700 matches
-
realitatea lumii sale, împiedicând să o cuprindă întunericul, favorabil hoților, ucigașilor și tiranilor. Da, să-și țină bine lampa, în pofida greții și a ororii. Dacă nu avem lampă electrică, să ne aprindem mucul de lumânare sau, în ultimă instanță, să scăpărăm necontenit chibrituri, ca semn că nu dezertăm de la post. Anul acesta se sărbătorește, în Brazilia, dar și în Portugalia - poate și în alte țări - centenarul lui Erico Verissimo. Cu această ocazie, Editura Vivaldi va reedita Domnul ambasador, acum în versiune
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe care le scăpăra nu nimereau țigara. Nici un corb: or fi fugind de valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din Ucraina, îndreptându-se spre apă. Bărbatul gras a
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
Din brațele familiei nevăzute, Când șovăie pe drumul deșteptării! Poate de-aceea mie nu-mi mai vine Să-nchid vreodată ochii la culcare. 11 ianuarie 2007 Repovestire Pereții minții mele Se-acoperă cu fresce Și văd cu ochii-nchiși Cum scapără pe boltă, într-un vârtej de aur, Lăuntric, Dumnezeu. Alături stă Fecioara, Sfioasă și uimită, Ca-n ziua când prin înger A-ntrezărit puterea Din trupul ei firav. Ce dor îi e de pruncul Pe care-l ține-n brațe... Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
de primejdii din potcoavele'nferecate stîrnește alt huet de ape curgătoare peste Mauro Vlahia de sub Munții Carpați o clipă știe că traversează �n splendoare apele tulburi din vaduri, că zboară și-ndoaie timpul de pe maluri spre alte maluri, că timpul scapără �n spațiu și-i curge în flăcări pe coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Edenului doar pentru că le vedea în relația lor cu Dumnezeu. Atâta timp cât omul s-a bucurat de o viață de binecuvântare, el era liber de tirania patimilor și imun la suferință și moarte. La început - spune Părintele Stăniloae ochii omului nu scăpărau priviri viclene și lacome, de pândă, de acaparare, gura lui nu era obișnuită cu cuvinte jignitoare, urechile lui nu sesizau înțelesuri dușmănoase sau ispititoare în cuvintele altora. Din fața lui iradia lumina încrederii și a bunătății. Dacă omul ar fi persistat
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
întinse consumatorilor în picioare - și eu am stat în picioare la Butoiul de aur mai singur decît orice om mai întunecat decît soarele-n eclipsă parcă eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în fundația bisericii gotice scăpărînd lumină din vîrful de aur în cer - vinul auriu și cald din cană îmi clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
deapăn fuiorul din raze de lună/ Și trec neatinsă de nicio furtună,/ Că prea mulți sunt norii ce varsă venin...” (Subțire trecere) Creația sa poetică rezonează cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
sucită, în care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O cabală pentru București, pentru plimbările în Cișmigiu și pentru reculegerile cu ochii în albastru. Dacă am avea un imn, care n-ar fi, ca aiurea, pe muzică de Strauss, ar trebui să-nceapă așa: Uitați-vă și
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
și pribeagă Sub cerul înghețat de stele, E luminoasă și înaltă Cât gândul unui braț, E-ntinsă și înflorită Corabie din ochiul, înfiorat de o ispită. Veșnicia, așezată pe un plai Rămâne nuntă, Gură de rai Prin care respiră apele Scăpărând lumină Prin vocile arborilor de munte Când brazii îngenunchează în verde Când vatra plesnește divină Iar pietrele se mișcă rotund La chemările Soarelui plângând. Numai atunci bărbații Compun imnuri rotunde Să fie de folos oriunde Dacă soborul cuvintelor Mai zămislesc
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
stradă. Am auzit ușa liftului, apoi soneria și i-am deschis. Avea în mână o sticlă de șampanie foarte rece și un pachet în care părea să fi fost o carte. M-a tulburat chipul său disperat, ochii aceia unici, scăpărând scântei de antracit; din nou am simțit că acest om coborâse parcă din altă dimensiune și s-ar fi aflat printre noi într-o mare grabă să-și termine misiunea prin mesajele exprimate în desene, culori și mai ales în
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
imprimă prozelor sale un "high touch" de o calitate puțin obișnuită. Se pricepe de minune să atragă cititorii - fie ei "spirite literatoare" sau profani care nu se pricep decît (cel mult) la calculatoare -, în capcanele ironice ale unor scenarii pasionante, scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
zvîrrr!" "că jucau și ei rișca la popasuri, domnilor, ca orișice bravi soldați..." Jupiter, ros și el, pe partea ailaltă, retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile sprijinite cruciș scăpărau în repaosul serii... Povestea monezii ne cucerise pe toți. Am tăcut, muți, de atît suspens epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
II-lea, bășcălios cum era, le-ar fi zis: Domnilor, regret, dar ați sosit prea devreme! Nicăieri atracția feminină nu este mai deplină. Înțelegi farmecul slav. Dacă și Balzac... Fără poloneze, istoria Europei ar fi mai posomorâtă. Ele făcură să scapere imaginația bărbaților politici, artiștilor. La Varșovia, în subsolurile clădirilor încă avariate, văd pe ferăstruici lumini aprinse. Înăuntru ard sfeșnice cu lumânări. Câteva descinderi, de probă... În subsolul unui edificiu, cu mobilă stil franțuzească, prin miracol rămasă intactă, băieți în negru
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
și așa mai departe. Doamne și domnișoare care nu s-au eliberat de complexe freudiene se extaziază mistic atunci când pohetul mai spune câte ceva.[...] Dar cum tot ce zice și scrie pohetul face să curgă râuri și lacrimi înduioșat-evlavioase, sau să scapere priviri transportate în lumea ficțiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice, metatextuale, metapsihologice, metalingvistice etc. etc." Toți sînt deci niște snobi exaltați, habar n-au să deosebească poezia de vorbărie, trebuia să vină cineva să le spună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
o cîrmesc fără efort în toate direcțiile. Mama, care la școală e vestită pentru disciplina ei spartană, dansează cu înfocare, ceea ce e o noutate pentru toată lumea. Atmosfera se încinge din ce în ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]