34 matches
-
le-aș fi reținut) se repetă întocmai în mai multe articole, ceea ce dă cititorului sentimentul că este un elev repetent care aude încă o dată glumele profesorului în anul următor. Fraza „toți înțelegeam însă, la vremea aceea că stihuri atît de scălîmbe nu puteau avea decît un singur autor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea (este vorba de contribuția lui N. Ceaușescu la versurile tricolorului - n.n.), dar destul de puternic ca să și-o impună” (p. 120) este reprodusă prin procedeul copy/paste și
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
defilează mândri-n mașini duminicile, de la un cap la altul al așezării, doar spre a fi văzuți. E-o liniște de timp oprit și-n curăția ăstui aer clădiri încrâncenat durate, cu oarecare vrajbă și-n emfaza unui triumf imaginar, scălâmbe par toate, în comparație cu vraja priveliștii. De unde-i ea? Asta ar trebui să căutăm toată viața, dar n-o facem, și iată cum omeneștile noastre lucrări voalează diafanul sâmbure ce ne-a adus în lume și-n adulmecarea atâtor parfumuri uităm
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
nebătut. De-a tălmăci, precum școlerii urechiști, castigat ridendo mores (care nu mai are, oricum, însemnătatea de-altădată) prin cîștigă cine rîde mai mult. Și o rețetă de-a te simți bine strîmbîndu-te de după gard la o lume strîmbă și scălîmbă. O lume în care poposesc de departe, dintr-un jurnal serios (pe cuvînt!) umbrele neclare a doi filozofi dansînd pe muzica din Lacul lebedelor. Ei, comédie!... Andrei Pleșu, Comédii la Porțile Orientului, Humanitas, 2005, 245 pag.
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
iute la podea cu tone de amintiri peste ochi;// cînd imaginile trec la șantier,/ matele mele clocotesc:/gură uriașă de argilă/ cu gingii de cărămidă fărîmicioasa" (Un an întreg). Viață și moartea comunica fără solemnitate, într-o cheie minoră: "Mă scălîmbii de la un etaj la altul prin șantierele din zonă,/ să culeg ici un cîrlig, colo un pumn de chiț,/ sau de carbid./ Cald, ca o bucată de carne încă vie" (ibidem). Bagatelizarea, anecdota, truculenta sînt procedee preferate. Un fel de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan interpretat de Faifer. "Nu doar că, mai june sau mai cărunt, oricine se va putea bucura pe daiboj de nurii ei, dar, pirpiriu, scălâmb de-ar fi râvnitorul, tot va avea parte, ba încă primul la rând, de desfătări la care nu cuteza a nădăjdui. Și, tot așa, muierilor balcâze, borcănate, paceaurelor libidinoase noua lege le va acorda prilejul să poată strânge în fleșcăitele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați, paznici scălâmbi, schilozi rostind imprecații, pociți vânzători ambulanți, gujați și tălâmbi vorbind în dialect, pentru ca seria să se sfârșească la fierărie cu un adevărat Quasimodo dezarticulat, gesticulând fantasmagoric. Acesta îi fabrică copilului o sfârlează introducând în lăcașul cuiului o muscă vie pentru
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme purtau pedeștrii - moscoviții strigoi ce-n fața lumii - mătrăgună se încuscreau cu cei afurisiții nu mai am tuș să mâzgălesc zăpada dar nu chemați poeți scălâmbi să scrie ce îngeri ne-au târât în azăvada acestor cruci de vagă veșnicie vânează corbul literele mele îi dau și lui grăunțe d-aia-i corb să soarbă imnuri dintre menestrele și nu se cade: să rămână orb numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nori sufocați de lumină. Stau și număr bile de plumb, Și-mpletită-n soarele strâmb, Număr cuvinte-n surdina. Nu sunt un om dospit din porumb, Nu sunt nici voci ce suspina; Aduc un vers cu scriere-aldină, Spre-a fi colorat și scălâmb. Nu am folosit nici stele ce pier, Nu am folosit nici albastru: Am desenat un soare stingher, Am colorat orizontul de fier, Orbit de-ntuneric - un castru -, Cu dara de fum către cer. 7 iunie 2016, Constantă Sursă foto: #Sketch
PORTRET IV de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382359_a_383688]
-
se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rânduri ghinioane Unul altuia-și fac loc: Programăm revelioane Care nu vor avea loc S-a-ngustat mereu arena Măscăricii ies în față Cine curăță carena Șade atârnat de-o ață Unghiuri drepte, unghiuri strâmbe Ascuțite, de cocori Clovnii vin să se scălâmbe Singuri, de mai multe ori După cum vede oricine Aerul miroase-a viciu Lumea cere și obține, Victime de sacrificiu Referință Bibliografică: Crește iar harababura / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011. Drepturi de
CREŞTE IAR HARABABURA de ION UNTARU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364574_a_365903]
-
