4,770 matches
-
olimpiană). În ontrast, el invoca umanitarismul lui Dostoievski, compasiunea pentru sărmani și obidiți, apelul la altruism. Nu neg că la autorul Casei Buddenbrook prevalează o artă a măsurii, că el nu lasă hățurile din mână, că tot ce povestește e scăldat în ironie. Dar ideea că absentează îndurarea ,Das Fehler der Barmherzigkeit", că nu există milă mi se pare o prejudecată. T.M. nu se abate de la canonul discreției și al ordinii, convulsiile sunt însă strălucit sugerate, romanul nu e deloc mărturia
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
pălăria!" la acest capitol. Paranteză: în peste 35 de ani de regie, Eastwood a lucrat cu doar trei operatori de luminație, ultimii doi lucrând ca asistenți ai primului înainte să preia comanda. Eastwood are de mult obiceiul de a-și scălda protagoniștii în lumină pe un fundal întunecat, dar de data aceasta găsește proporția corectă. Tot filmul e întunecat ca și cromatică, lumina de la meciurile de box te orbește aproape, iar pe cea a zilei o vezi aproape totdeauna filtrată. Ai
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
extraterestru). N-ar fi nici o diferență de calitate morală între legislaturile ce-au condus România, în ultimele decenii, transpuse trist-amuzant în simboluri zoomorfe: "Regimul Ceaușescu/ a fost impus de rinoceri./ Regimul Iliescu/ a fost încropit de bizoni./ Regimul Constantinescu/ este scăldat de hipopotami./ Rinocerii sînt,/ de obicei,/ criminali./ Bizonii sînt, de cîte ori pot,/ bandiți./ Hipopotamii sînt,/ de cele mai multe ori,/ escroci" (Cele patru animale care i-au condus și care îi vor conduce pe minori). Totala deziluzionare a poetului rezultă din
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
au colaborat cu ocupantul nazist, unii nedîndu-se în lături a face parte din formații militare ori propagandistice progermane. Exemple arhicunoscute: Brasillach, Drieu de la Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și ei, opinează autorul Provocatorului, a fi condamnați la "nedemnitate națională"? În schimb, "noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
în mod deschis la apelațiunea dată subretei italiene, când Jurgea, părăsind Herăstrăul, joacă în prezent interminabile partide de șah în Câmpiile Elizee... Prin urmare, intrând în Muzeul d'Orsay, o las la parter pe Colombina, din cauza entorsei, în sala imensă scăldată de lumină, străjuită de orologiul străvechi al fostei gări Paris-Orléans, de unde parcă și ești gata să pleci într-un voiaj mult râvnit... Mă uit bine în jur, să țin minte locul, nu cumva să ne rătăcim unul de altul, - se
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
grandilocvent ce avu totuși un succes apreciabil în epocă. Revelație ce a încoronat o gândire febrilă, universală, de materialism poetic. Materialismul ingenuu, simplist, vizionar, însă atrăgător tocmai prin acest lucru, al presocraticilor în frunte cu Heraclit, cel ce nu se scălda niciodată în același râu și cu Empedocle, magicianul, fizicianul, care, de curiozitate poate, avea să se azvârle în vulcanul Etna în plină erupție și din care se zice că nu i-ar mai fi rămas decât sandaua - ... doi exploratori, vasăzică
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
mă întreba. Nu. Atunci, eram condamnați să rătăcim. Până una alta, trebuia să ne cățărăm în continuare până în vârful catargului, ca să legăm gabierul mic, ce sta să se rupă și ne făcea să avem o înclinare puternică deasupra bordului. Valurile scăldau puntea. Hai! Pe măsură ce urcam și zorii se apropiau, Parisul se desfășura dedesubtul nostru, val după val, până la orizont. Tălăzuire abruptă de zinc pe care scânteiau câteva statui de aur, dom, geniu, cai înaripați. Clopotnițe, Saint-Germain foarte aproape, lângă care le-
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
azi pentru ignoranța de la începutul anilor '90, cînd efectiv se putea face curățenie, sînt tardive: "... nu am aflat cine e C. Voiculescu - nu m-am interesat niciodată, e adevărat (...) dar ar fi interesant să înțeleg măcar în ce ape se scaldă între timp; nu m-aș mira să fie și azi angajat la Ministerul Culturii, urmașul CCES" (p. 109). La o scară mai largă este exact poziția adoptată de puterea instaurată în 1996 față de arhiva fostei securități, iar rezultatele acestei politici
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
