi duduit de pași pe dușumeaua prost bătută și, aproape imediat, scârțâitul ușii de la cameră bătrânei, urmat, la foarte puțin timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
putut, căutând să dau de mânerele turelelor la lunete. Spre bucuria mea, telescopul cel mare era teafăr. La lumina unui chibrit am reglat lentilele acestuia. Totul funcționa impecabil! Chiar și turela rotitoare, cea mare, funcționa, e drept, cu un mic scârțâit, aproape imperceptibil. Mi-a venit ideea să folosesc telescopul pe post de binoclu. Începusem să rotesc turela telescopului încet, încet, iar la fiecare popas al cadranului priveam prin obiectiv în întuneric, scrutând pădurile și culmile munților, doar, doar voi descoperi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465267073.html [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
ele cu aripi sau fără aripi și de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prințesă care căzuse colac peste noi și ne furase mințile. Toată valea Bucovului cânta ca o orgă acompaniată de scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
ajutat să devin mai puternică și mai înțeleaptă. O.C.- Ce va face fericită? A.B.- Zâmbetul părinților, să știu că sunt iubita de cel de lângă mine, o zi călduroasă la malul mării, o plimbare pe faleză dunării, să simt scârțâitul zăpezii sub talpă undeva la munte cu cel drag alături, sau un brad împodobit de crăciun! O.C.- Să vorbim acum puțin despre puterea poeziei în viață Dvs.,ce relevanță are poezia pentru Dvs.? Și cum v-ați apucat de
INTERVIU CU POETA SI PUBLICISTA ANGELA BACIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 127 din 07 mai 2011 by http://confluente.ro/M_am_nascut_intr_un_oras_cosmopolit_interviu_cu_poeta_si_publicista_angela_baciu.html [Corola-blog/BlogPost/344260_a_345589]
-
pirpirie, care nu-i bună nici la sapă, nici la scoala, nu e bună de nimic... Peste ani, ea primește constant confirmarea că este puțin diferită de restul lumii. I se spune ca e împiedicată, când, de fapt, ea asculta scârțâitul zăpezii sau umblă după păsări; i se spune ca e cu capul în nori, cănd trăirile ei rămân neînțelese de cei din jur... Asta însă nu-i distruge fericirea și mai ales curiozitatea constantă față de tot ce exista: Titina pare
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA ŢENE, CRONICĂ DE MILENA MUNTEANU-LITOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407338907.html [Corola-blog/BlogPost/361083_a_362412]
-
patru jumătate dimineața, pentru a ajunge, la șapte, în Craiova. Povara inimilor le îngreuna mersul, până și vremea le plângea durerea din suflete. Cu greu, la șapte fără un sfert, au deschis poarta din uluce, ale cărei balamale scoaseră un scârțâit ca un urlet de jale, ce o făcu pe Floarea să izbucnească în plâns. Se așeză pe prispa casei și eliberă tumultul ce-i chinuia sufletul, scuturându-și hainele ude de la ploaie. Nicolae, controlâdu-și durerea, încerca să o liniștească. Lena
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1457561347.html [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1476918469.html [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț prin ogradă. Câteva voci ascunse puneau ceva la cale. Ca din senin peste scârțâitul prelung al porții se așternu ușor liniștea amiezii. Autor: Florin Munteanu
Sub aripi de agud by http://balabanesti.net/2011/12/13/sub-aripi-de-agud/ [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]