77 matches
-
inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale apei...voi bate cu fruntea în clapele unei mașini uriașe de scris... de cleștar rotitor...
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Parisul devenise, din povestiri, un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de pierdut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce-i de făcut. Am văzut un A alb dispărând, apoi un P roșu, urmat de un O galben. După alte două litere dispăru fără urmă și ultimul O lucios, negru. Acum Otto putea să Încuie ușile, să tragă obloanele scârțâitoare, să caute lacătele, să le ia de la Else În a cărei poală se aflaseră până acum și să se aplece să Încuie și obloanele. Pentru că nu se mai vedea nimic din cauza Întunericului, mama sa Îi Înmână o cutie de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am potrivit cheia În yala care strălucea cu blândețe În Întuneric și care, dintr-un motiv obscur, era montată chiar lângă clanță. Fereastra a rămas tot deschisă. Când mi-am scos geaca mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un permanent loc doi. Găinile erau, la rândul lor, la fel de iritate de prezența lui Mma Makutsi, de parcă ea, și nu ele, ar fi fost intrusul. De fapt și de drept, căsuța asta pitică, cu cele două ferestre micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor rămâne să se cocoațe pe scaune și să-și facă cuibarul în fișet. Asta vor găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doar n-o să stea pe bancă în fața gării pînă dimineața! Întîi a bătut sfios, apoi din ce în ce mai tare, întîi s-au trezit vecinii, Băcănie, La Chiose, apoi s-a trezit și Ali Mehmet, l-a auzit cum chihăie, coboară pe scara scîrțîitoare de lemn uscat, străvechi, "stai, bre, stai că vin". Ținea lampa în mîna stingă, ridicată deasupra capului și dreapta era ascunsă cumva la spate, "o fi avînd pistol, măcar un topor tot ține în mînă" s-a gîndit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asemenea minuni, se liniștiseră cu totul, în privirea lucioasă a colonelului Stoicescu licărea chiar un fir de ironie sau de compasiune, cine să mai știe despre ce era vorba?! Rotofeiul s-a dus la dulapul cu haine, a deschis ușa scîrțîitoare, era o mobilă veche și uscată, după plecarea lui Pangratty nimeni n-a mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din piele, cu întărituri de metal. Nu era greu, pentru că fără efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele, sunt destul de rar întâlnite. Apar uneori ca reacție la traume psihologice severe, blocând amintiri prea dureroase sau prea greu de îndurat pentru minte. Un fel de întrerupător al acesteia, am putea spune. — Dar n-am deloc impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ascultători". Una din acele "șezători" părea ieșită din tipic. Sala era ticsită de oameni, cu aerul de-a urmări cu luare aminte lecturile literaților: "Curînd, misterul atitudinii lor s-a risipit brusc. Ușa batantă a căminului cultural s-a deschis scîrțîitoare, și-a făcut apariția un bărbat cu pufoaica și căciula albe de zăpadă și a anunțat cu glas tunător: Ťhaidereți, că veni mașina cu buteliiť". Penuria de alimente declanșa veritabile expediții cinegetice în căutarea lor. Penibilele "cozi" aveau însă o
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
conțin : hârtii ? crime ? monede ? Vino și povestește, negresă bătrână, tu jurnalistule, tu poetule, tu modest povestitor de pe stradă, tu surdomutule, depozitar al înfrângerilor mele, deschide-ți sufletul și povestește, fiică prizonieră a memoriei mele, bătrână infirmă, gândaci de arhivă, uși scârțâitoare, singurătate și greață, persoane și lucruri enigmatice, povestiți ; strat de praf așternut pe piane dezmembrate, povestește; vechi sigiliu de împărat, desperecheate servicii de porțelan, povestiți ; oase risipite pe stradă, fragmente de jurnal, ace de gămălie căzute pe parchetul croitoresei, brasardă
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
și l-am ținut strâns să nu alunece. Nu mai puteam să respir, dar nu-mi păsa. Cu tot cu frică, am adormit până la urmă. Și doamna Manea s-a îndepărtat. Am lăsat-o să eșueze în mare, ca o baliză ruginită, scârțâitoare." (p. 80) Cu moartea acestui fost cuceritor reîntors vremelnic pe front începe și declinul romanului. Cele două femei ajung să acționeze sincron, pe măsură ce vacuumul doamnei Manea se umple de energia Ramonei. Întregul transfer se produce printr-o serie de metafore
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
adaptabilă/ pentru-a ilustra Absolutul”. Va poposi în ograda cu nuci nurlii, pepeni cutezători și galeșe femei, va celebra Lumea, în această existență în care ”viața și moartea abia se ating/ cum degetele îndrăgostiților”. Mai ales va cerceta pustiul oglinzilor, „Scârțâitor de zăpadă” (acest cum mai degrabă al alternativelor decât al comparațiilor), va rătăci în zona „oglinzilor care fug din odăi/ se ascund în ceruri“, oglinzi în care se intră ca în apele unui râu când rece, când cald. Dar și
