14 matches
-
ca pe-o zână, răspândind fuiorul părului peste sufletul meu în acea dimineață a iluziilor nu mă lovi vântule cu spicul de ploaie al acestei toamne lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea ne ducem parcă până la marginea lumii se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri se fac
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Elegie_ion_ionescu_bucovu_1350677510.html [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
-i sprințară? Niciuna. Toate te uitară. Curtenitor rămâi și prost, Azi nu mai ești ceea ce ai fost, Strălucitor ești pentru orbi, O hrană dulce pentru corbi. **************************************** Am încercat să vorbesc cu ușa blocului, Nu mi-a răspuns, nici nu a scârțăit, era bine unsă, Gâtul nostru poartă un cap, dar capul ? Pieptul nostru poartă o inimă ? Dar inima? O piesă de schimb. La Termopile au murit eroii. De atunci noblețea a murit definitiv. Cândva, iubind, voiam să mă dizolv în trupul
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1423628624.html [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
a dat Mădălina cu multă ușurință, îndoind genunchii și trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții. Scândura lată din brad a băncii a început să scârțăie în șuruburile ruginite. Doru gâfâia de plăcere. Primise un dar neașteptat din partea fetei. Mădălina gemea din ce în ce mai tare. Avea o dorință teribilă să se răzbune pe Alexandru, nu pentru că a furat-o, nu! Ci pentru că îl iubea! Voia să se descătușeze
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_te_trage_ata_1_.html [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
fotoliul rămas lângă fereastră, carpeta ovală așternută la picioarele lui, toate aveau istoria și povestea lor. Soneria a sunat de două ori, scurt, vestind sosirea fiicei. În moliciunea locului, acum, Aiala tresări: momentul întâlnirii i se înfățișă aievea. Auzi ușa scârțăind și văzu gestul mamei care o primea cu brațele deschise. Și ea, Aiala, ocolise brațele sale. Cu gesturi grăbite atârnase poșeta în cuier și ocolise ochii care o căutau. Toate, toate aceste detalii îi reveneau acum înaintea ochilor, de parcă cineva
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
fără să fie înțelese sau ca profesorii să-și facă meseria cu drag. Îi înțeleg, uneori, fiindcă salariile lor sunt mici, iar o țară care nu pune accentul pe educație are de pierdut mult. Precum și medicii. Sunt multe lucruri ce scârțăie sau sunt la pământ, precum și industria,ce nu se compară cu ce am avut înainte. Știai că Timișoara este primul oraș iluminat public din întreaga Europă? Sunt multe dovezi că se poate, dar trebuie să vrem și să credem. Mai
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1493901716.html [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
o poveste despre fiecare colțișor. Nu și-a explicat niciodată cum ajunsese în mica cămăruță a fetei. O avea în spatele curții unei case mari, naționalizate în care locuiau mai multe familii. Își amintea doar poarta mare de lemn, care a scârțăit tare atunci când au deschis-o, iar fata i-a șoptit: - Grăbește-te! Altfel risc ca baba ce locuiește aici să te vadă iar mâine îmi va pune o mie și o sută de întrebări. Își mai amintea și camera mică
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1393344629.html [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
fără oprire „din sala de așteptare a toamnei-aeroport” poetul are o tresărire cât o „lume” ... un gol sufletesc se deschide într-o clipă temătoare și ascultă cu încordare un sunet ... „ am pândit cum destinul nu putea / deschide zăvorul ușii ce scârțăia între noi./ spre seară s-a furișat în jurul meu / precum un câine fără stăpân,/ tremurând neajutorat, / dar drumurile s-au troienit de tăcere și singurătate /preschimbată în noapte ce spulberă vise.” ( în glumă) Spectacolul vieții se deschide în fața poetului ca
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1444227831.html [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > AM ÎNCERCAT Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am încercat Am încercat să vorbesc cu ușa blocului, Nu mi-a răspuns, nici nu a scârțăit, era bine unsă, Gâtul nostru poartă un cap, dar capul ? Pieptul nostru poartă o inimă ? Dar inima? O piesă de schimb. La Termopile au murit eroii. De atunci noblețea a murit definitiv. Cândva, iubind, voiam să mă dizolv în trupul
AM ÎNCERCAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1416469259.html [Corola-blog/BlogPost/376815_a_378144]
-
reverie. Deasupra era podul casei. Se auzeau pași ușori. Înlătură cu repeziciune cearșaful. Deschise încet ușa. Liniște deplină. Holul liber era luminat discret. Desculță, se uită în stânga și în dreapta, Alergă spre scara ce ducea în pod. Urcă șovăielnic scările ce scârțăiau ca un vaiet "La naiba,ce vechituri!” Ajunse sus și rămase neclintită,rotindu-și privirea. Totul strălucea de curățenie, dar era plin de costume bărbătești. Simțea că-i îngheață sângele în vene. era aproape întuneric,lumina puternică a lunii pline
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1463929251.html [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
desfăcut sârma cu care era legată ușa foișorului... De când pompierii fuseseră modernizați nu se mai folosea foișorul... Am urcat scările de lemn, lucru total interzis. Dar ce, era pentru prima dată când urcam în vârful foișorului deși era interzis? Scările scârțăiau sub pașii mei ... Când am ajuns în vârful foișorului am ieșit pe balcon și am privit Râmnicul... Spre stânga, pe podul peste râul Olănești, era lume multă. Probabil că a început bătaia peștelui... Spre piață era un zumzet surd...bineînțeles
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
țol de lână vărgat și dând bice cailor, am pornit nu înainte de a-mi lua cu strângere de inimă rămas bun de la toți ai casei. Ne-au petrecut până în drumul mare. Caii o țineau numai într-un galop, șinele sanioaiei scârțăiau și noi mai scoteam din când în când câte o vorbă. Simțeam parcă ne îngheța răsuflarea de ger. Când am ajuns la Suceava, nu mare mi-a fost mirarea când am văzut-o înghețată boacănă. L-am întrebat pe bădița
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
inventeze poveștile pe care le va înșira a doua zi când va porni la atac. Nu merge de două ori în același loc. Se informează cu mare atenție unde ar putea să „atace”. În funcție de aceste informații construiește planul. Știe unde „scârțăie” ceva, cunoaște problemele interne și merge acolo unde află că lucrurile nu sunt în regulă. (De dezvoltat ideea asta până la a construi informația de unde și ce știe de banca asta.) E un bun psiholog. Știe că într-un moment de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ca aseară, ca să ajungi până la ea ți-ar trebui o întreagă zi. Și oricum, parcă tot de mâine ți-ar fi mai convenabil să ieși, nu?" (Ioan Es. Pop) și "Ușa părea că nu mai fusese deschisă de mult. A scârțăit îngrozitor și păianjenii stâncoși au tresărit din somn. Am intrat. Prin lumină umblau o mulțime de oameni. Felul în care ei mișcau aerul părea ca o muzică. M-am luat după ei. Pe lângă noi treceau în grabă, zilele, nopțile, anotimpurile
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
cum arătă casa mea , căci nici mie nu-mi prea place, însă locuiesc în ea. Zidurile-i stau să cadă și ferestrele sunt sparte, iar din ușa la intrare n-a rămas decât o parte, Într-o balama căzută care scârțăie mereu, însă Doamne n-am ce face, locuința asta-s eu . Te-am văzut trecând pe stradă, tot intrând în câte-o casă și m-am întrebat Isuse dacă mi-ai mai da o șansă . Nu-ndrăznesc să-Ți cer
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]