142 matches
-
să iubim, tovarășe profesor?” Dascălul ar fi răspuns scurt: „ - Decent, academic și urban!”, fiind astfel sugerată masca unui rol cultural pe care C. Ciopraga a știut să-l joace impecabil. Tot pe atunci, autorul monografiei Calistrat Hogaș a primit o „scatoalcă” de la G. Călinescu (în revista „Contemporanul”), dar, spre mirarea noastră, foarte tineri și disprețuitori pentru orice „diplomație”, „înțelepciune” ori strategie literară, nu a răspuns. Revenind la cartea lui Constantin Călin, se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să iubim, tovarășe profesor?” Dascălul ar fi răspuns scurt: „ - Decent, academic și urban!”, fiind astfel sugerată masca unui rol cultural pe care C. Ciopraga a știut să-l joace impecabil. Tot pe atunci, autorul monografiei Calistrat Hogaș a primit o „scatoalcă” de la G. Călinescu (în revista „Contemporanul”), dar, spre mirarea noastră, foarte tineri și disprețuitori pentru orice „diplomație”, „înțelepciune” ori strategie literară, nu a răspuns. Revenind la cartea lui Constantin Călin, se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
drept ingredient al atmosferei ce o Înconjura - mai ales după câteva Înghițituri dintr-un mirabil elixir. Așa se face că, În vreme ce alți băieței bogați, mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica de cameră și cea simfonică și beneficiind din partea mamei de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am crezut că o să se întoarcă și o să se uite la mine, și atunci am simțit cum roșesc și mi-am întors repede capul și am observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
se strângea În jurul lui. Cei șapte porniră În urmărirea lui. De pe margini, ceilalți Apărători priveau cu Încântare Încercările noului lor tovarăș de a scăpa dintr-o situație În care nu avea nici o șansă. - A doborât trei... murmură Vasile al lui Scatoalcă. Nu-i rău deloc, pentru un Începător. - Mda... șopti Ion Moț. Să vezi ce-o să pățească ăia trei cu căpitanul... Doi Apărători Îl ajunseseră pe Alexandru. Dar, de această dată, tânărul fu mult mai rapid decât până atunci. Scoase unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din dreapta, care căzu din șa aproape fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă primul, cu ambele buzdugane. Săbiile se loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu. - Îl omori, căpitane! interveni voievodul. Oană ridică puțin genunchiul. - Vasile... al..lu... - Scatoalcă, Își aminti căpitanul. Olteanul. Mai spune o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un om... de Îl Îmbrățișă Alexandru... și Îi zise fratele meu... omul ăla... care omorâ vreo sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mongolilor. Și care... e... fratele bun al lui Alexandru. Fiul tău. Ștefănel. Oană rămase nemișcat, scormonind cu privirea lui albastră chipul lui Pietro. De departe venea zgomotul unei ciocniri violente. Gemete de moarte și nechezat de cai. Vasile al lui Scatoalcă se ridică, dar nu Îndrăzni să Încalece. Mesaje cu săgeată sosiră dinspre Răsărit și dinspre Apus. Unul din Apărători i le Întinse căpitanului, care nu facu nici un gest să le ia. Peste partea de sud a pădurii pluti semnalul Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs. Chiar și prăpăditul de Onisei, aflând de toate astea, se apucă Într-o zi s-o Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu se dădea În lături să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea mare experiență cu femeile. Mai curînd, cu nici una. Fermín Romero de Torres mă privi lung, intrigat dinaintea acestei manifestări de ascetism. — Eu credeam că În noaptea aceea, știi dumneata, cînd ai căzut... — Dacă totul ar durea cît doare o scatoalcă... Fermín păru să-mi citească gîndurile și zîmbi solidar. — Uite, să nu-ți pară rău, fiindcă cea mai bună chestie cu femeile e să le descoperi. Ca prima dată, nu-i nimic și chiar nimic. Nu poți să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le stricam, spărgeam bordul, tăiam scaune, să-i fac rău lui. Pentru că, fiind în fața blocului, m-am bătut cu un băiat din