35 matches
-
sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața mea, pe vremea aceea, când nu distingeam între mocirlă și lumină, în locul acela numit Budila, budă împuțită și plină de viermi, dar și fantastic Buddha plutind pe un lotus de perlă deasupra apelor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceia pucioși, care cresc în margini de smârcuri din pădure, viețuind în umbra umedă și devenind solubili de vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor virtuți, proclamate forțat de ipocrite mijloace audio-vizuale, fâlfâiau, ca niște aripi de lilieci, pe sub bolți în prăbușire: Că-s spițeri, că-s ofițeri, În huleaiuri și-n plăceri, Se dreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele să socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comunismul. Creațiile noastre nu ar fi putut, în mod normal, servi scopului pentru care erau teoretic făcute, adică de a ocroti corespondența cetățeanului, care oricum era limitată la mărțișoarele de 1 Martie și pozele hâde cu Moș Gerilă. Erau prea scălâmbe cutiile noastre. Serveau în schimb scopului nespus, care era, bănuiesc, acela de a amesteca grupurile sociale și... sexuale. În primul rând muncitorii și eventualii viitori intelectuali: tinerii din liceele „bune“ - era cazul liceului meu - să nu se creadă cumva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil și bogat, are aproape cincizeci și patru de ani, a fost la Paris
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează, dement, minima condiție. Și, ca să nu ne îndepărtăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]