3 matches
-
reprezintă totalitatea pieselor literare scrise în Norvegia sau de către norvegieni. Istoria literaturii norvegiene începe cu poeme păgâne din Edda și versul scaldic din secolele IX și X, cu poeți precum Brăgi Boddason și Eyvindr Skáldaspillir. Sosirea creștinismului în jurul anului 1000 a permis norvegienilor să au contact cu hagiografie, scrierea cronicilor și predare medievală europeană. Aceste influențe, unite cu înrâuriri islandeze anterioare și
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
veche sunt poemele eddice. Dintre acestea, cele mai vechi probabil sunt cele compuse în secolul IX timpuriu conform tradiției pangermane de versul aliterativ. Atunci, datorită scalzilor precum Brăgi Boddason sau Țjóðólfr de la Hvinir au apărut și primele pilde ale poeziei scaldice. Această tradiție a continuat peste secolul X, fiind dezvoltată de către poetul Eyvindr Skáldaspillir. La sfârșitul secolului X, tradiția a început să dispară și să miște spre Islanda. Domnitorii Norvegiei precum Eiríkr Hákonarson și Sfanțul Olaf angajau în principal poeții islandezi
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată acordată intrigii și construcției personajelor, aproape clasică, trimit cu gîndul la poezia scaldică, în care islandezii și norvegienii sunt maeștri și care, în opinia specialiștilor, a rămas pînă astăzi poezia cea mai sofisticată și elaborată compusă vreodată în Occident. O virtuozitate lexicală și ritmică ce se regăsește în mare măsură în textele contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]