36 matches
-
prezentului și viitorului, autor cu o bogată bibliografie, director al Institutului de Studiu al Viitorului cu sediul la Viena, să lanseze noțiunea de "isterizare a societății". El identifică în comportamentul actual al mass-media ceea ce poate fi numit un "proces al scandalizării", facilitat de concurență și de simplificarea grosolană a complexității realului. Aceste tendințe sunt subversive la nivelul subconștientului, amplificate de temeri și angoase. Scandalurile ivite pe această cale creează iluzia adevărului, constată unii specialiști, dar prezintă și unele trăsături totalitare. Marile
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
oase slabe are destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea cititorului, nu șovăie a declara: "fac crime/ violuri furturi îl înșel pe fratele meu, îngerul,/ îl ucid pe pruncul Iisus (...) chipul meu e zilnic în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină de victime
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
teribil de atașată științelor exacte ( oare de ce?...), acordînd o pondere sporită acestor discipline, a proiectat, în schimb, reducerea numărului de ore de limba română pentru clasele a IX-a și a X-a. Deși curios lucru n-a produs încă scandalizarea societății civile, a intelectualității, în genere, acest "nou plan-cadru merită măcar combătut cu argumente de necontestat. Din știința mea, doar Observatorul cultural s-a încumetat a publica pînă acum, în numerele 171 și 172/ iunie a. c. materialele necesare opiniei publice
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
Covrig Roxana Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mirel Palada, face trimitere către o atitudine oficială a purtătorului de cuvânt al Președinției în contextul scandalizării cu privire la mesajul postat de el pe Facebook, în care a scris că Traian Băsescu este matrafoxat. "Pentru toți cei care se preocupa de postările mele pe FB de duminică seară, în timpul liber pe persoană fizică. Uite aici o atitudine oficială
Palada-Oprea, război între palate by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33951_a_35276]
-
reflectă Ioanide, de aceea arhitectura lui e un baroc balcanic, bătând în flamboiant!") Oricine își poate închipui că o asemenea depoziție din partea unui om politic cu vază ca Pomponescu putea stârni agitația aprobatoare de care pomenește gazeta favorabilă și chiar scandalizarea adversarilor democrați din sala tribunalului, transformată în local de oratorie politică. De aceea, rechizitoriul procurorului, făcut după tipic, cu asprimi disproporționate, răsună într-un spațiu moral modificat. Iată fraze și din acest rechizitoriu: "Onorat juriu, societatea vine azi să-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
transportă în textele sale, la fel ca și pentru cei dispuși să pună în practică îndemnurile biblice privitoare la iertare și la îngăduință față de semeni, efectul imediat al spectacolului de sâmbăta (n.n. 3 decembrie 2005) nu ar trebui să fie scandalizarea (deși există toate premisele pentru asta), tonalitățile inchizitoriale (e totuși secolul XXI) sau critica îmbălsămată în jigniri la adresa autorului și a regizorului. Efectul imediat, spuneam, ar trebui să fie tristețea, una calmă, fără accese justițiare, una rezumată admirabil în acea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
la sfîrșitul anilor ’80, Florin Faifer („Între umbre și penumbre: Al. Bogdan-Pitești“, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, an. XXIV, 1989). Istoricul literar ieșean vede în B.-P. un „boier și bădăran” animat de plăcerea negativistă a scandalizării, un estet vicios, exasperat de minoratul sentimental, monoton și lipsit de profunzime al poeziei/artei autohtone, pe care spera să o deprovincializeze prin contactul cu modernitatea franceză și să o promoveze în afara țării. Despre cei mai mulți dintre artiștii plastici menționați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au fost elaborate prin 1907-1909 pentru amuzamentul mamei și al surorilor; în amintirile sale, fostul său coleg și prieten G. Ciprian citează un fragment „bizar”, încă naiv, compus de „Mitică” în perioada liceului, spre scandalizarea profesorului de fizică. La început ar fi fost deci - după cum va afirma și G. Călinescu mai tîrziu -, „un joc literar inteligent, pe care îl practică adolescenții isteți”. Se pare totuși că era ceva mai mult decît atît: confreria de elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în artă, al răsturnării și sabotării tuturor valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar fi un partizan al ereziei montaniste pentru simplul fapt că își justifică comportamentul spunând că este creștin. În acest text întâlnim indignarea profundă a autorului împotriva soldaților creștini care, din prudență ori din frică, deveniseră concesivi față de imperiu, riscând scandalizarea ori absența mărturiei creștine, sau, și mai grav, alunecarea personală într-o indolență morală. Spre deosebire de Tertulian care îi acuză pe acești soldați de respingerea martiriului și a profețiilor Duhului Sfânt, atitudinea soldatului martirizat este total diferite: nu exprimă nici o atitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o atitudine de artă, o ideologie generală, o stare de spirit universalizată, cu repercusiuni în etică, filosofie, religie.” Dar insurecția denumită prin această vocabulă „nu putea fi decât o stare de spirit pregătitoare”, având drept mobil voința de a provoca „scandalizarea generală” față de tot ce era perimat. Sarcina de a reclădi pe ruine o altă ordine existențială și-a asumat-o constructivismul. Tot din preocuparea de a construi ieșise și cubismul, însă el era „o muncă de laborator, restrânsă numai la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]