116 matches
-
estetic, are o percepție de artist asupra muncii, bumbacul e sensul vieții și obiect al contemplației: "Începu să-i spună repede, aprinzându-se, cum mai întâi baloturile trec la fărâmițat, pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima mașină care îl trage într-un fuior gros cât un butoiaș, după aceea în furioare tot mai subțiri, la început cât un trup de om, apoi ca pe picior, apoi cum alte mașini îl împrăștie
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-o zi, vine cu una de mână: mamă, ne-am luat" Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, da^n-are ce face." A treia noră, cea mică, nu ne este descrisă, însă caracterul ei va reieși cu vârf și îndesat ca din acțiunea oricărui bun roman. Independență totală și
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
a nebuniei P.S.D. nu sunt, până în clipa de față, adecvate. La Timișoara a avut loc un marș al ziariștilor — impresionant, e drept —, dar care i-a făcut, probabil, pe pesedei să zâmbească mânzește: „I-auzi, noi nici nu i-am scărmănat ca lumea, că s-au și prezentat să-și depună pixurile! Adică să se declare învinși!” În această lume pervertită, orice simbol poate fi repede convertit în contrariul său. Ca dovadă, unii lideri P.S.D. au luat-o înaintea ziariștilor, plângându
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
ce trebuia să găzduiască daracele românului. Lupi și carde... de muzeu Procesul tehnologic, pe foarte scurt. Unu. Lupul este o mașină de lupuit, cu dinți ca de lup, care rupe lâna în bucăți foarte mărunte. Doi. Lâna mărunțită este apoi scărmănată de către un darac, zis și card, după care se înfășoară pe un tambur ce face din ea un caer. Trei. Caerul trece din nou printre niște dinți de lup, e ruptă din nou și e făcută puf. Puful ajunge la
Agenda2003-26-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281184_a_282513]
-
Tata mai cânta la fluier, avea dor de dans, de joc. La Căminul Cultural erau des programe artistice și mergeam cu multă plăcere“. Țesutul, ucenicie Țesutul făcea parte din îndeletnicirile casnice obișnuite. Fetele pregăteau lâna de la oi, o spălau, o scărmănau. Mama torcea lâna și le învăța pe fete cum se țese, de la preșul obișnuit până la covorul de casă cu model de pe hârtia milimetrică și de la pânza obișnuită până la prosoapele de borangic. Așa că opțiunea pentru Facultatea de Textile a Institutului Politehnic
Agenda2004-49-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283116_a_284445]
-
televiziune". Vasăzică și Cioran și Nae Ionescu și Mircea Eliade! Iar pentru că "ceartă" să fie și pitoreasca ("Când vorbesc despre ăceartaă cu Cioran nu vreau să-mi ascund ipocrizia: eu l-aș ăcertaă pe el. E chiar o ceartă. Ne scărmănam cât putem"), ea e ănzestrată cu tot tacâmul. Nu se servește doar de citate, speculații, demonstrații, rețineri teoretice ori doar umorale, ironii, sarcasme, ci și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
fost lăsat pe dinafara canonului literar și se canonește acum să "recupereze"; văzînd că n-are șanse cu criticii șaizeciști, bănuiți a fi făcut canonul actual fără oniricul numărul unu, D.Ț. se pune bine cu optzeciștii (după ce i-a scărmănat), în speranța că ei, cel puțin, nu-l vor uita, cînd le va veni vremea să schimbe canonul. Atîta milogeală îi aduce aminte Cronicarului de o vorbă spusă la supărare de regretabilul E. Barbu, cînd cu plagiatul din Incognito: nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
Poate a aflat ce puneți la cale. - Și cine să-i fi spus despre acest lucru? - Poate ai fost chiar tu, sări bufnița pe lângă vultur. - Poate, recunoscu cu voce mică cucul. Păsările se repeziră care mai de care la el, scărmănându-l de-i săriră toate penele. Asta nu le potoli însă supărarea. Balul nu mai avu loc, zânele plecară supărate în ținuturile lor, iar înaripatele își luară zborul să-și caute împăratul în cele patru vânturi. Singurul care nu putea
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
