76 matches
-
-n față Lor ochii largi să li-i deschid Și când întorși pe dos de greață Vor vomita, să îi ucid Cu disprețul meu de ghiață Și să-i întreb:-Aflat-a oare, Aceia care v-a dat viață, Că sunteți scârne trădătoare? Emil Șușnea Februarie 2016 Referință Bibliografică: Dispreț / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Șușnea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DISPREŢ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/emil_susnea_1464814978.html [Corola-blog/BlogPost/378833_a_380162]
-
Yuga. Cu alte cuvinte, poezia împrumută valențele salvatoare ale creștinismului amenințat de tara secularismului modern. Ironia se-ndreaptă către poetica postmodernistă care se leapădă de literatura clasică și modernă, cool fiind să scrii „poezie” fiziologică, fără urmă de pudoare, cu scârne de mahala, încât „transfrontalierii” n-au făcut decât să înlocuiască lozinca lui Marx și Engels „Proletari din toate țările, uniți-vă!” cu o alta: „Poeți din toate mahalalele, uniți-vă, căci «nepoezia e cu voi»” (Noua condiție a poeziei). De
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
sala de spectacol, mitocanul din restaurant, mojicul de la iarbă verde etc. Continuăm să-l creionăm în liniile sale generale. Mârlanul pe Internet este o specie răspândită în România, în special la orașe.Din bîrlogul său mîrlanul atacă turbat sau aruncă scîrnele și putorile precum dihorul, cu care este rudă apropiată. Ca și dihorul (chiar dacă se îmbracă a la madame Di(h)or), mîrlanul e un împuțit rapace și setos de sînge nevinovat. Vînează fără socoteală, mai mult decît poate îmgurgita. „Ehei
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mirlanul_de_pe_internet_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
altul să-l desfide, Trufia tot trufie dă să nască Și să desparte frați: ca un acid e! Sonetul XII Neînțeleptul e mânat de râvnă, Dar înțeleptul luminat o-nvinge, Neînțeleptul strică ce atinge, Și ceea ce e bun transformă-n scârnă. În timp ce înțeleptul se convinge, Cel prost nu vede paiul de-a sa bârnă Și rău cu rău în cumpănă atârnă; Deșteptul binele de rău distinge. Neînțeleptul suferă când cade În vreme ce-nțeleptul tot câștigă, Părând a pierde, urcă și nu scade
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1490794495.html [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
orice greșeală există și o ispășire, o compensație, o penitență. Dacă am sta să socotim greșelile proprii, nimeni nu ar fi imaculat. Cu toții avem găuri negre în care ascundem toate faptele de rușine. Credem că le acoperim, precum mâța propria scârnă, dar ele ies la suprafață din nou, mirosind urât. „Cine este fără prihană, să arunce primul piatra” - a spus Isus Cristos, desenând ceva cu un beșișor pe nisip, atunci când fariseii i-au adus dinainte-i, pe femeia păcătoasă, prinsă în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 by http://confluente.ro/Trei_foiletoane_cezarina_adamescu_cezarina_adamescu_1340351457.html [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
și gâfâind, se prăbușesc pe-o piatră și-l văd întins cu ochii la cer și respirând adânc. Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 by http://revistaderecenzii.ro/meseria-de-a-trai-jurnal-1935-1950/ [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
care-și ițește buruienoasa agresiune, iar rațiunile superioare n-o fac să tacă fiindcă ea nu are nici macar rațiune. Ea are doar venin, invidie și invectiva; iar gură nu-i face parte din capul cu creier, ci din viscerele cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu. Ea nu are nici un Dumnezeu și trebuie să împroaște cu venin și cu noroi. Și
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1356936855.html [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
și mori în același timp. Viață-zero. Asta e obsesia mea. Viață-zero. Am apăsat prea tare acceleratorul de viață. Trebuie să mai dăm, un pic, înapoi. Sînt, iarăși, în scutece. Plînse. Pline de bale. Vomitate. Ude. Urinate toate. Și pline de scîrnă. Mototolite. Și scutecele se lasă, iar, gîngurite.
