11 matches
-
voinic și chipeș; frumusețea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oștean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire și în vălmășeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou și dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
să scape cinefilului. Este un film alb-negru jucat "a-pasionat" și chiar obiectiv. Ultimii ani ai secolului XX au adus atât de puțină pudoare încât noua versiune este mult mai francă. Cinefilului neavizat filmul poate să îi producă o reală scârbire. Comportamentul deviant este extrem de clar scos în fața, însă la fel de clar este și mesajul de dragoste dincolo de carne și timp.
Lolita () [Corola-website/Science/309247_a_310576]
-
plus ultra în materie de atrocitate p e n i t e n c i a r ă , fenomenul Pitești are o virtute mai puțin obișnuită: îndeamnă la meditație. De obicei suferința, atunci cînd e privită dinafară, te indispune prin scîrbire: întorci capul și pleci, ca să nu te molipsești de zvîrcolirile ei. Nici o clipă nu simți nevoia de a-i înțelege dedesubturile. Că Piteștiul îndeamnă la reflecție o dovedește numărul de cărți scrise în marginea fenomenului, de n-ar fi să
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
care ariditățile abstracte ale originalului capătă invariabil un aspect apos, de frazeologie interminabilă. În română, Hegel sună diluat, confuz și exasperant de incoerent, în virtutea unei dizgrațioase revărsări de termeni nefirești. A-l citi în această formă duce la o inevitabilă scîrbire de exercițiul filosofic. Noica a simțit pericolul de a repudia cartea din cauza asperității indigeste a limbii, și de aici imboldul de-a o povesti ocolind crusta respingătoare a codului. Ce a rezultat sînt două comentarii a căror calitate amintește de
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu dejecții se răresc, apar, ca o compensare imaginară, pasaje fabulatorii, onirice (de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
și palid coroană vru să poarte, Acei umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi pe cap el are un negru comanac, Pe umerii lui trențe ș-o rasă de șiac. Se-ntoarse apoi foaia. Cu greață și scârbire, Dup-o junie vană, el merse-n mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încoronat. Coroane el împarte la regi. - Și la regine, Iubindu-le-ngenunche. Palate-a ridicat Femeilor ce viața și-o-nchină la plăceri, Ce trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În năcazul meu cel mare, că te scîrbisăși pe mine N-am avut altă ce face decît să fug de la tine. Să nu-ți mai fiu la vedere eu, pricina de scîrbire, Surghiunindu-mă de voie pentru a la liniștire.” Șiretenia Înamoratului este limpede: se constituie de la Început ca victimă, acceptă sacrificiul surghiunului pentru „a ta liniștire”, pentru a curma pricina de scîrbire (supărare). În realitate, fuga vrea să fie corupătoare, surghiunul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-ți mai fiu la vedere eu, pricina de scîrbire, Surghiunindu-mă de voie pentru a la liniștire.” Șiretenia Înamoratului este limpede: se constituie de la Început ca victimă, acceptă sacrificiul surghiunului pentru „a ta liniștire”, pentru a curma pricina de scîrbire (supărare). În realitate, fuga vrea să fie corupătoare, surghiunul este un șantaj sentimental. Și pentru ca șantajul să fie loial, seducătorul face la urmă o proslăvire, apropiind din nou de femeie imaginea divinității: „Decît zicîndu-ți de viață al doilea Dumnezeu”... Fuga
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a două generații. 21. Cu Anton Pann apare și critica erosului, adică morala erosului. O anume severitate față de femeie se observă, totuși, mai devreme În poezie. Amanții de profesie (Văcăreștii) arată uneori ceea ce În limba neșlefuită a epocii se cheamă scîrbire față de moravurile femeii. Matei Milu (1725-1801) este iritat de boala nouă ivită la femeile din timpul lui (istericalele), o boală de origine, crede el, grecească. Ea se manifestă printr-o zbuciumare „ca de-epilepsii”. Moldovencele ar fi preluat-o ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i decît un sirventis, o contestație a inflexibilei autorități paterne: „O, trăsnete! Cădeți peste Împăratul”... Există În roman mai multe planh-uri numite plîngeri, cu numeroase elemente mitologice: „Înspăimîntează-te, soare, suspină și tu, pămînt...” dar și cu un puternic sentiment de scîrbire de existență: „M-am săturat de viață, nu-mi trebuie să trăiesc, Mi-e scîrbă-n sfîrșit de lume, o las ș-o heretisesc.” Nu sînt, Încă o dată, ideile lui Anton Pann, dar sînt idei care se potrivesc cu mentalitatea epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]