15 matches
-
-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Stela Huțan (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul Ziliștea-Buzău, 1942. Camarazii de la școala de zbor. În centru, instructorul Stan Dănălache, flancat de soția sa (stânga, în alb) și de Stela Huțan. (arhiva Stela Huțan-Palade) Alupka, Crimeea, 16 iulie 1943. Parcul castelului Voronțov. "Scampolo (Stela) și Mariana" (arhiva Stela Huțan-Palade) Crimeea, 1943. Maria Nicolae (Mary), Stela Huțan și Mircea Ionescu, în fața unui RWD 13 (arhiva Daniel Focșa) Fotografie-portret a Stelei Huțan, 1945 (arhiva Stela Huțan-Palade) În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au mai apărut (selectiv
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
duci acolo de unde ai fost dată afară cu scandal! Să capeți recomandații solide, e o faptă divină tocmai pentru că e diabolica. Astfel a ajuns la Roman, unde a sedus pe Papa Bonifaciu. Admirabil!. .. Fapte! numai fapte!. . . și victime bărbătești! Bravo, Scampolo! - și râse iar. Se opriră la potou fiindcă tramvaiul se zărea. - "Scampolo" nu e de mine - mărturisi cu modestie - decât în traducerea italiană. E de țața Gramatula. - Zici? - Țața Gramatula! - și Nory făcu haz. - Aud! - N-o cunoști? Interesantă! Sora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
solide, e o faptă divină tocmai pentru că e diabolica. Astfel a ajuns la Roman, unde a sedus pe Papa Bonifaciu. Admirabil!. .. Fapte! numai fapte!. . . și victime bărbătești! Bravo, Scampolo! - și râse iar. Se opriră la potou fiindcă tramvaiul se zărea. - "Scampolo" nu e de mine - mărturisi cu modestie - decât în traducerea italiană. E de țața Gramatula. - Zici? - Țața Gramatula! - și Nory făcu haz. - Aud! - N-o cunoști? Interesantă! Sora mai mare a lui Hallipa. Domnișoară bătrînă! Bărbătoasă, harnică, cu biciul dreptăței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
linia eternei nemișcări, care e formula ei. Văzând că e vorba de un control asupra bunului dumisale plac, își otrăvise ochii și strângea mapa. Dar fie că n-a observat, fie că n-a îngăduit, pictorul a întins mâna. Atunci Scampolo, cu surâsul ei ofilit și pueril, a întins desenul. O comedie!. Ovalul frumos al Elenei era tras cu o linie neagră, îl umpluse tot cu negru, culoarea ei favorită. Două alte linii negre desenau tâmplele regulate, rămase în alb; cerceii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
împace și să primească pe sora ei mai mică. E o datorie de familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care i-o debitase Scampolo. . . Drăgănescu, convins de spusele ei, nu știa cum să procedeze ca să nu ofenseze pe socri, de aceea a cerut Elenei ca o favoare personală să facă cele necesare pentru restabilirea drepturilor naturale ale surorei ei. .. Foarte "naturale", ce e drept
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
hârtie pentru afișe ziare instrucțiuni fișe statute, codurile Asociației Exemplare. Din stație, ia autobuzul până la fabrica de pâine. De acolo, călătorul se întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă, așteaptă răbdător să apară, în ușă, zâmbetul lui Scaraoțchi. Nici o mișcare. Un pas înapoi, apasă iarăși comutatorul. Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi scara, bara metalică, acoperită cu plastic verde, murdar de atâtea mâini și tocit de vreme. Pipăie prudent, coboară, regăsește străduța, magazinul SCAMPOLO, stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul. Realul? Fanfaronada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou în spatele meu. Un ogar elansat, lucios, rasă specială, scobindu-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim cu reflexul ăsta, al supravegherii, și pe bună dreptate. Știu eu... poate mai eram sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un rând dintr-o scrisoare. O scrisoare feminină, lapidară, codificată. Citi încă o dată, sună încă o dată. Coborî, urcă din nou, coborî. Așteptă în fața blocului, urcă iarăși treptele, aprinse chibriturile, citi, reciti. Asta era... liniște, neant. Se mai opri în dreptul magazinului SCAMPOLO. Vru să intre, renunță. Se îndreptă, leneș, nepăsător, spre stația de autobuz. Tovarășe Orest, Conform planului, m-am dus la recepția de la Casa Centrală a Armatei. Mâncare modestă, serviciu grăbit. Mutrele nu m-au încântat, trebuie să spun. Sursa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]