32 matches
-
iubire”). Anotimpul care îi trezește nostalgia, predilect prin structură, este, bineînțeles, toamna. Îi închină versuri, descoperă în esența ei o simfonie de culori, o descrie plastic și gradat. Aude „pas de umbră plumbuind grădina”, „frunzișul sonor” privește „livada mlădie”, „lumina scămoasă” („Septembrie coboară” - „Cuvinte de dor”). În alt volum descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete „turtite”, frunze „plânse”, „beteală încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor. Regretul devine
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
se văd sate, livezi și păduri. În stînga, după ce mărginește cazarma pornește să șerpuiască, prin văi și peste dealuri, șoseaua către Suceava. Fabrica de textile aflată în dreapta, deși estompează orizontul real, este un adevărat balsam pentru suflet. Băieții o numesc „Scămoasa ”, un nume ce pare alcătuit din ițe și fițe. Pentru ca totul să fie în aceeași tonalitate, poți constata că în acest colțișor de țară există și personaje aparținând parcă unei lumi ce nu credeai să existe. Nume reale ale unor
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475656713.html [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
risipit. Atât a fost! În juru'mi, neclintite, Flămânde, orologii își urlă Nesațul pentru zestrea mea de clipe, Strivindu-mă cu umbrele din turlă. Sub ciocul curb de buhă hrăpăreață Cad în răspântia lui azi cu mâine ... S-a rupt, deja, scămosul fir de ață ... Nici viitor nu are, bietul câine. *** Volumul " În valea umbrelor" Referință Bibliografică: Eu n-am trecut ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1722, Anul V, 18 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
EU N-AM TRECUT … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1442567875.html [Corola-blog/BlogPost/343951_a_345280]
-
kilometri, distanță care, în caz de alarmă, o parcurgeau în camioane militare unul dintre ele având remorcată bucătaria de campanie, încărcat fiind cu echipament de luptă și cu alte cele necesare pe front. Trecuse de miezul nopții. Câteva fete de la „ Scămoasa ” , fabrica de țesături, zăboviseră mult peste programul de lucru depunând efort pentru realizarea planului cincinal în numai patru ani și jumătate, la îndemnul mobilizator al secretarului general al partidului, comandantul suprem al armatei. Ieșiseră de pe poarta alăturată, cum nu se
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475743997.html [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
umbră plumbuind grădina`` păstrează ``frunzișul sonor``, ``livada mlădie``, marcând locurile... ``pâlpâind grămezi de frunze se ivesc``. Lia Ruse are simțul esteticului dezvoltat în metafore ce sugerează coloristica autumnală -cuvântul ``pâlpâind``- are efect vizual ce reliefează simfonia de culori;... epitetul plastic ``scămoasă e lumina`` accentuează atmosfera liniștită ( Septembrie coboară). În general, predomină personificarea însoțită de melancolie : ``Și soarelui îi cresc genele prea lungi/ Cum scurtează ziua treptat, alt cuțit/ Frunzele se clatină, Tu știi,... ca atunci... Tu știi). Orice amănunt al decorului
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1421858759.html [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
ipoteza că nu au origine comună. Primele trei soiurile au florile hermafrodite funcțional femele dovedind că, totuși, sunt soiuri mult mai evoluate, proveniența lor fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup. Rozeta este ușor scămoasă, de culoare verde deschisă, cu margini cafenii. Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul este glabru, cu o colorație verde-slab cafenie. Inflorescența este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
unde a fost identificat prima dată, soiul mai poartă numele "Dănășană", "Dănășeană", "Dăneșană" sau "Dunășană". În literatura de specialitate a fost denumit și "Galbena de Ardeal". Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu marginea alb-liliachie. Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este scămos, roșietic-verzui. Inflorescența este cilindro-conică, aripată. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine și ovar bi- sau tri- ocular, sferic, cu stil lung. Cârceii sunt glabri, cafenii. Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor lățită, întreagă sau trilobată, colorată verde închis
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
5-6 stamine și ovar bi- sau tri- ocular, sferic, cu stil lung. Cârceii sunt glabri, cafenii. Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor lățită, întreagă sau trilobată, colorată verde închis, cu limbul ondulat, cu amprente slabe pe fața superioară și scămos pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale în formă de liră sau V, iar sinusul pețiolar este în formă de U sau liră. Dinții au baza largă și laturi ușor convexe. Nervurile sunt verzi, iar dinții sunt mijlocii, cu baza
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
Mare. În ultima perioadă i se mai spune "Crâmpoșie veche", "Crâmpoșie tradițională" sau foarte rar "Crâmpoșie clasică" pentru a se diferenția de soiul mai nou, "Crâmpoșia selecționată". Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu marginile violacee. Lăstarul este verde, ușor cafeniu, striat, scămos. Inflorescența este cilindro-conică, de mărime mijlocie spre mare, adesea aripată. Floarea este hermafrodită normală funcțional femelă. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt mici, cu tendința de recurbare. Ovarul are 2-3 loji cu 4-6 ovule, este bombat, stilul este
