93 matches
-
ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire/ și aripile lui căzute scârție sub picioarele tale pe/ zăpada ce de flori ce de ramuri ce de degete"... Ca și în literatura absurdă, impresia de insolit este garantată și prin alăturarea unor termeni neobișnuiți, adesea contradictorii, bizari 21. În mod evident, înaintea romanelor, textele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
striga pe o stradă din Paris, ca să afle dacă pălăria tatei a fost deja periată; o șușoteală, care vrea pesemne să mă cruțe de vorbitul cu glas tare, provoacă urletul unui răspuns. Cineva apasă pe clanța ușii de la intrare, care scârțiie ca un gât răgușit, apoi continuă să se deschidă cântând pentru scurtă vreme ca un glas de femeie, apoi se închide brusc cu o lovitură surdă și virilă, pe care o simt ca pe zgomotul cel mai agresiv. Tata a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
depinde de poet. Sigur că pot fi și iluzii involuntare numai că ele nu sunt o regulă și reprezintă o altă categorie spirituală. Mă simt perfect. Acum sclipește-o gheață stoică în mine. Mă-nveselește funia asta rubinie ce-mi scârție prin vine1216. Închipuire, o legătură imaginară, o încorsetare [...] poate că este o exprimare mai aproape de ce se întâmplă într-o falsă imaginație, într-o iluzie. Dai chip, închipuești, închipuiești întru ceva ceea ce ai vrea să vezi cu toate că ești sigur că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numai el știa unde. Era prin luna februarie a anului 1948, într-o luni după Duminica a 17-a după Rusalii, iarnă grea cu zăpadă, ger cumplit, viscol... Zăpada era înaltă cât gardurile și pe unde făcuse mama pârtie, zăpada scârția sub picioare. Mama s-a dus să trebăluiască pe afară căci aveam vacă cu lapte, porci, păsări la care trebuia să le Ioan MITICAN Moș Costache îi spuneam așa, fiindcă mă socotea un fel de nepot, datorită încrengăturii îndepărtate a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
un singur calificativ: admis. știam starea de tensiune a familiei, complexele de situație și de aceea am compătimit umăr la umăr cu cei în suferință. Între 15 august și 15 sept[embrie] mă duc să-mi tratez un picior care scîrție. Pînă atunci am de făcut trei rapoarte de doctorat ori [sic!] 500 de pagini fiecare. Ne vom revedea cu alte ocazii. și mie îmi face mare plăcere orice întîlnire, orice convorbire cu d-ta. Al d-tale, I.D. Lăudat </citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
criteriu de performanță, nu mai are nevoie de ele. De aici provine ideologia refuzului ideologiei, înlocuirea programului prin propunerea individuală sau a "poziției teoretice" prin orientarea personală. Cartea, școala și ziarul sînt în plină ascensiune, îmi veți spune; creta mai scîrție pe tablă și grafosfera se transformă în grafomanie. Să ne înțelegem. Nu vorbesc despre număr, ci despre statut. Nu din punct de vedere material, ci logicial. N-au fost niciodată mai multe cărți, mai mulți liceeni și studenți, mai mulți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care nu aveau curajul să urce pe scările de funie, îi trăgea în sus cu plasa. Cel care se afla în plasă trăia emoții cumplite când plasa se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe stâncă asemenea plase. Nu se mai folosesc decât pentru transportul proviziilor și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
acestei profunzimi în vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copac, ele séreau În altul și eu pîné mé dédeam jos sé fug dupé ea, ea se suia În alt copac și n-am prins-o. Are noroc cé mi-am uitat praștia acasé. La moș Nichifor létré cîinele și scîrții poartă. Șasa se ridicé. Se lovi de cîteva ori cu palma peste pantaloni și Începu Încet sé coboare. CÎnd a ajuns la mal, séri și alergé puțin, ca sé nu cadé. - Acuma sé mé iei și pe mine, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
consider cé nu mai am nimic de spus și, ca secretar al organizației de partid, trebuie sé vé spun cé Îmi este rușine. Foarte rușine. În timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, În colțul de lîngé sobé din clubul sétesc scaunul scîrții și Nicolai Arsenievici Înțepeni Într-o poziție incomodé. Pe tot parcursul discuției, Nicolai Arsenievici se simți oarecum atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea. Neliniștea lui Nicolai Arsenievici se datora faptului cé și el, Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-l arde Și-n această sărăcie te inspiră, cântă barde - Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârție de vânt fereastra, In pod miaună motanii - la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care - ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur și visurile treceau c-o limpezime rară înaintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sarei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scîrțîie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
circulat încă din primăvara acestui an. În ultima perioadă, Sârbu și-a luat la Praga și câțiva colaboratori apropiați din trustul media pe care îl deține în România. Totuși, afacerile pe care le deține Sârbu la nivelul media din România scârție. Numai anul acesta, o serie de publicații din portofoliul Publimedia sau Mediafax Group au fost închise sau trecute numai pe online, printre care cea mai importantă decizia a fost cea legată de cotidianul Gândul. Adrian Sârbu a încercat să achiziționeze