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în virtutea profesiei. Numai că Frau Lange nu era câtuși de puțin emoționată. Părea să fie genul de doamnă care avea ea însăși foarte multe calități profesionale. I-am dat paharul și m-am așezat pe un scaun îmbrăcat în piele scârțâitoare aflat lângă șezlong. — Ești un om cu spirit de observație, Herr Gunther? — Văd și eu ce se întâmplă în Germania, dacă la asta vă referiți. Nu, dar oricum mă bucur să aflu asta. Nu, ceea ce voiam să zic e: cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prăfuit de atâția ani Știu că nu s-a meritat să dau pe tine bani; Așa cum n-ar fi trebuit să trec pe-acasă acum, Căci de la plecarea noastră, n-a rămas nimic bun. Închid în urma mea ușa de lemn scârțâitoare, Și tristă mă întreb cine-o va mai deschide oare? El a plecat atunci în grabă, și a uitat adresa ta! Dar eu, poate am să te revăd odată, casa mea! 2011 Referință Bibliografică: Scumpă casă / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare
SCUMPĂ CASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363963_a_365292]
-
de Dan Mihai Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Duminică 24 februarie 2013. Metroul din New Delhi este subteran numai în zona centrală, în afara căreia circulă aerian, pe piloni de beton mai solizi decât schelăria metalică scârțâitoare din Brooklyn. În interiorul stațiilor de metrou vezi o mulțime de soldați înarmați, unii stau pitiți în cazemate realizate din saci cu nisip. De fiecare dată trebuie să-mi introduc geanta la control cu raze, ca la aeroport, dar aici tehnica
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
mult mai bine că nu arătam ca un turist american! Citește mai mult Duminică 24 februarie 2013. Metroul din New Delhi este subteran numai în zona centrală, în afara căreia circulă aerian, pe piloni de beton mai solizi decât schelăria metalică scârțâitoare din Brooklyn. În interiorul stațiilor de metrou vezi o mulțime de soldați înarmați, unii stau pitiți în cazemate realizate din saci cu nisip. De fiecare dată trebuie să-mi introduc geanta la control cu raze, ca la aeroport, dar aici tehnica
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
Ștefănescu Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică 24 februarie 2013. Metroul din New Delhi este subteran numai în zona centrală, în afara căreia circulă aerian, pe piloni de beton mai solizi decât schelăria metalică scârțâitoare din Brooklyn. În interiorul stațiilor de metrou vezi o mulțime de soldați înarmați, unii stau pitiți în cazemate realizate din saci cu nisip. De fiecare dată trebuie să-mi introduc geanta la control cu raze, ca la aeroport, dar aici tehnica
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
copacii scârțâind din toate încheieturile, precum articulațiil e unui bătrân pensionar așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, să arate mai frumos. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit de toți românii. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
tăietura din care adunam zmeură, atenți la fiecare zgomot ce putea anunța venirea ursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleam spre vale, mestecenii de care ne aninam ca să ne „dăm huța” sau ritualul spălatului pe dinți cu cărbunele scârțâitor din vreo vatră stinsă, care ne făcea gingiile negre, ca la vampiri. La paisprezece ani, după admiterea la liceu, vegheată de sora mea mai mare, am promovat întâia ascensiune pe crestele lor extreme (Negoiu și Modoveanu). A fost ca o
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă, devenim în curând două puncte colorate, într-un vârtej alb. Ninge dezlănțuit, dintru început nu e cu putință să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar fi transformat într-un punct și mai colorat, ascunzându-mi fața de miile de săgeți cordiale. Colindăm pe ulițe, printre căsuțe pe care nu le-am văzut de
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
cu atât mai mult uit că sunt supus deșertăciunii, aleatoriului universal pus pe șotii, demiurgului cel rău (cum veridic declară Cioran)...! Uite, stau de vorbă cu mama, în fața casei durate de ea și de tata, la umbra gutuiului vechi și scârțâitor din toate balamalele lui de lemn, din toate păsările sale des/cântătoare de acolo până aici, de atunci până acum!... casa are cer peste tot... și, mai ales, la ușă!... este dreptul cerului la pământ, este dreptul pământului la cer
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
scărpinatul conului Jorj, când era râcâit de unghiile groase, lungi și tari ca niște plectre rânduite unul lângă altul, avea ciudata însușire de a răsuna nu ca un violoncel, nu ca un contrabas, ci ca un fierăstrău, ca un joagăr scârțâitor, mai dihai decât toate joagărele pe care și le va fi cumpărat el (...). Erau niște râcâituri absolut insuportabile. În tăcerea acelei după amieze grele - după ce de multe alte ori îl rugasem cu glas implorator pe dragul meu de conu Jorj
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]