bloc, i-am umflat ochii și nu știam că sectoristul e rudă cu el. Și am luat câteva scatoalce și... de atunci l-am ținut minte și am căutat să mă răzbun. Și răzbunându-mă am ajuns la concluzia că pot să câștig și ceva pentru mine, și răzbunare, și beneficiu. Aveam mai multe metode, la început pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cele-ntâmplate, mamă, n-am vorbit serios despre petrecere. — Sunt sigur că majoritatea oamenilor ar prefera să rămână blocați în trafic decât să vină la una din petrecerile mamei tale, spuse tata. Aaauuu! strigă el când mama i-a tras o scatoalcă după ceafă. —Peter, este vorba despre petrecerea ta. — Atunci, aș fi vrut să mă lași să-i invit și pe câțiva din prietenii mei. —Mamă, sunt sigură că toată lumea o să se simtă minunat, am asigurat-o. —După ce-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a fost golită locuința, cât stătuseră în pivniță. Așa a devenit cuvertura altarului covor și resturile de stofă englezească ale lui Benjamin, draperii la ferestrele rămase întregi. Și nici eu nu le-am adus noroc, așa că am mai primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat împreună. Am așteptat îndelung, până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am crezut că o să se întoarcă și o să se uite la mine, și atunci am simțit cum roșesc și mi-am întors repede capul și am observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care a chemat veterinarul să-i facă verificarea. I s-a prescris un tratament cu antibiotice și, timp de o săptămână, cățelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a fost ideea noastră, firește, dar ea a formulat un drum și a satisfăcut nevoia noastră veșnică de tutelă, precum copilul acela, care vrea să aibă în orice moment pe cineva căruia să-i poată spune tată, chiar dacă primește zilnic scatoalce și cucuie, de la un asemenea părinte. Câtă vreme UE și NATO, ne-au spus amănunțit ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și fibre. Florentini afurisiți, cu străzile lor de noroi. Acum, slobod să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o uiți, nu-i așa? E moartă de zece ani și este Încă În gândurile dumitale. Și nici măcar nu te-a băgat În seamă! — Tacă-ți gura, curvo! Ce vrei să pricepi tu din iubire? strigă Dante arzându-i o scatoalcă. Ea Își duse mâna la buze, unde se ivise un pârâiaș subțire de sânge. — Nu te iubea, nu te iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să-l fi văzut după aceea în elementul său, zice Dendé, parcă ar fi lucrat o viață la demolări, a spart tot ce i-a ieșit în cale cu barosul ăla de cinci kilograme pe care îl învîrtea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am exercitat prerogativele de polițist de la Arestări și am emis un mandat general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pielea aia a ei, că atunci când ăla o bate, când îi prinde ca o fiară palma în ușă și strânge, că pielea, oricât ar fi de catifelată și de elastică, se strică. Umbla cu pielea stricată peste tot, de câte scatoalce, în față și la dos, căpătase și mai și susțineau amândoi că ăla o iubește. Păi, cum s-o iubească dacă o ținea atârnată de lustră cu capul în jos, când nu-i găsea Carpați fără filtru și-o lăsa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cuprinși de foame: Au! Pa-pa! Dorița, tresărind Înfricoșată și adunându-se imediat din lumile pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și după ce instala repede și dezordonat pilotul flămând, se Înhăma la mașină, accelerând la maximum prin porumbul mușuroiat gospodărește, făcând să se simtă acut lipsa suspensiilor, roților și a pneurilor. Nu s-ar fi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
soclu. Talentul se cultivă în liniște, caracterul în taifunurile vieții. Tranziția ne-a procopsit cu un lumpen tineret școlar. Copilul trebuie să învețe doar mecanismele decodării vieții. Datele vor fi mereu altele. Între generații, se mai practică vechea pedagogie a scatoalcelor. Și pe părinți îi cunoaștem mai profund tot în postumitatea lor. Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]