Adrian Sârbu ar putea fi debarcat de la şefia companiei Central European Media Enterprises () [Corola-journal/Journalistic/25581_a_26906]
-
de gheață care se topește la soare v-am exasperat cu telefoanele mele lansez urări de sănătate aștept provincia ucenicii veneau cu calapoadele lor mă potcoveau mă învățau să merg 7. și-ai ajuns la etajul nouă și auzi cum scîrție cerul unde ai rămas iubita mea și nu scotea o vorbă de acolo din paranteza unde adormise 8. un flash orbitoare e rana cîinelui care-mi restabilește echilibrul cuvintele înghit gîndurile cum mănînc eu acest pepene după amiaza la ora
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
șerpi mocniți. Zbîrcitura de bărbat cu melci în barbă, izmenitule cu sclifoseli mirositoare, nici o femeie și nici un barbat nu te-au pohtit degrabă și nu te-au frămîntat între coapsele lor cu ardoare. Kerane, stafiditule cu păr balcîz, cu ochi scîrțiind a saciz, cu gura topită că o molusca hidoasa, mișcîndu-ți limba a lehamite unsuroasa! Kerane, du-te-nvrăjbit la Haidoș, în hăul de jos, pe Kore-Persefona las-o în voia dulce-cumplitului Dionysos, dulful Korin să-i fie bărbatul de abur, dar și
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
ea cine șade șapte vaci grase și șapte slabe apar la ore fixe cînd unele cînd altele în cerc acolo în turnul cu ceas din cetate cum se-așează pielița asta tulbure pe ochi cum se'nțepenește zăvorul gîtului cum scîrție limba cum se' ncheagă sîngele ca maioneza și fata din camera cealaltă spune: ciocîrlia a fost nu privighetoarea în balconul de vizavi fîlfîie un steag mama mare își încrețea bretonul cu fierul de coafat și deodată linia zigzagată se'ntinde
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Dinu Patriciu a hotărât să închidă rețeaua de peste 700 de magazine Mic.ro, începând de marți. Și celelalte afaceri ale omului de afaceri au început să scârție. Deschise în urmă cu aproximativ doi ani, Patriciu era convins că va da lovitura cu această nouă afacere. Iată că previziunea omului de afaceri nu s-a împlinit, rețeaua de magazine fiind o adevărată piatră de moară pentru afacerile lui
Dinu Patriciu pune lacăt la magazinele Mic.ro () [Corola-journal/Journalistic/52428_a_53753]
-
coloanele, frescele din hol, bustul fostului director, Ștefan Pop și... secretara șefă (firește, pour les connaisseurs, totuși...). Sf. Sava (& Bălcescu) al Bucureștilor de ieri și de azi. Atît, deocamdată, despre locul molcomei apocalipse. Ian (Munteanu), a cărui lume se sfîrșește scîrțiind ca balamaua roasă a unei uși de cancelarie, e, întîi (vorbim de anii '80), un june profesor de literatură cu ucenicia în provincie, servit pe tavă unei dăscălimi cu tabieturi. De școală veche. Pe urmă - romanul se joacă, înțelegeți, cu
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile lui mari țineau Biblia strâns lângă piept, iar ochii negri își căutau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Când s-a usca ploaia care începuse, va merge acasă la ea, cu dragul ales. Îi va cere iertare și se vor sfătui. Ploaia bătea cu stropii mari în geam, mai să spargă sticla. Salcâmii se plecau la pământ și scârțiau din toate crengile. Păreau că se luptă între ei și că stau gata să iasă și să plece. Pământul se umflase, apa curgea șiroaie prin ogradă, făcându- și loc spre poartă. Pe geam nu se mai vedea nimic. În casă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
luat-o nimeni ca atare. Nu libertarea materială s-a cerut, nu libertatea muncii, ci libertatea ignoranței de-a acapara funcțiile publice. Bugetul nostru este piața în care se vând scump cele patru clase primare, ce, în locul unei meserii onorabile, scârție slove negre pe hârtie albă. Clasa aceasta a feneanților avizată la buget e nenorocirea noastră socială. "Națiunea" va concede că tot ce e deasupra în societatea română e o pătură nenumărată de mijlocitori, nu de producători. Nici prefecți, nici subprefecți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țintă Și ascultau la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile Care, scoțând căciula, o-ntinde după mile Și-apoi, șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale, Spune la [cei ce nu văd], în cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu gând să bat în ușă; îmi pregătesc expresia cu care s-o întâmpin pe dădacă, dar observ că ușa este întredeschisă. „Poate-i pus lanțul“ mă gândesc, dar abia ating ușa cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că e apartamentul nostru, după bătaia ceasului din bucătărie care merge șonticăind ca un șchiop pe scări: doi pași repezi, apoi iar un pas, și încă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de vedere, e lesne de-nțeles că nu am unde pune lucrurile mele, încît ar fi foarte bine dac-ai păstra tu încă câtva timp așa-numita mea ladă, deși presupun că acest lucru nu e tocmai plăcut. Sănătatea mea scârție întruna ca o moară de mult stricată, ba poate ireparabilă. Săptămâna aceasta am avut friguri și dureri de cap; cât despre picioare - ele sânt într-o stare așa de plâns, precum erau în București. O tristă iarnă mă așteaptă și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]