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
loji cu 4-6 ovule, este bombat, stilul este gros și cilindric. Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcați, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică, întreagă sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară și puternic scămoasă pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab schițate, iar sinusul pețiolar are formă de liră. Dinții sunt șterși, cu baza lățită și marginile drepte și mucronați. Nervurile sunt verzi, iar pețiolul este de culoare verde-vineție, mai lung decât nervura
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
însoțit de o cheie pentru determinarea soiurilor. Astfel, criteriul morfologic pe care îl folosește autorul în clasificarea soiurilor, îl constituie pubescența frunzelor, împărțind soiurile după acest criteriu în două clase: soiuri cu frunze glabre sau peroase și soiuri cu frunze scămoase. Numărul mare de soiuri de viță de vie și de varietăți întâlnite în diverse țări viticole, a impus rezolvarea unor probleme precum cea legată de sinonimii. În vederea rezolvării acestei situații, au început să se inițieze acțiuni de înființare a unor
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
autorul va afla, stupefiat, de moartea aviatorului Fred Vasilescu: "Mi-am cumpărat țigări și am coborât de pe Dealul Mitropoliei prin șanțul în fundul căruia era aleea. Toamna târzie era frumoasă, însă în ziua aceea era o lumină gălbuie, cețoasă, un cer scămos și scăzut, care nu lăsa fumul și mirosul de benzină al mașinilor să se ridice."179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era o lumină gălbuie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să te
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care o mai avea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să te
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care o mai avea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-n acest context, se impunea, firește, și relevarea frumuseții acestui „ceremonial al literaturii”, mecanism tehnicist, numit „inginerie textuală”. Merită să reținem câteva dintre „combinațiile de cuvinte”, „subiecte” care ard în subconștientului intransigentului critic (ce e drept, confruntat cu diverse „semințe scămoase” despre care a avut prilej să scrie/să comenteze, adeseori), privind: imposibilitatea comunicării, emoția scriiturii, rezistența cuvântului scris, „intimitatea” pe care o impune rostirea versului, „istoricizarea” și încărcătura de semnificații ale unor genuri și specii literare, subtilitățile personajului feminin în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Iar continentul nu încetează să se strâmtoreze Scena cu cercuri născute în timpul unei hoinăreli A lua în considerație toate aceste cartiere Care se desfrunzesc cu repeziciune Stradă cu stradă Și reușesc chiar să se facă iubite Doar pentru a se scămoși În clipa următoare Nu înseamnă de fel să rămâi imobil Să te învârtești în jurul tău Să ignorezi dialogul diametru Și scurtăturile Cercuri reabilitate spontan De cineva care nu le-a vorbit de rău Niciodată Lasă să se întrevadă Sfera vie
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
mai lirice: "Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva, El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-se. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și soarele căzut într-o rână însângeră câmpia. Demni vrurăm, cărându-ne armele, să fim. Ca o mașină de război neistovită, Armeanul își rostogoli pașii către
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
cu iarba / și iarba fum rugă de fum era / s-a apropiat tiptil de Poema/ și aceasta pe loc s-a îndepărtat" (Alesul). Sau cu o înciudare expresionistă: "Nopțile sînt pete de grăsime în supa zilei / iar visele sînt umbre scămoase pe cerul nopții // metafora este o pasăre de noapte răstignită / pe crucea muntelui iar imaginația este o tîrfă" (Cioburi de tăblițe de lut ars regăsite). Ceea ce ar denota încă o dată opțiunea pentru contingent a autorului care a declarat cu un
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
oglindă. Totul a durat vreun minut, după care am intrat iarăși, nu știu cum și în ce moment, în posesia propriului meu corp, și rebeliunea hipnagogică s-a încheiat. Până la urmă mă scufundam totuși în somn, înfășurat într-un cocon de vise scămoase. Mă topeam în vis ca zahărul în apă, alunecam ca un cursor pe cremaliera uitării. Tresăream uneori atât de violent, încît parcă totul se zdruncina în mine. Alteori veneam în picaj ca un lift vechi care s-ar prăbuși într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Somnul de după prânz. Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri ca la Bârlad. O zi călduroasă de vară Într-un cadavru de vară. Nici o tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat spre locul indicat. Pe cer erau nori albi, scămoși. Această parte a orașului avea, pesemne, multe fabrici. Pe străzi nu se vedea nici suflet de om, cu excepția vânzătorului de înghețată, care a trecut pe lângă ei sunând-și clopoțelul. Au dat colțul și au simțit un miros greu în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]