a lui Dragoș Buhagiar se află, din păcate, prea puțin. Montarea este susținută și revelată de dimensiunile spațiului, de fîșîitul și sunetele costumelor, de lumea obținută prin obiecte, de culori, de lumina specială, aproape cinematografică, rece și caldă, parșivă, care scaldă scena. Deși textul romanului are un subiect nu tocmai facil - alchimia - maniera în care este scris s-a dovedit mai accesibilă și comercială (păstrînd proporțiile termenului). Inevitabil acest lucru se regăsește, amplificat, însă, și în spectacol. Traseul lui Santiago este
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
raport științific, această metodă de a acorda credit surselor de a doua mînă este de neiertat. A doua remarcă privește puzderia de erori factuale, unele datorate ignoranței, altele, de-a binelea tendențioase. Și alții au semnalat că dna Lavastine se scaldă inocent într-o baie de aproximații. Grav este cînd aceste aproximații conduc la veritabile scurtcircuite de idei și lui Eliade și Cioran li se pun în cîrcă "fapte" pe care nu le-au comis. În al treilea rînd, dna Petreu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
să-l ajute. Scenografia i-a fost încredințată unei studente la Arte vizuale, Marinela Asăvoaie, care, neavând bani la dispoziție, a încropit un decor ce nu face decât să contrazică ideea enunțată de text potrivit căreia ministrul Guéraud s-ar scălda într-un lux dobândit în urma unor afaceri oneroase. Niște elemente de mobilier așa cum poți vedea prin grădinițele de cartier sunt bunurile din "luxoasa" vilă a ministrului. Costumele, atunci când nu sunt absolut caraghioase (cazul celor purtate de ziarista Nathalie Klein) par
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie în parametrii legitimi și previzibili ai genului. Apar, astfel, imagini acvatice, peisaje cretoase scăldate în lumini sudice, alături de repere arhitecturale intrate demult în patrimoniul de imagini al întregii lumi. Dar adevărata preocupare a lui Boca se manifestă dincolo de toate locurile comune și de nenumăratele imagini șablon instituite și, în același timp, erodate prin uz
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a căror infirmitate constituia o pedeapsă a zeilor ofensați pentru că li s-au divulgat secretele ori pentru că li s-a violat intimitatea. Exemplu: Tiresias care și-a pierdut vederea deoarece a privit-o pe zeița Atena goală, pe cînd se scălda. Spre deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea sacrului), mulțumindu-se cu postura ironică a construirii și deconstruirii de mituri false (formale), într-o frenezie impenitentă a
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
peisaj poetic suprasaturat de sexualitate și pornografie versificată. Obișnuiți să ne iubim rece și virtual în această realitate suntem injectați acum cu virusul dulcegăriei, cu șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi: "sunt cel care se scaldă în râul deziluziilor/ mere-pere cine te vinde cine te cere/ scrie în fișa de observație: atenție, virusul romantic!/ nu te pune cu cel ce așteaptă să numere/ contul gras al vedeniei!". Recuperarea acestui sentimentalism, valțurile și temenelile cu parfum de
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
Lică. O treceam de obicei pe la vad. Rareori înot, verile, dacă apa era mai mică, fără vârtejuri. Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un Cot al românilor, dar nu se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam pe la fund după ele, duși de curent, iar fiicele Indiei țipau de frica noastră, măcar că eram băieți mici. De atunci privindu-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele sălbatic, știu, pot să spun
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
vîndă ca pîinea caldă. Sociologic, e ușor de explicat, iar cantitatea de vulgaritate și nuri de pe ecranele noastre - fie că e vorba de știri, reclame sau divertisment ca Academia vedetelor - nu e de natură să protejeze intimitatea vedetelor care se scaldă în ea. Granița dintre emisiunile de divertisment decente, cu perdea, și acele nesfîrșite ore în care singurul rîset îți este provocat de gîdilitura hormonilor e tot mai greu de distins. Gustul și nevoile telespectatorilor și ale cititorilor de ziare și
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii sîngeroase" (Baudelaire), cu conotații cultice, atît de "modernă", de "decadență", nu reprezintă decît o mișcare a unei regresiuni răscumpărătoare a spiritului care se scaldă, chiar și atunci cînd nu ne dăm seama, în misterul începuturilor.
