81 matches
-
vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu tacîmul ei complet: steaua kremlinească, macaraua (muncă! Muncă!), satelitul gagarinean, cartea, secera și ciocanul etc., ce emblemă, zic, pentru democratica noua instituție! Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei. Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
Elenă Badea Mihai Bendeac a postat pe Facebook critici dure la adresa unora dintre susținătorii Simonei Halep, apreciind că "felul nostru de a susține pe cineva mânjind cu căcat adversarul, este de o scârboșenie vecină cu ticăloșia". "Suntem grețoși. Uneori", a scris Mihai Bendeac pe Facebook, îngretoșat de lipsă de respect arătată de susținătorii Simonei Halep față de rivala să în finala de la Roland Garros 2014, Maria Sharapova. "Maria Sharapova a câștigat în fața Simonei. De
Bendeac, reacție dură pe tema Simona Halep. ”O scârboșenie vecină cu ticăloșia” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25152_a_26477]
-
arătată de susținătorii Simonei Halep față de rivala să în finala de la Roland Garros 2014, Maria Sharapova. "Maria Sharapova a câștigat în fața Simonei. De 4 ori. Dar felul nostru de a susține pe cineva mânjind cu căcat adversarul, este de o scârboșenie vecină cu ticăloșia. Am auzit chiar și o reportera spunând, înainte de meci, ca norocul și talentul Sharapovei mai trebuie și "oprite". Am auzit sute de miștouri la adresa "icniturilor" ei în momentul în care lovește mingea. Evident, cei care, după un
Bendeac, reacție dură pe tema Simona Halep. ”O scârboșenie vecină cu ticăloșia” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25152_a_26477]
-
Primul vorbitor, Perottino, dă glas „tezei pesimiste”: iubirea se hrănește din plăcere, e act rudimentar aducător de voluptate, și cînd plăcerea ia sfîrșit fornicația e urmată de o decepție pe măsură. Al doilea vorbitor aduce „antiteza optimistă“: iubirea nu e scîrboșenie malefică, ci sentiment menit a transfigura animalul din noi. Dacă există cultură e pentru că imboldul civilizator al iubirii e însămînțat în om. Prin urmare, iubirea e sublimație, o înnobilare a instinctului pînă la rangul vocației culturale. Al treilea vorbitor, Lavinello
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
capăt. Mulțumesc, abia aștept să înceapă să se curețe strada, în timp ce ție ți se aglomerează covorul din sufragerie și nu numai. Iar pe cititori îi invit să-ți sugereze și ei locuri în care ai mai putea să-ți scuipi scârboșenia.
Scrisoare deschisă scuipătorului de ciungă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20074_a_21399]
-
Simona Tache Vorbeam mai devreme de vomă și alte scârboșenii și nu înțelegea lumea cum de n-aș putea eu să iau de pe jos 10.000 de euro murdari de vomă. Păi, să vă explic cam cât de sclifo sunt, oameni buni. Sunt atât de sclifo încât nici nu trebuie
Cam cât de sclifosită sunt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20974_a_22299]
-
fapt, nu mi se face doar silă, ci... mult mai grav. Am și o amintire amuzantă, la temă. Despre cum m-am apucat eu, odată, la mișto, să-i fac scârbă lui Nic. Să-i povestesc adică tot felul de scârboșenii, doar-doar o zice, într-un final, oripilat: “Oprește-te că-mi faci silă!”. Și-am tot înșirat eu, cu-nsuflețire, ca mărgelele pe-o ață, imagini care de care mai scârboase... Ce făcea Nic? NIMIC. Râdea și era bine-mersi. Cine
Cam cât de sclifosită sunt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20974_a_22299]
-
spune,Adesea bate din piciorEu bănuiesc că nu sunt buneAceste vorbe care dor; I-am arătat și buletinul... IV. TRIMITE DOAMNE FOC PESTE SODOMA, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016. Parade gay la București, Scârboșeniile-și iau avânt Parlamentul n-a mișcat un deșt', Președintele nu spune un cuvânt, Iar liderii pe care i-am ales Își văd numai de propriul interes Trimite Doamne foc peste Sodoma Și peste sodomiții care Conduc destine și popoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
destine și popoare, Nu lăsa păcatul să rodească În sufletele lor de iască! În loc să iasă lumea-n stradă: La noi acasă nu faceți paradă Cu dezmățații aduși de voi! România nu e lada de gunoi A Europei homosexuale Cu toate scârboșeniile sale! Nici animalele ca animale Nu fac așa în staulele lor Europa hăndrălăilor Să-și lege acasă în familii Aceste rușini de sigilii, Să umble cu ele de gât, ... Citește mai mult Parade gay la București,Scârboșeniile-și iau avânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
homosexuale Cu toate scârboșeniile sale! Nici animalele ca animale Nu fac așa în staulele lor Europa hăndrălăilor Să-și lege acasă în familii Aceste rușini de sigilii, Să umble cu ele de gât, ... Citește mai mult Parade gay la București,Scârboșeniile-și iau avânt Parlamentul n-a mișcat un deșt',Președintele nu spune un cuvânt,Iar liderii pe care i-am alesîși văd numai de propriul interesTrimite Doamne foc peste Sodomași peste sodomiții careConduc destine și popoare,Nu lăsa păcatul să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Sodomași peste sodomiții careConduc destine și popoare,Nu lăsa păcatul să rodeascăîn sufletele lor de iască! În loc să iasă lumea-n stradă:La noi acasă nu faceți paradăCu dezmățații aduși de voi!România nu e lada de gunoiA Europei homosexualeCu toate scârboșeniile sale!Nici animalele ca animaleNu fac așa în staulele lorEuropa hăndrălăilorSă-și lege acasă în familiiAceste rușini de sigilii,Să umble cu ele de gât,... V. ION UNTARU, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