-o și tâmpita de soră-sa, care a întrebat-o de față cu bârfitoarea profesionistă a scării: - Parmi, dragă, ce-ți mai face belitu' ăla de sindicalist? E nebună și asta!, exclamase în gând Parmenia, dar bravase: - Dracu' să-l scarmene! Scuze, madam vecină... - Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
personalitate sunt reprezentativi pentru categorii de gândire. De aceea, ei nu tranzacționează. Pentru ei, este sau așa, sau așa. Vorba lui Sorin Lavric, „bunul-simț e atributul minții sănătoase și mediocre”, ceea ce, în treacăt fie spus, explică de ce m-a cam scărmănat. Cum stau lucrurile când mintea mediocră știe că e mediocră, asta m-ar interesa să mai știu. Citesc uneori cărți românești de proză actuală, mult lăudate, care mă dezamăgesc. Dacă am dreptate, reiese cum criticii de întâmpinare acordă un bonus
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
Adică eu nu gândesc, vrei să zici... Nu, nu, stai puțin. Vasile ăsta l-a supărat pe Rogoz, la cenaclu, a citit ceva cu o crimă și ăla l-a luat În vizor, l-a chemat la el să-l scarmene, cică o să facă scandal. N-am nevoie de scandalul ăsta. Rogoz e un tâmpit. — Tocmai asta e, tăticule. Întoarcem căruța, Îi suim În ea pe amândoi, pe Vasile Moare și pe Rogoz, și Îi ducem În fața lui Birică. Totul serios
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a unei mode. Dă impresia că scrie ca să-și facă sieși o plăcere - și cred că și-o face. îl interesează prea puțin dacă textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o răstignire. L-a scărmănat X? Peu importe! L-a lăudat Y? La même chose. Dan Alexe scrie în temeiul unei înzestrări formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele și al unei pofte năvalnice, aproape car nale, de-a face literatură din orice. îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am tors, nici nam țesut, Dar carul mi l-am umplut De țoale și de lăicere Cum îi place soacrei mele.” Sau : „Ieși afară soacră mare Că-ți aduc cheptănătoare C-o mână te-a cheptăna, Cu alta te-a scărmăna Și cu-n părișor de fag Poca, poca, peste cap.” Strigăturile erau variate, uneori atât de bogate în anumite expresii încât nu pot fi redate, dar constituiau sarea și piperul momentului respectiv. Gătitul miresei avea loc duminică dimineața, eveniment așteptat
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
dimensiune, foști și viitori consilieri, editorialiști, regretatul Brucan a fost, o vreme, decanul lor - formatori de opinie, asemănătorii acelor maiștri cofetari care construiesc catedrale din frișcă, statui din glazură, cascade din ciocolată. Spre deosebire de bărbații politici pe care de zor îi scarmănă, ei nu greșesc niciodată. în acea politică în care trebuie să mulțumești adversarului că te face hoț, în vocabularul de zdrențe al ușii cortului. Unde șeful executivului aruncă săgeți adversarului din Japonia, Laponia, din naveta spațială, dacă nu din patul
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
Bine-mi pare care nu se mai află, văzându-te! Că, ce-i drept, de mult nu ne-am întâlnit... (se retrage bombănind) DĂNILĂ (apare): Ei, cumnățică dragă, vezi de ce-mi ești în stare dacă nu ți-a mai scărmănat de mult bădița cânepa dracului, să te-nveți a primi cuviincios oamenii care-ți calcă pragul?... ANISIA (vine spre poartă): De mi-i crede, chiar îți duceam dorul... Mai ieri ai venit după topor, să bați un par la gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că nimeni nu-i așa gros de obraz să nu lepede ceva în poala sfinției sale pentru o facere de bine. (trage pe jumătate din sân sfoara cu smochine, dă din cap, o pune la loc) BABA LUȚA: Iară dacă-l scarmeni, și-l tunzi, și-l ghilești oleacă, eu mă bănui că nici n-arată prea rău, mititelul... BABA SAFTA: Ș-apoi mie mi s-arată a fi încă în putere... BABA RADA: Ce-are-a face asta la sfinția sa? L-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin magaziile dezafectate din Bagdad? Păi, regimul lui Kim Jong Il, alt democrat de viță veche, nu ascunde nicidecum armele nucleare, dimpotrivă, dă asigurări Americii că Phenianul poate bombarda atomic orice țintă de pe teritoriul ei. Aplicând criteriile