142 matches
-
Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de câștig, pentru că Ucu, întreprinzător cum era, și-a găsit o altă duduie către care căram și mai dihai parolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce a spus nea Grătărel. Probabil că admiră, în felul ei, faptul că nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de suferit. Mda, așa‑i când ai două exemplare din soiul ăsta, îți dau de lucru dublu țâncii. Și acum liniște că dacă nu, mai iei o scatoalcă. Pe furiș, fără să‑i observe masa de oameni, gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci o să‑ți facem la fel sau chiar mai rău. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pună capăt vieții înainte de vreme; îl mai așteaptă încă atâtea lucruri în viitor, ceea ce e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează, de fapt. Rainer stă jos pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și încă o palmă, una‑n stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate concentra. Tata se bucură la nebunie, pentru că în ultima vreme i se întâmplă arareori să câștige în fața domnului licean cu pretenții, care‑și închipuie că e cine știe ce de capul lui. Totuși, îi spune lui Rainer că o să încaseze o scatoalcă zdravănă dacă nu‑și dă mai mult silința atunci când joacă șah cu tata. Rainer spune că n‑are nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nouăzeci de grade, și te plesnea razant cu liniarul de lemn. Iar când tu săltai și-ți reluai, săgetat de durere, poziția umanoidă, exclama hohotind: Acțiunea egală cu reacțiunea! Nu era Întotdeauna la fel de elaborat. Uneori trecea pe coridoare și Împărțea scatoalce la Întâmplare elevilor care, după ce sunase clopoțelul, nu intraseră În clase. De la asta i s-a tras. A făcut greșeala să-l pocnească așa, În trecere, pe Bej, un coleg de clasă, băiat de treabă, bătăuș, bun fotbalist și repetent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În cap ceva din manualul de istorie. A făcut un salt, poate prea spectaculos, Într-o parte, Leac spunea că nu voia să se Împiedice la coborâre În șiretul anapoda. Așa că s-a trezit cu o palmă peste ceafă, o scatoalcă sănătoasă, i-a sunat apa În cap din pricina nojițelor. Garda interpretase saltul ca pe o tentativă de evadare, fiindcă a urlat: - Ce faci, mă, treci pe trotuar! Poate că Într-adevăr era nevoie ca Leac să fie pus la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
partid însă nu am știut noi și acum sunt mândru că îmi este coleg! Normal, nu a mai vrut nimeni să adauge ceva despre Lică... se pare că epuizase subiectul. Când a părăsit sala i-a tras Berti mulțumit o scatoalcă de l-a încovoiat; era de două ori mai mare decât Laur, - Greu te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a lăsat Lică
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de urmările care puteau să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dar Apariția din Perete îl copleși. Mergi, Șuțule, la camere și propăvăduiește Porunca. Urmă expunerea Regulamentului cu privire la originea, scopul și condițiile de desfășurare ale Jocului De-a Bâzza, cât și două-trei demonstrații pe viu, adică pe aproape leșinatul Șuță. Ultima scatoalcă, cel puțin, inundă arcada corespondentului cu toate cercurile europene comunitare, inclusiv majoritatea stelelor de pe steagul american. La fel de lin și senin ca la Apariție, Vestitorul Luminos dispăru lăsând în urmă miros de ambră și de ceapă coaptă din ceapa pusă sub
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
161 bisbis, Zaston Anibal relevă asistenței entuziasmate Regulamentul Jocului De-a Bâzza spre fericirea bufetierei care, datorită vârstei și modestiei, încă nu reușise să-și ofere mâna nici unui pretendent. Bufetiera priimi cu recunoștință și simț civic mai multe palme și scatoalce cât n-ar fi obținut în șase vieți trăite alături de Lache Karabulea, birjar autorizat și singurul care îndrăznise s-o strângă la pieptul său larg spunându-I, după ce o trăsese din fața tramvaiului: “Tâmpito, lasă tramvaiul că e averea poporului!”. Fericiți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
măcar nițel porumb de cel boieresc, să-mi satur copilașii, că greu am mai dus-o iarna asta! oftă Toader Strîmbu. ― Ba eu parcă m-aș lipsi de toate, dar tare mi-e sete să-i dau șefului numai două scatoalce, știi, românești, să le ție minte și-n groapă! făcu Serafim printre dinți, întunecîndu-se la față, parc-ar fi băut otravă. Uite-atîta poftesc, Toadere, și pe urmă poate să-mi taie capul! Trăsura cea bună cu caii cei buni stătea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile roșiatice. Înfule cară, mârâind și privindu-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
călător ? Ca întotdeauna când venea vorba de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate atinge, ele se ridicau ca niște aburi, adunându-se într-un vis mult mai mare ce acoperea tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]