75 matches
-
imaginare de trăire a entității-om, la un moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Stafiizarea_egoului_si_demitizarea_nefiindului_.html [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creației din neputință, pentru că viața lui, lipsită de importanța timpului viitor, e nonvaloare. Este un consumator al prezentului și un îngrășământ împuținat al teluricului veșnic, distrus odată cu pierderea umbrei sale cenușii: Dihănii
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Stafiizarea_egoului_si_demitizarea_nefiindului_.html [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
surogat. Nici macar f()ocoasă nu e. O văzurăm toți, e epilata. Putea să fie o brunetă. Dar nu, tu vrusăși o blondă văpsita. Să orbesc da nu salivarăm toți. Suntem noi puriști, sanki creștini, dar tot cu ochii după mădulare scârbavnice. Ne place. Dar fără chiloți. Ce atâta mister? E prea acoperită...noi vrem femei dezbrăcate de mister. Să știm și noi ce luăm acasă. Da.Un impact cultural deosebit, URIAȘ cît caru cu boi! Misterul Chilhoții aia o reprezintă pe
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1482224306.html [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
regret trebuie să arătăm că pînă și unii studenți se purtau uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este, într-adevăr, cea mai scîrbavnică. Adesea, soția tîmplarului sau unul din copii îl lua pe bietul om la cîmp sau la vie, unde el se așeza pe o piatră și aștepta pînă venea vremea să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se purtau cu el
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
cât de fericit este? De ce vrei să-i furi visele? M-am uitat la el...mă privea, zâmbind visător...De fapt, privirea lui trecea dincolo de mine, în paradisul fericirii lui, unde plutea pe deasupra murdăriilor noastre, ale cetățenilor onorabili de pe această scârbavnică planetă. Cu inima strânsă, am sărit peste el, așa cum sărisem și peste cadavrul Bătrânului An. Era cursa cu obstacole de la răscrucea anilor. În zadar plângeau niște speranțe părăsite pe treptele vieții. Nepăsător și rece am ajuns acasă. Mi-am amăgit
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420214064.html [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
Piața Victoriei, pentru o nouă reprezentație a Teatrului Masca cu spectacolul Arca lui Lenin. „Am pus în acest spectacol cam tot ce am crezut că este necesar: ticăloșia ascunsă abil sub masca omenească a liderilor absoluți, Lenin și Stalin, ticăloșia scârbavnică a slugilor - comisarii politici care au împânzit întreaga lume comunistă, au gâtuit orice nădejde a oamenilor și, straniu, au determinat tocmai căderea acestui regim sinistru, intelectualii care au pactizat și și-au văzut de propriile interese, lingușind cu vorbele și
Primele zile ale Festivalului Dramaturgiei Românești, sub semnele Identității by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105506_a_106798]
-
preot, se îndrepta spre casă târându-și neputincioasă picioarele. Din spate, era urmată îndeaproape de Marcu, hotărât să facă ce-o face, doar să pună mâna pe... N-apucă să-și ducă otrăvita închipuire la capăt, că se-mpiedică de scârbavnicul milog, care i se împleticise voit printre pașii de fur. Scăpat din poticneală c-un brânci și-o sudalmă aruncate sărmanului - nebănuit potrivnic - fu din trei pași lângă Lina. Copleșită de stăruința urmăritorului, năucită chiar, îi îngădui curiosului să-și
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
AJUNS!"... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului este uluiala ce lăsase să-i scape, nu fără o anumită dâră de cucernicie prefăcută, unei bătrânici îmbrobodită și pusă pe șotii, oleac scârbavnică, căreia însă i-a mai „căzut/retezat ciocul” cu trecerea anilor și onor rânduielilor (iar dinții, aleluia - nu și hazul de necaz !), „brăzdată” de furia senectuții cu graba greu de stăvilit a „ridurilor și cearcănelor”(„fosta-i lele, cât ai
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_doamne_ce_sus_a_ajuns_.html [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
anterior ar fi fost condamnată pentru prostituție.") În Codul Penal de pe vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, în limbajul juridic al vremii, se prevedea că ""Cel ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primpregiurul părților fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădulariu, spre veșnică lui nefolosire"". Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iași, 2002, Romina Surugiu
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
de-a dreptul în proză prin nuvelele din Vîrstele tinereții (1967). În mitologia lumii literare, în contul lui Paul Georgescu figurează și o condamnare la moarte în timpul regimului antonescian. Rămîne adeptul gîndirii marxiste, dar este permanent obsedat de "hahalerism", de scîrbavnicul "cameleonism rentabil" și devine tot un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf lucid al Platoneștiului "îndemonit". Judecînd după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I.