uscat...Asta este o operațiune „cărcăloasă”, migăloasă, este o operațiune separată care necesită răbdare, imaginație pentru cel care o face...se-nțelege cine, nu? Aceasta este singura mea erezie de tip patriarhal, mi s-a supus fără a „protesta sau scălâmba în figuri” și bune zile am avut de la treaba asta bine tocmită. În concluzie, statutul meu de soț este foarte edificator în mod special și fără glumă. Lui C. să-i spună că a schimbat corvoada de la R. în A
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
în rândul desantului feminin-- noul val de construcție a personalității pe felul cum se prezintă trupul, mai bine spus pe felul cum el va deveni după ce subiectul se va tuna. La început tunatele erau prezente în videoclipurile maneliștilor grobieni și scălâmbi. Devenind populare, ele au început să fie prezente în mai toate videoclipurile, în emisiunile nocturne, în cele de știri și, într-un final apoteotic, în buletinele meteo. Și apoi, ar fi plăcute ochiului, dacă nu ar fi atât de exagerate
MERIŢI SĂ FII SPECIALĂ ÎN VIAŢA UNUI BĂRBAT (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349682_a_351011]
-
sâni și pubis, Uiți universul cald și necuprins de friguri, Ce-ascunde o soție, fără furori de Isis. Răscoci o seacă pâine, probându-ți impotența În fața celui mai simplu și deznud adevăr, Că-n fața ei rămâi soldat bătând cadența, Scălâmb visând la vraja edenicului măr. Te-oprește doar o clipă, privește-te-n oglindă Și vezi ce nu-ți arată o ciorbă aburindă! PORTRET PRINTRE STÂNCI Peste fumul cetății nu mai zboară cocori, Nu mai iintră verdele-n suflet și
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
parolă Care nu mai are miez Fiecare fa diez Un pretext de farandolă Câte goarne fac reclamă Litere de-o șchioapă, sârgul Au umplut pe gratis târgul Cu vederi de panoramă! Plouă noaptea cu pitici Stau în cap și se scălâmbă: Peste orice lume strâmbă Se abate câte-un bici! Referință Bibliografică: Plouă noaptea cu pitici / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PLOUĂ NOAPTEA CU PITICI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350841_a_352170]
-
în parte. Pentru el totul era un ritual, de la primitul și băutul ceaiului de mentă și până la intrarea în Djemaa el-Fna. Cum destăinui numele istorisirii, un cârd de copii apăru ca din pământ și începu să chiuie și să se scălâmbe în jurul negrului, implorându-l să le spună câteva ceva despre acel rege. Însă Belay îi refuză promițându-le totuși că o să le-o istorisească tuturor mai târziu, după maghrib. Iar puștanii, mulțumiți de răspuns, o apucară care încotro pe străzile
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului într-o lume strâmbă, strâmbă toți scaieții se scălâmbă și așează gânduri, gânduri cobele pe două rânduri, vrăjile când nu mă încap găurile la ciorap lighioanele ce torn ghinioanele pe horn; nopțile întâi de mai cad șoproanele pe cai care fug ca la poruncă în concert la Gabi Luncă
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
soareEa porni spre al său ales... XXI. MĂ DOARE..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1667 din 25 iulie 2015. Am inima frântă și sufletul plumb, Mă zbat fără șanse ca peștii-n uscat, Încerc să-nțeleg cum drumul scălâmb, La alte popoare, e drept și curat. Mă doare să văd cum bătrânii cuminți Stau zile-n picioare s-achite din dări, Cum tremură-n iarnă ai noștri părinți Cu pensii mizere și gol în cămări. Mă doare să văd
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
oameni săraci căutând prin gunoi, Aș vrea pentru țară un nou început Coroanei uscate îi vreau un altoi. Citește mai mult Am inima frântă și sufletul plumb,Mă zbat fără șanse ca peștii-n uscat,Încerc să-nțeleg cum drumul scălâmb,La alte popoare, e drept și curat.Mă doare să văd cum bătrânii cumințiStau zile-n picioare s-achite din dări,Cum tremură-n iarnă ai noștri părințiCu pensii mizere și gol în cămări.Mă doare să văd cum se
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > MĂ DOARE... Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1667 din 25 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am inima frântă și sufletul plumb, Mă zbat fără șanse ca peștii-n uscat, Încerc să-nțeleg cum drumul scălâmb, La alte popoare, e drept și curat. Mă doare să văd cum bătrânii cuminți Stau zile-n picioare s-achite din dări, Cum tremură-n iarnă ai noștri părinți Cu pensii mizere și gol în cămări. Mă doare să văd
MĂ DOARE... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380951_a_382280]
-
însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează, dement, minima condiție. Și, ca să nu ne îndepărtăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil și bogat, are aproape cincizeci și patru de ani, a fost la Paris
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]