69 matches
-
să cumpăr. Vânzătorii, negri, dansează pe loc și când sunt ocupați cu clienții și când nu au ce face, în așteptare... Cumpăr totuși ceva de piele ca un ilic, o vestă, pe care scrie pe un petec roșu de mătase scămoșată VICTORY. Voi purta mai tot timpul vesta asta fiind frig, umezeală. La Londra, la întoarcere, nu știu cum, am uitat-o unde am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
Fusese prima întâlnire cu țara, primul lui contact cu regimul - pe care în sinea sa îl detesta - după săptămânile petrecute în capitala Franței. Am avut și eu în mână acel număr din „Scânteia“, - am pipăit, am simțit hârtia sură, negricioasă, scămoșată, paginația săracă, fără știri reale, fără comentarii reale și pe care l-ar fi întrecut orișice țară africană recent alfabetizată... Vezi, Lena, - parcă îl aud - vezi și tu dacă mai am pentru ce să trăiesc - comunismul, visului din tinerețe! La
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre pămînt Dimineață furtunoasă Vînt și valuri pe lac Răsăritul
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
grăbeau să plece, iar el putrezea singur, în spatele mesei, cu mâinile și cu picioarele înghețate, până la ora oficială de închidere. Și-a împins cu un bobârnac șapca de piele pe spate, și-a mai înfășurat o dată în jrul gâtului fularul scămoșat și și-a fixat fatalist palmele încrucișate: că, dacă n-ar fi fost vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală, și care-i mobilizau cât de cât pe doamnele și pe domnii cercetători, el ar fi putut spune
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
volume, din poezia și proza franceze contemporane, o istorie a muzicii în mai multe volume (în al cincilea, din 1922, e și un capitol despre România) etc. Format "de buzunar" (in 12), hîrtie fină și rezistentă, nici azi îngălbenită ori scămoșată, text îndesat, literă măruntă (corp 8, cred) : tipărite după canoanele de astăzi, cele 312 pagini ale acestei antologii de literatură română ar căpăta dimensiunile unui somptuos, impozant volum de opt-nouă sute de pagini, de nu și mai mult. Nimic de-
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
într-o primă fază - pentru partenerul ei, evadări a femeii: "Era o lumină soioasă și întregul imobil mirosea a cartofi prăjiți. Un miros intrat în tencuială, care încă de la intrare te învelea, domestic, într-o aureolă olfactivă ca într-un scămoșat halat de casă. Locuiam acolo împreună cu Marga de un an și jumătate și rareori vreun alt iz reușea să-și impună supremația. Doar un nas fin ca al ei putea depista, în momentele de grație, concurența agresivă a mirosului de
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce trei valize cu haine donate pentru sinistrați. Sutiene îngălbenite, lărgite. Pulovere scămoșate. A adus un borcan cu argilă pentru măști faciale ca să le murdărească. Se furișează amândoi afară din hotel pe scara de incendiu, paisprezece etaje până la ușa care se deschide spre gangul din dos, și sunt liberi. Sunt niște nimeni. Anonimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu toții, tihna coborâtă, de o vreme, peste așezare. Nu o mai brodise Ceasornicarul, orologiul bătuse anapoda! Cine știe ce drăcovenie mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier, pălăvrăgind voioși. Dezamăgiți, câțiva pelerini, ultimii, mergeau tot într-acolo. Dar, odată ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
noi identități, poate ghibăci în recuzita metamorfozelor cu putință felurime de bărbi, de peruci, de tichii, de costume și de măști. Cu o grabă înfrigurată, zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el va încerca, pe rând, până ce, de bine de rău, își va fi potrivit mutrei sale ceva. În vremurile cucernice de altădată, sutana preotului și gluga călugărului slujeau ades ca deghizament celor urmăriți de oamenii
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
poeziei de-a lungul tunelelor nesfârșite ale labirintului citadin, subpământean. Arhitectul coboară la Notre-Dame-de-Lorette și iese din gura de metrou pe scara rulantă. își privește meditativ umbra, conturată incert pe asfaltul umed. Soarele hivernal răzbate cu greu prin caruselul norilor scămoșați, care se fugăresc haotic de la un capăt la altul al cerului. începe să urce pe rue des Martyrs, spre Boulevard de Rochechouart și Place Pigalle. Retorica estompată a pașilor care îl poartă de nicăieri spre nicăieri îl ajută să rememoreze
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
verde de acasă la Nu toată iarba e la fel este o distanță enormă, batjocura și cinismul basculând sentimentalismul și tinzând să modifice, nu numai prin consumul de droguri, registrul emoțiilor firești. Începutul e pe măsura întregului: firul ,roșu și scămoșat" al povestirii se desfășoară simultan cu cel al imprecațiilor la adresa cititorilor, într-o captatio pe invers, scontând pe iritarea noastră. Dar ,palmele" primite mai degrabă amuză decât enervează. Lipsit de un demonism substanțial, personajul lui Alain Gavriluțiu vehiculează unul de