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
trecută printre lecturile de căpătâi, adică obligatorii, în toate liceele și universitățile românești. În ce ne privește, ne numărăm printre cei cărora chiar le pasă de ceea ce se întâmplă cu această țară în care a fi patriot a ajuns lucru scârbavnic și de mare rușine și, prin urmare, ne vom strădui ca imensul efort al minții acestui autor să nu răsune doar în pustiu. Închei, deocamdată, căci voi reveni asupra acestei, repet, capodopere, prin apelul la soluția ieșirii din marasm propusă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii izbucnită de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mână, cei doi se apropie de impunătoarea catedră. Profesorul se oprește brusc, iar eleva se lovește de el. Are treisprezece ani, sâni rotunzi și mari, șolduri arcuite de femeie Împlinită. Mai târziu, la proces, s-a consemnat În dosar că scârbavnica pătrundere s-ar fi făcut cu degetul, iar nu cu mădularul rostuit anume pentru Împreunare. Multe lucruri, Însă, nu au ajuns În instanță, căci, de s-ar fi Întâmplat așa ceva, pedeapsa ar fi fost mult mai mare, incluzând și premeditarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zilnic... și apoi. (iar face o mișcare de împerechere) IDIOTUL (vrea din nou, de data asta fără să fie împins de ceva anume): Nooostim, nooostim.... COMPOZITORUL (sugrumă pe idot): Acu rămâi acasă. Acum o să putrezești nostim pe din înlăuntru, tu scârbavnică atitudine a destinului. IDIOTUL: Nu nostim (se ridică) nu destin, nu hrană la porci să fiu vreau... să aud muzică vreau... totul e bine. COMPOZITORUL (speculativ): Deja posibil... posibil că la marginea veritabilului, o ramă moale a dreptății posibilului. Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
afla țara. Cum să mă duc eu să spun că sunt mare revoluționar? Aaa, că au existat niște riscuri, asta e altceva. Erau riscurile specifice statutului de militar în perioadă de război. M. M.: Eu, când am văzut cât de scârbavnică devine o anumită bucată din armată, m-am izolat, am trecut la învățământ. Am vreo 16 lucrări scrise. Pe una dintre ele, pentru care m-a acuzat domnul Năstase, dar pe nedrept, am scris-o înainte de a pierde domnia sa lupta
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
traseului în sens invers și revenirea "celui ce gândește singur" pe soclul de pe care a fost coborât samavolnic, drept "lider" unic și incontestabil al tuturor ființelor văzute și nevăzute, al întregului mapamond. Trebuia să transformăm iadul cuprins de flăcările satanice, scârbavnice și otrăvitoare ale comuniștilor ticăloși, în "grădina Maicii Domnului", spațiu uman și primitor, calm și frumos, deasupra căruia să vedem fâlfâind, într-un viitor apropiat, tricolorul sfânt al unei Românii libere. Nu, noi nu ne-am declarat niște învinși, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
afla țara. Cum să mă duc eu să spun că sunt mare revoluționar? Aaa, că au existat niște riscuri, asta e altceva. Erau riscurile specifice statutului de militar în perioadă de război. M. M.: Eu, când am văzut cât de scârbavnică devine o anumită bucată din armată, m-am izolat, am trecut la învățământ. Am vreo 16 lucrări scrise. Pe una dintre ele, pentru care m-a acuzat domnul Năstase, dar pe nedrept, am scris-o înainte de a pierde domnia sa lupta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prejudecăți... * N u, nu mai e vorba despre Creangă. De astă dată, autorul isprăvii este David Friedman. Cartea "O istorie culturală a penisului" a apărut nu de mult la onorabila editură "Humanitas" și își propune să demonstreze că mădularul, deloc scârbavnic, este mai mult decât o simplă parte a corpului uman, având statut de "idee ce definește locul bărbatului în lume." Plauzibil, câtă vreme nu prea văd posibilitatea apariției unor cărți despre istoria culturală a pancreasului, ficatului, plămânilor, inimii chiar (examinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i numele ministrului culturii de la Chișinău și, cu siguranță, veți înregistra peste 90 de răspunsuri "nu știu" dintr-o sută. Dacă, însă, veți întreba cine-i Vasile Stati, destui sunt cei ce vor arăta că barem au auzit de autorul scârbavnicului "Dicționar moldovenesc-român". Președintele Voronin îl consideră pe Stati "un poliglot puternic". O fi, câtă vreme vorbește la perfecție două limbi distincte, româna și "moldoveneasca", bașca rusa, învățată din familie (mama lui Stati este rusoaică). Bănuiesc însă că, în fundul sufletului, președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cetățeni străini" (DAGI, 290), mobilizează resurse la fel de importante ca activitatea de culegere a informațiilor privind o navă rătăcită în spațiul acvatic național. Antologică, soluția tehnică (în condițiile unei dotări mediocre a "serviciilor") va stârni ulterior în textele lui Luca Pițu scârbavnice ironii pe tema aparatelor genitale feminine echipate cu microfon. Propunerea ofițerului inferior de folosire a soției proprii ("faute de mieux...") ca purtătoare/manipulatoare a "minifonului" sporește intensitatea dramatică a bătăliei pentru protejarea moralității în apele teritoriale ale culturii străineze socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
neîncepute. Nu se lăsau, țipau, se zbăteau și le-a tăiat țâțișoarele cu cuțâtu... Lepădătura, răbufnește Ștefan încrâncenat, de cuțât o să aibă parte! Cum cântă pravila, logofete?! "Pentru necinstire de fată-mare, au muiere, prin silnicie, fără bunăvoia ei: tăia-i-se-va lui scârbavnicul mădular răufăcător...", recită el lecția bine învățată. Deci, "mădularul răufăcător jos"! Întocmai, "mădularul"... Strâmbă judecată, logofete! Păi... e după pravilă, cuvânt cu cuvânt... Pravila-i bună, județul logofătului, ba! Cât face unu' și cu unu', logofete? Ștefan buchisește pe degete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-o întoarce Tăutu sigur pe el. Unde s-a mai pomenit om cu două?.. Are, logofete!... Are! Dar mâna ce-i?! cuvântă Ștefan dur, nemilos. Mâna nu-i tot mădular?! Mâna cu care le-a tăiat?! Cunoști un mai scârbavnic mădular răufăcător?! El fură! El lovește! El ucide!... "Tăia-i-se-va lui și aiest al doilea mădular răufăcător!" rostește el poruncitor. E după pravilă?! E! E după dreptate?! E! Apoi, așa sângerat, cetluit în obezi, să fie dat în târg, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru ticăloși? Fac umbră pământului numai pentru rele. Îngăduința față de ticăloșie te face părtaș la mișelie! Buruienile trebuie smulse din rădăcină, fără milă! Unii și alții mă ponegresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]