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Andreescu, Luchian, Petrașcu, Tonitza, Țuculescu, Ressu, Iser, Lucian Grigorescu etc. se întide o țară a nimănui și nesfîrșite dune de sare, este Tudor Octavian. Un romantic clasic, dacă pot să-i spun așa, adică un solar îmbrăcat în alb și scăldat într-un albastru dezarmant, el este un apolinic cu vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut din orbecăiala prin catacombele și prin rigolele întunecate al artei românești un tropism profesional și un imperativ etic. Enervat de îndelunga privire maniheică
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
găsite în scenele din dormitoare și de pe câmpurile de bătaie. Scrisul a fost pentru mine strategia de-a mă apăra De-a șterge urmele. Căci oamenilor nu le plac Lucrurile interzise. Chem să mă ajute lucrurile în care m-am scăldat, Lacurile cu stăvilar în stufăriș, valea În care ecoul cântecului tresare în lumina serii, Și recunosc că fermecătoarele laude ale trăirilor Au putut fi numai exerciții mai acătării de stil, Iar dedesubtul lor era ACESTA, ce nu poate fi numit
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
Galaction face uneori observații oarecum neutrale. El constată, spre exemplu, că „burghezia românească nu vrea să moară la comandă. Asaltul democrației roșii e din ce în ce mai stăruitor. Alteori, condamnă crimele naziste din lagărele Germaniei, „cuptoarele, zalhanalele de oameni, băile în care te scăldai pentru vecie.” Prieten și apărător din totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
principal dezvoltării vertiginoase a imaginii electronice, omniprezentă prin mass-media, prin cinema, televiziune și rețeaua internet, ceea ce ne conduce la o constatare evidentă, și anume că niciodată omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca în epoca noastră. Ne scăldăm efectiv într-un flux vizual perpetuu și care se găsește totodată în spațiu intim, privat, domestic dar și în spațiu public, chiar în spațiul de lucru. Dar cred că acest fenomen de proliferare a imaginii riscă să ajungă, ca în
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
sfert conștientă), intervențiile perfide ale cenzurii (care se exercita, precum se știe, pe mai multe niveluri, de la unii redactori de edituri ce purtau epoleți nevăzuți, dar știuți, pînă la forurile «de sus», un «sus» al josniciei), amăgirea că niște texte scăldate într-un «optimism» convențional pot înlesni strecurarea și «trecerea» versurilor celorlalte, izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de presiunea exterioară și de cedarea lăuntrică, în diverse grade, la care concedea creatorul: „Scriam mult, angajat
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
asemenea omenești dezvăluiri. Mai ales că dl Iliescu l-a învins pe Vadim Tudor în 2000 și cu voturile unor alegători care și-au călcat pe inimă mergînd pe mîna domniei sale. Așa cum mă așteptam, dl Iliescu a început s-o scalde văzînd ce furtună a provocat declarația d-sale că pedeapsa lui Cozma ar fi exagerată. La cîteva zile după aceea, însă, același domn Iliescu provoacă scandal și în străinătate, de asta dată la nivel diplomatic, în urma unui interviu acordat cotidianului
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
abținea de la o asemenea afirmație. După scandalul de atunci, care nu s-a amplificat și grație intervenției președintelui Iliescu, iată că acum dl Iliescu însuși a provocat un scandal și mai mare. Dl Iliescu a dat înapoi prin-tr-un comunicat destul de scăldat și din care se vede, o dată în plus, că d-sa plătește și azi dobândă istoriografiei comuniste. Din aproape în aproape, ajungem la o singură întrebare. De ce a produs scandalul inițial dl Iliescu? Unii sînt de părerea că președintele a
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
care nici picioarele ei nu încăpeau. O bordură fără ieșire. A rămas locului, dintr-o parte, cu picioarele unul în fața celuilalt ca siluetele din desenele egiptene, cu latura dreaptă a corpului lipită de piatra de sus și latura stângă deja scăldată în boarea rece și aspră a prăpastiei. Simțea că ierburile și rădăcinile de care se ținea cedau treptat la greutatea corpului ei. Înțelegea că venise acum rândul ei să cadă în prăpastie. A văzut că, atunci când rădăcinile se vor rupe
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]