mercenarii nord-caucazieni și-au luat, fiecare, câte o maimuță infectată. Acum, după ce cecenii se bătuseră la rândul lor cu rușii și câștigaseră, multe maimuțe mutante ai căror stăpâni muriseră se instalaseră printre ruinele bibliotecii, purtând viruși fanteziști și scormonind după scârboșenii printre cărți și manuscrise. îmi amintesc că m-am aplecat și am găsit, umed, un prospect dintr-o sală de licitații din Antwerpen, de pe la sfârșitul secolului XIX, unde se pusese în vânzare un manuscris cabalistic ebraic despre cei 6 îngeri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de orice urmă de emotivitate spontană, citiți cărțile în care filozofii vorbesc despre moarte. Vă veți simți ca într-un salon de înfrumusețare a cadavrelor. Nu știu dacă ați asistat vreodată la o autopsie. Șocul cel mare nu stă în scîrboșenia insuportabilă a unui trup care este ciopîrțit bucată cu bucată, ci în contrastul incredibil dintre urîțenia spectacolului de abator și mina indiferentă a medicului anatomopatolog. }ie îți vine să verși clătinîndu-te sub valurile de putoare viscerală, iar medicul, aflat parcă
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
apartament, adică acele insecte scârboase care se strecoară pe întuneric, defilează prin farfurii, prin coșul cu pâine, pe untieră, prin chiuvetă, prin sertarul cu tacâmuri, și când aprinzi lumina fug speriate în toate părțile fojgăindu-și elitrele chitinoase ca niște scârboșenii de nesuportat. Aș fi vrut să ignor totul, dar gunoaiele se adunau în jurul meu, și eu pluteam pe o apă împuțită în care nu puteam să mă bălăcesc fără să mă cuprindă o mare scârbă de mine" (p. 174). Daniel
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
simplu dar brutal, În gura mea. Spre surprinderea mea, a tras până când a scos de-acolo o larvă albă, zvârcolindă, lungă de câțiva metri, acoperită de păr alb, umed. În mod ciudat, am răsuflat ușurat. Mi-am dat seama că scârboșenia asta mă Împiedicase să vorbesc. Și totuși, când am dat să-i mulțumesc, gâtul mi-l simțeam poros și extins pe dinăuntru. Singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost să-i explic, implorându-l din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care nu mă cunoaște (de parcă poți să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți, nu-i vina mea. Și nu mai cumpăra toate scârboșeniile astea vietnameze, chinezești, cu găinaț de colibri, scuipat de rinocer, gheară pisată de maimuță, coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
recunoscu celălalt. Și penultimul lucru pe care mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar când din colaje am unit întregul material, am fost înspăimântat de gafele imaginației izvorâte din mintea personajului meu, de proporțiile greșite în raport cu adevărul pe care eu îl vedeam prin prisma valorilor matematice, cibernetica mea gândire nu se potrivea cu scârboșenia malaxorului de idei țâșnite din același cap șubred înclinat, se vede, spre morbiditatea descâlcirii adevărului despre Spațiu și Timp. Recunosc furtul, îmi asum pedeapsa de a-l evita așa cum a fost însăilat în secolele ei de detenție pentru că, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și își întoarse capul spre Ștefănel, băgând abia atunci de seamă bine că fiul său stătea cu mâinile în teancul de bancnote vechi și soioase, răsucindu-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cuvinte nepublicabile. Perechile se tăvăleau - pe jos - în întunecimea de lemn din camera încuiată. Femeia rămânea mută și la orgasm. ŤCe treabă ai...ť Cum pot niște buze de domnișoară să se miște, nerușinate, și să emită cu atâta naturalețe scârboșenia monosilabică? așa încât, deschizându-se, păreau că iau forma împurpurată a unui anus. Noaptea mea era prost dormită. Iubita plină de excremente mă împingea, eu fugeam, cu rahatul scurgându-mi-se pe mâini îmi mânjeam fața. Visul urât îmi duhnea în
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
sau să mă îngroape de viu... E subiectul la modă în familii, în loje și pe coridoarele metroului (alarme)... Și-atunci soții Arlon care mă cunosc de peste treizeci de ani desigur că au ce spune despre slăbiciunile mele, apucăturile mele, scârboșeniile mele! La ei acasă e o permanență! acolo la Vanves, o Universitate despre viciile mele! glumele mele deocheate, depravările mele incredibile... că fiecare dintre destrăbălările mele merită pe puțin o mie! zece mii de ștreanguri! Prietenii sunt ca niște „note informative
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
personaj odios care i-a înnegrit multe zile autorului, sunt de o sărăcime evocatoare care îl aruncă pe cititor într-un neant de dezorientare livrescă: nu înțelegi ce rău i-a făcut autorului și de ce e atît de malign în scîrboșenia lui. Dar ce este uimitor e că Nicolae Radu, fiind conștient de această lacună a evocării, nu caută s-o înlăture. „Un prim păcat literar, pe care îl mărturisesc pios, este acela că de teama răzbunătorilor postumi am evitat să
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
masochist care adoră să fie scuipat în față de fiecare dată cînd apasă pe butonul de pornire. Altfel nu-și poate explica audiența de care au parte niște emisiuni care, judecate din unghiul unei elementare exigențe de gust, sînt de o scîrboșenie care nu lasă loc de discuții. E de prisos să dăm nume și exemple, căci aproape totul pe posturile românești e de un prost-gust copleșitor. De aceea, cui vrea la sfîrșitul săptămînii să-și petreacă orele serii într-o ambianță
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5175_a_6500]
-
și uriașa spânzurătoare. În timp ce mai mult mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]