56 matches
-
dezgolite de păduri și de fânețe / Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe / Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare / Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare // Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră / Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. / Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme / Frați români, a sosit vremea să ne înrolăm sub arme!” (Ne cheamă pământul). Poate că și alți poeți și creatori gândesc la fel, dar nu au
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Deși fusese rugat de secretară să nu-l rețină mult pe profesor, acesta s-a antrenat într-o prelungită convorbire, de vreo două ceasuri, interesîndu-se de onomastica numelui poetului, cerîndu-i poeme pentru Cuget clar și sfătuindu-l "să nu scriu "scîrnav" ca Tudor Arghezi". Profesorul nu se dezmințea. Chiar în acel timp ducea o luptă neîmpăcată împotriva "poeziei bolnave" (și a pornografiei), întruchipată - socotea - de Arghezi, Blaga și prozatorii M. Eliade, F. Aderca și alții. A fost, din păcate, un război
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
soi de corupători ai „preadecepț ionatelor domnițe”, o ironie desigur pentru publicul său monden, căruia-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează, în frunte cu
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
femeie naivă, când vinul meu curgea bărbătește pe scări și tu îți treceai mâna prin părul meu de stăpân și mă întrebai ce mă doare, de parcă nu ar fi fost de ajuns că nu mi-era de ajuns viața asta scârnavă, în care te-am pierdut, neavându-te niciodată, femeie, Tamara, măcar când te-am luat aveai pielea întinsă și albă ca pergamentul, mi-era și teamă să te ating cu bolovanii mâinilor mele de om, cum dracu s-a făcut
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
și forța mea creatoare au trebuit să se supună o vreme acestei asupriri monstruoase. Cronica poartă pecetea tinereții și forței creatoare, dar și a asupririi suferite și a deformării adevărului. Cititorul să deosebească ce era opera mea, de ce era pecetea scârnavă a asupritorilor". Aceste viraje explicative sunt elocvente pentru profilul scriitorului și pentru epoca sa. Însă, ca peste tot în creația și personalitatea lui Petru Dumitriu, procesele sunt complexe și ele trebuie investigate mai adânc. Există și aici amănunte care răstoarnă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
că, poate o să fie fată, și-apoi, gata, ne oprim. Ne oprim. Da, ne oprim, răspunse el morocănos. Părinții însă, cu mentalități retrograde: nu, și nu! Să nu mai audă de copii, de nepoți. Ei, tinerii, nu văd ce viață scârnavă trăiesc? Mai bine ar privi cu mai mare atenție în preajmă și și-ar căuta de necazurile și nevoile lor. Azi așa; mâine la fel. Până când iau implantat și lui, în cap, ideea chiuretajului. Olga, să nici nu audă de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plină de coșuri. Dumneavoastră trebuie să fiți regele, nu? Eram regele, într-adevăr, și nu puteam nega, având pe cap o coroană de aur cât toate zilele. - Da, eu sunt. - Mă bucur de cunoștință, zise puștiul, întinzându-mi o mână scârnavă, pe care o ignorai dezgustat, mușcând din nou din tartină. - Eu sunt cu domnul, este un investor suedez, dorește să cumpere pădurea, va construi un oraș, vedeți, aici va fi biseri... Îl întrerupsei dur: - Bine, bine, și tu cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-nfățișa De parcă o fereastră dădea-n scena silvană, A preschimbării Filomelei, de regele barbar Atât de aspru siluită; și totuși, privighetoarea Umplea deșertul cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și lumea încă-i pe urmele-i uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub lumina focului, sub perie, păru-i Răsfirat în vârfuri-nflăcărate Lucea-n cuvinte, apoi
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
de izbeliște, și numai moartea m-ar scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit pe locul cel mai de jos al degradării umane, poate nebun și eu, într-o cușcă a celor periculoși, pe paiele reci și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd „vizitatorii”. Pe cei mai „omenoși”. Mă vedeam studiat pe toate fețele, compătimit și îmbiat cu porcăriile rămase de la mesele lor, înțepat și scuipat, ațîțat și amenințat cu pumnii. Ce voluptate. Și