Poezii by Mihail Gălățanu [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
a lui nichipercea și-a nimănui "lepădat sunt din fața ochilor Tăi" - spui și tu și tu și tu și ei sunt câtă frunză și iarbă și ei sunt legiune - frig și spaimă urât și târziu în preajma lor vaet și hulă scârnă aruncată pe flori cărți făcute scrum vaca Domnului strivită cu bocancul încrâncenare și ei călare pe suflete hrănindu-le cu murdărie cu smârc și otravă grâu stricat cântece cu moarte gloduri și ei cu gheara înfiptă în gâtul tatălui și
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
sfâșietor de frumos stă gata să se risipească într-un fel de cântec - plâns într-un fel de mamă-copil cuibărită-n copiii pe care nu i-a avut carne ruptă cu cleștele ca să hrănești zgripțorul din tine - numai gheare și scârnă - numai NU numai NU un fel de somn în sudori reci cu moartea de mână prăvălit între flori de fum piei de șarpe ochi sparți acum ești merișorul sălbatic care își trăiește prima iarnă după o înflorire fără rod iarna
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
-n față Lor ochii largi să li-i deschid Și când întorși pe dos de greață Vor vomita, să îi ucid Cu disprețul meu de ghiață Și să-i întreb:-Aflat-a oare, Aceia care v-a dat viață, Că sunteți scârne trădătoare? Emil Șușnea Februarie 2016 Citește mai mult Dispreț(Politicienilor de la ’89 până azi)Mă visez cu firu-ntinsLa o baltă pe un plaurși-n cârligul meu am prinsPeștișorul cel de aur.Îndrăznesc grăbit a-i cereRăsplată lui numa atât,Pentru-un
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/emil_%C5%9Eu%C5%9Fnea/canal [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
de gât,Cu oglinda pusă-n fațăLor ochii largi să li-i deschidși când întorși pe dos de greațăVor vomita, să îi ucidCu disprețul meu de ghiațăși să-i întreb:-Aflat-a oare,Aceia care v-a dat viață,Că sunteți scârne trădătoare?Emil ȘușneaFebruarie 2016... XVII. MOȘ ANDREI, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Treceam în jos ca de-obicei Când,la poartă moș Andrei, Om cuminte și sfătos: -Vino, șezi oleacă jos! Stă se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/emil_%C5%9Eu%C5%9Fnea/canal [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
ar trebui să mă mire: e oportunismul dintotdeauna al intelectualului român. Nici o comisie europeană nu-l poate smulge din rădăcină. În aplauzele „canaliei de uliți”, cum spunea Eminescu, ipochimenii ăștia mimează moralitatea, bombardează cu ironii grosiere, analize alambicate și alte scîrne. Au însă un singur scop : dărîmarea lui Băsescu. Ordin de la șefu’ Voiculescu. Asta-i toată șmecheria. Dacă mîine ar fi alt șef, ăștia ar înjura pe altcineva cu același talent de Dîmbovița. Asta-i cel mai grav. Scriind despre pupăturile
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 by http://confluente.ro/Pupatul_la_romani.html [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
mâncăm valorile de parcă am mânca smoală crezând că este miere, cea mai a dracului boală, și care ne-a nenorocit toată istoria, iar acum ne distruge definitiv. De asta suntem acum unde suntem, pe fundul prăpastiei, afundați până la ochi în scârna istoriei...Un om de o cinste și de o probitate morală extraordinare. Îl văd ca pe un monument luminat, răspândind bunătate în jurul lui până departe. Nu pot să nu-l amintesc aici pe bunul, pe omul plin de omenie, pe
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_anton_stefan_dumitrescu_1372044181.html [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci de ipocrită soartă ies de sub urdori pân' și rău-i gol de rosturi și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
puține cărți. O excepție o reprezintă Scarne's Encyclopedia of Card Games, unde autorul pretinde că ar fi inventat un joc pe care îl numește Internațională. Cele mai multe dintre elementele Canastei Americane Moderne pot fi găsite în Canasta Intenațională a lui Scârne, dar există totuși niște diferențe. Datorită complexității și regulilor foarte stricte care dau penalizări mari, această variantă nu este cea mai bună pentru începători. Canasta Clasică este mult mai potrivită pentru aceștia. Se joacă cu trei pachete de cărți, iar
Canastă () [Corola-website/Science/298844_a_300173]
-
așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a trăit cu un muzician În ghetou și nu a luat legătura cu nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om amestecată cu paie tocate, făină de oase și ceva grăunțe refuzate la export. Culmea e că se găsea câte una care pica În extaz și lăuda În gura mare marfa mincinoasă pe care dăduse o grămadă de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jurnalismului dovedită de autorul articolelor care, dintr-o necesară modestie, au fost semnate cu pseudonim ori cu inițiale fanteziste. Succesul primului număr a fost de-a dreptul exploziv: la numai câteva ore de la afișarea Gazetei, articolele au fost mânjite cu scârnă, unele pagini au fost smulse și, dacă nu interveneau oamenii legii, Întreg panoul - investiție publică - se afla În pericol de a fi incendiat. Toate astea arată imensa forță a cuvântului scris, dar și sărăcia de spirit și mentalitatea retrogradă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul pe care crescuseră fusese Îngrășat cu scârnă de om și, pentru a părea cât mai coapte și apetisante, pătlăgelele - de fapt niște gogonele verzi ca iarba după ploaie - fuseseră boite cu vopsea roșie, meșteșugit aplicată cu o mașinărie - construită de Titel Meșteru - care spulbera otrăvitoarea chimicală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele În capul lui - și o vom face, cu siguranță -, nu se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit de disprețul omenirii, În singurul loc de pe planetă care se potrivește firii sale. Însă nedreptățile săvârșite de cel ce-și va Încheia existența În adânca hazna a disprețului nu s-au oprit la samavolnicele lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
negocieri, intervenții la autoritățile județului, amenințări cu jandarmii și cu pușcăria. În cele din urmă, bravul nostru Căpitan a fost eliberat, În ciuda tuturor spumelor de la râturile acelor creaturi plămădite nu de Dumnezeu, ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așteptat. Din el au coborât câteva persoane. O doamnă bine și un domn arătos au aruncat pe asfalt biletele de călătorie folosite. Revin la plimbările mele. Pe trotuarele multor artere de circulație am întâlnit unul dintre cele mai neplăcute aspecte. Scârnele câinilor, scoși la plimbare de stăpânii lor, le întâlnești cu o frecvență revoltătoare. Posesorii acestor drăgălașe animale de companie ar trebui obligați să curețe murdăriile lăsate în urmă de patrupede, așa cum se întâmplă în țările civilizate. S-ar evita, astfel
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care nu îi este firesc: „Ia pasărea și pune-o-n colivie/ și apoi cu drag grijește-te să-i fie/ Plăcută hrana, apa tot la fel,/ și vezi de-o cocolește n chip și fel,/ și curăț-o de scârnă zi de zi;/ Din aur colivia dac-ar fi,/ De mii de ori mai bine și-ar petrece/ Răgazul în pădurea grea și rece,/ Hrănindu-se cu viermi și scârnăvii;/ Căci orice pasăre, cât va trăi,/ Căta-va a fugi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]