cu care e scărmănat Irakul, ar trebui ca de mâine toată armia americană din Golf s-o ia spre Marea Galbenă - numai că în Coreea de Nord nu prea e petrol, cum nu era nici în România când așteptam să vină marines americani să ne scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța că, odată și odată, mâncărimea asta nesuferită se va lăsa dibuită și, după o demascare publică, va binevoi să dispară. E de datoria mea (habar n-am de ce e de datoria mea, dar n-am ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știam că unul dintre ei era cu siguranță acasă, ușa de la hol era larg deschisă și ușa de la bucătăria de vară unde este butelia. Până la urmă a găsit-o pe soacră-mea Ela, se afla în spatele casei într-o debara, scărmăna niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nedefinit al omului (muritor prin esența lui), cînd Nicolae Bălcescu sau Goetz von Berlichingen. În mod corespunzător, „limita“ era cînd limita interioară a eroului, cînd corporalitatea ca finitudine („natura“), cînd un hotar al istoriei. Dragomir mi-a luat apoi la scărmănat o propoziție de care, țin minte, cel puțin în context, fusesem foarte mîndru cînd o scrisesem: „Gradul maxim de dificultate în depășirea limitei devine, la limită, o limită principial nedepășibilă“. „Ce înțelegi aici prin «dificultate»?, m-a întrebat Dragomir. Piedică
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
dar bune și astea... Apoi, sub oblăduirea întunericului, dar și sub lumina reflectoarelor sau în lumina zilei, că nu mai contează, ,luptă si dăi, si luptă"... Așa cum este adevărat că, acum bârfitoarele nu mai șușotesc despre cutare că s-a scărmănat cu nu-știu-care pentru o ,aia" sau un ,ăla", că unul a băgat furcoiul în altul, nuuuu! Acum bătăliile se transmit direct la televiziune, pe stadion, acolo unde... - Mă, îmi zice Haralampy, după ce a văzut meciurile Rapid-Steaua și Farul-Rapid, îți garantez
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
asta-ntreagă: netto, brutto, Cu tot tacâmul, Doamne, n-am umplut-o; De fapt, am pus într-însa mai nimic: Vreo poezică, niscai sticle goale, Pesmeți, trăscău, iluzii, angarale, Tranchilizante, ceapă, tiriplic... Viața asta,-n dor de șugubine, M-a scărmănat în chip și fel pre mine, Bușindu-mă adesea-n vreun podmol, însă am fost, la rândul meu, înstare Să-mi readun tendoanele-n picioare Și, oțărât, din smârcuri să mă scol. Viața asta, dreasă-n elegie, Ursită fost-a
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
depărtarii n-a spălat dorul de mine și pe țărm de vis respiri clipe diamantine. Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți, a desenat mereu alte noi și curioase hărți, speranța a dat chiar, semne de oboseală, iar răbdarea a scărmănat nori de cerneală. După toți acești ani, gândul e neschimbat, dar teama te-a făcut să rămâi zeul-bărbat, regretele ți s-au măcinat la piatra timpului și-ai privit în clepsidră scurgerea nisipului. Anii au trecut, iar gândurile-ți sunt
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
marea depărtarii n-a spălat dorul de mineși pe țărm de vis respiri clipe diamantine.Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți,a desenat mereu alte noi și curioase hărți,speranța a dat chiar, semne de oboseală,iar răbdarea a scărmănat nori de cerneală.După toți acești ani, gândul e neschimbat,dar teama te-a făcut să rămâi zeul-bărbat,regretele ți s-au măcinat la piatra timpuluiși-ai privit în clepsidră scurgerea nisipului.Anii au trecut, iar gândurile-ți sunt suspineși deseori
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
picior! De fapt nu tu, ci calul pe care m-ai aruncat în seara aia înstelată și fără lună când te agățaseși în pârleaz. - Și sărise tat-o cu securea... - Nu-l bârfi! Intenționat te-a scăpat ca să nu te scarmene pe șira spinării! - Îi era teamă că rămâi nemăritată, așa că mai bine s-a împiedicat! Iar tu mă zoreai, „fuga, fuga să nu ne prindă tătuca!” Erai focoasă ca o vulpoaică și iubăreață ca o viperă! - Afurisit boșorog, și se
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]