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbânduse curând în răcnete. prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbă ticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care-ai spăimântat - la rădăcină - vina! și-ai ars - Ardealule - pe munți și la câmpie zorii-unei lumi ce va mereu să vie: nădejdea în martiri și sfinți ți-ai pus iar dacii - astfel - fruntea-le-n pământ n-au scurs... ...scârnava hoardă - -n crima temniței - drept n-a oprit și iată-te: hirotonit în Noul Răsărit! FĂT-FRUMOS DIN FĂT-URÂT nu râd cu voi - gândesc posomorât să-i fac iar Neam lui Făt-Frumos - nu Făt-Urât... gândesc că Neamul meu e Craiul Caloian
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
imaginația și motivațiile sale creatoare, deviindu-i-se adevăratele intenții și fiind orientat spre stârpirea haitei dezlănțuite , haită fără conținut și fără organul spiritual, de cele mai multe ori. N-am să pot restabili vreodată restanța pierdută a instituției, pentru că brațele bestiei scârnave s-au întins vanitoase, semănând confuzie și minciună și anulând vechea tablă de valori . Vicepreședinții(patetici): Am asistat la o lecție istorică, dar și la o revoltă personală, în care președintele blazat și nostalgic încearcă să eradicheze răul genetic din
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
scrise pentru tine și drepți îmi stau genunchii, zburdă pe coclauri, după himere, doamnă, și n-am simțit răceala sinceră a pietrei; nu știu în ce fel m-ar strânge în brațe o vădană, desfrânata nu și-a înfipt ghearele scârnave în carnea mea fragedă, pe divorțată n-a lasat-o inima să-și treacă plozii pe numele meu, șí nici copiii din flori (chiar dacă-s născut în luna mai) nu vor să-mi spună tată, nu cunosc nimic din toate
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
-
dezgolite de păduri și de fânețe Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe. Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare. Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme Frați români, a sosit vremea să ne înrolăm sub arme! SPIONAJ ÎN ANTURAJ A devenit spionajul simbolul modernității, Se suspectează savanții, culmea imbecilității. Se informează pe
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
iad! Acolo, pe patul de spital, rugându-mă eu, păcătoasa, la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, am murit cu adevărat și mi-am văzut sufletul ușor ca un fulg plutind în aer, iar trupul zăcând pe patul de spital, hâd și scârnav. Apoi, a izbucnit în plans și a urmat o pauză de câteva minute în care toți plângeam și a continuat. Fraților, fac această mărturisire tuturor celor care doresc mântuirea, ca să știe ce ne așteaptă pe fiecare dintre noi, la moarte
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
bolile ei știute și neștiute, maica Teodora, care și-a început ucenicia la mănăstirea Pasărea, județul Ilfov, era o femeie tânăra, la 35 de ani, înaltă, frumosă, puternică, excesiv de curajoasă, tare evlavioasă și de o smerenie dumnezeiască. Acum, trupul ei scârnav se odihnește la mănăstirea Pasărea, iar sufletul e în Ceruri, rugându-se pentru noi. Amin. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Mărturisirile unei pustnice / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le evit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv, milostiv, guraliv), -uire (mânuire, făptuire, uluire, dăinuire, prețuire).61 Dicționarul filologului A. Cihac (1879), ce cuprindea 5765 de cuvinte, relevă că două cincimi din ele sunt slave și doar o cincime sunt latine, dar acestea sunt doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
dedicație!" " Deci e grav! Mersi că m-ai anunțat!" E ciudat, zise el după câtva timp. Am renunțat la pod din considerente evidente. Apoi a urmat etajul trei pentru că a fost compromis de către TEG. Acum părăsim etajul doi din cauza unei scârnavii de creaturi. Nu e clar pentru toată lumea că ni se cântă marșul? Zâmbi și plecă la infirmerie, care nu era departe, s-o găsească pe Ana și să-i explice planul de bătaie pentru viitorul nu prea îndepărtat. Efortul elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca te poți consola așa de iute! - Și, în definitiv, puteai să împiedeci de la început orice. Dimpotrivă, ai avut perversitatea să ne împingi unul spre celălalt. Cine îmi făcea mai multe elogii despre el? - Sunt încîntat, căci cu atât mai scârnavă apare fapta lui de maitîrziu. - Ești prea bun observator al celor ce te interesează ca să nu fi observat că între mine și el se făceau trăsături de care NOI pe atunci nu ne dădeam seama. (O! Acest plural ,noi", care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]