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
ridicat lumina moale-a toamnei! N-am simțit vara, pe unde a fugit... Prin aerul lânos frunzele Doamnei Dansează și cântă-n vântul risipit. E o melodie necunoscută În nuanțe de roșu, galben, maro Împrăștiate-n atmosfera mută Și cerul scămoșat nu mai este bleo... Cum,..anotimpu-n clipe se desface, E ostenit de dorul ce ne-mparte! Gândul e lumină în trsta pace Și umbrele se mută mai departe... Parcă, ceva, se învârtește în aer Și riscă să atingă nemurirea, Un
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea podului
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
bătrână albăstrește cearșeafuri vechi Cristina-Monica Moldoveanu Îmi place să insist asupra imaginilor pentru a descoperi aproape senzorial firele în care ele se despletesc pentru a se reîmpleti într-o țesătura simbolică ce le reunește. Norii albi destrămațidau cerului un aspect scămoșat. Seninul e mai pregnant cînd albul norilor este bine conturat și, uneori, aurit de lumina soarelui aflat în spatele lor. Iar albastrul e mai adînc în contrast cu albul lor coagulat. Destrămarea norilor însă spălăcește vopseaua cerului. Pentru a înțelege ideea a ceea ce
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu semn să vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar ea ceru repede o porție
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
făcându-și semne pe care nu le înțelegeau decât pe frânturi, de se încurcau reciproc în vorbe. Cuvintele alunecau printre rânduri ca o barcă care lua încet apă, țărmul se îndepărta și nu se mai vedea de teamă. Ceața pășea scămoșată peste oraș, străzile sufereau de o singurătate ruginită. Cineva de după o poartă privea înainte și înapoi și nu venea nimeni, nici măcar o mașină de strâns gunoi. În fiecare noapte întunericul intra în cârciumi, băutorii se cinsteau cu înjurături zgomotoase, ea
RĂZBUNAREA SORŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370287_a_371616]
-
statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La Diabla“ din sărbătoare în sărbătoare! Surâsul dramaturgului împietri însă, înghețat în spuma de zăpadă artificială ce-i fusese pulverizată din abundență, pe față. “Mai bine adorm definitiv, să nu mă
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu o desagă mare. Desaga e maro; are câteva petece cusute cu lână scămoșată, albă. Fugim în dormitor și Moșul intră după noi. Se așază pe scaun. Tata stinge lumina și aprinde o lampă. Oftăm a dezamăgire. - Moșul e bătrân, îl dor ochii de la bec, ne explică tata. Moșul suflă greu. Mă întreb cât
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu semn să vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar ea ceru repede o porție
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
S-așterne,-n dor, privirea -pe zări- căci știe bine: Când ruginește totul, doar norul o apasă, Va fi departe vara cu zilele ei pline... Cum sufletul se zbate, strâns parcă-ntr-o plasă!... Te-nfășori galeș, toamnă, în vălul scămoșat... Rămâi, aici, plăpândă luminare din povești, Imagini înviază... iau chipuri de-altădat`, Iar întâmplarea, pe fantezia ta, o-nvârtești... .................................................................... E-o betie de culoare-n toamna jucăușă, Îți amintești sărutul, sub frunzele năluci? În suflet simt spuza unui foc sub cenușă
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
răsputeri să țină folia cu mîinile, cu coatele și chiar cu pieptul, ca să nu o ia vîntul. Cerul avea o strălucire metalică, de parcă ar fi fost pudrat cu praf de aluminu, iar norii ce ți se păreau baloturi de mătase scămoșată se risipeau În fugă de la nord-vest spre sud-est. Soarele se Înclină spre dreapta și toate umbrele cădeau exact perpendicular pe drum. Norii navigau cu toată viteza pe cer. Pe pămînt Îți atrăgeau atenția bucățelele de hîrtie luate de vînt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
distracție: unii alergau să prindă rând la bancomate, alții să golească tarabele din piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea. Cosmin băgă Sfânta Treime în rucsac. Privi cerul scămoșat, alb ca o limbă încărcată dimineața la trezire. Simți din nou în adâncuri golul acela cleios, elastic ca un vagin. Cât de singur era, cât de puține știa despre el însuși! Trebuia să afle ce era cu acel Leo evaporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înscris de-a valma în partid și s-au împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde burdihanul cu câteva felii de salam în plus. Au tras și ei sforile scămoșate ale ușilor din dosul magazinelor de încălțăminte, ale alimentarelor, ale farmaciilor. Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]