83 matches
-
despre țâța pe care ai supt-o de la mă-ta!”, îi spunea un anchetator victimei sale. Unii sunt amenințați că, o dată puși în libertate, vor fi accidentați de mașini ale Securității. Un registru aparte în amenințările anchetatorilor a fost acela scatologic, victimele fiind proiectate ca deșeuri, rebuturi și avortoni ai societății. Prin prisma acestei proiecții, anchetații erau umiliți și batjocoriți, astfel încât să-și piardă respectul de sine. „Mai bine se pișa mă-ta decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
parte. Și fiindcă cea mai înaltă misiune a omului pe pământ este aceea de a spiritualiza totul, excrementul este, în mod deosebit, elementul care are cel mai mult nevoie de așa ceva. De aceea, am început să disprețuiesc din ce în ce mai mult glumele scatologice și orice formă de frivolitate pe această temă. Dimpotrivă, sunt uimit de lipsa de apetit fiziologic și metafizic pe care a dovedit-o spiritul omenesc asupra acestui subiect capital care este excrementul. Și ce grozăvie să vezi că sunt atâția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cuvânt, la maltratarea valahizantă a numelui său În „Bucuță“, foarte obișnuit chiar Între prieteni și cunoscuți. N-ar mai fi să pomenesc aci de ieftinele glume ale lui Neculai Iorga și Tudor Arghezi, care Încercau un calambur pe potriva delirului lor scatologic (bucă-Bucuță; petite fesse); așa cum altul, tânăr academician, poet nouros, făcut, iar nu născut, și filozof inacce sibil minților noastre (de ex: „Un cuvânt. - Marea e apă, dar nu adapă.“ Lucian Blaga, Discobolul, p. 92, Ed. Publicom, 1945), Încerca, semnând cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a lui Caragiale, dar căreia opera lui Caragiale îi servește ca intermediar, ca medium. Ce ne oferă detaliul exorbitat sau mai precis ce apare în plus la Pintilie și nu există nici măcar in nuce la Caragiale ? În primul rând dimensiunea scatologică pe care o con- figurează filmul lui Pintilie constituie o valoare adaugată. Oricât de licențios vorbesc personajele caragialiene, iar în această privință există o moderație pe care scriitorul a avut-o permanent în vedere, nu avem nimic din „merdi‑ vaudage-ul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată la școala fran- ceză a vodevilului cu „mișelul”, „mizerabilul” etc.. Neaoșele „coate goale”, „mațe fripte” ies mai rar la iveală și sunt expresia prin contrast a unei mândrii burgheze. Caragiale va fi mult
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ea amplifică fondul obscur al conflictelor, o agitație decere- brată, o zvârcolire isterică, o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
satiră a „noii excentricități sexuale“, fie ca o poveste simpla a unui tip mediocru satisfăcându-și poftele trupești terfelind femeile. Voiam și să-i excit pe oameni și să-i fac să gândească, să râdă. Asta era combinația. Umor intenționat scatologic și realizat. Ăsta era planul. Părea unul bun. Teenage Pussy trebuia să conțină o groază de scene cu fete dând buzna din prin camerele unor apartamente din zgârie-nori și totodată transcrierile unor conversații pe celular pline de tensiune, echipaje de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul agresiv, grosolan, scatologic. În mod iremediabil, râsul se „civilizează” în cursul acestui marș forțat al individualizării reflexive a moravurilor. Râsul cât te ține gura, râsul puternic, nestăpânit, care se exprimă cu tot corpul, a devenit tot mai rar, într-atât a ajuns de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cărnii, încărcate de sexualitate. Cu cît urcăm, structurile viului devin tot mai purificate abstracțiuni, visele devin colective, lăsînd locul unei matematici a imaginarului colectiv, care ne indică clar faptul că suntem Unu. Invers, cu cît pătrundem în concret, în detalii scatologice sau microscopice, vedem aceeași organizare structurală care ne permite "să le sesizăm pertinența și profunzimea, unicitatea și pleiada din care fac parte", cum frumos spunea Lévi-Strauss, trecînd "de la sensibil la sensibil prin inteligibil". Atfel, obiectele și ideile, imaginația și reflecția
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o parohie, pentru membrii acesteia, ci au fost rostite de pastor (în primul rând) pentru a-i servi sieși. Sunt predicile celui scuipat în gură, ale celui pe fața căruia urinează un gardian, ceea ce face ca doar menționarea acestor umilințe scatologice într-un volum de predici să-i scandalizeze pe unii. Este greu în aceste condiții să te aștepți la o reacție cuminte, dogmatică, rațională a predicatorului. Acesta însuși mărturisește, cu un curaj ce-l caracterizează: "Creștinismul meu nu este dogmatic
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
unde Julie și-ar dori liniștea deplină a unui cavou. Tînărul care asistase la accident, Antoine, îi aduce lănțișorul pe care și-l însușise, și cu el memoria ultimelor cuvinte ale soțului, " Încearcă să mai tușești acum", dintr-un banc scatologic, dar plin de umor; Olivier, se decide să continue concertul soțului, refăcînd spațiile lăsate albe prin dispariția intempestivă a acestuia. Prin intermediul său, află de viața dublă a soțului și o cunoaște pe amanta acestuia. Viața se ivește și aici, Sandrine
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
atipice, stridente, bizare. în alte nuvele, incluse în volumul Sufletul lui Faust, această tendință, observă Mircea Popa, este subsumată miraculosului creștin, într-o suită de "parabole biblice, de legende creștine literaturizate, în sensul apocrifelor și al cărților populare pe teme scatologice." O altă coordonată majoră a nuvelisticii lui Victor Papilian, argumentează Mircea Popa, o constituie faptul că "așează la temelia transformării lumii iubirea, acea capacitate etern umană de renaștere și perfectibilitate, care ar fi trăsătura esențială a sufletului omenesc, și nu
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
texte, le-am găsi un loc în descendența acelor carnavaluri medievale numite charivari, în care dezmățul limbajului nu mai avea limite, batjocorind inclusiv lucrurile sfinte, blasfemiind bezmetic în sensul unei răsturnări a tuturor convențiilor și ierarhiilor. Din reflex cultural, frenezia scatologică a lui Emil Brumaru duce și la inserturi textualiste: "Ci tu i-ai spus: O pulă ți-ar trebui acum, / Vîrîtă pîn... la coaie în cur și alta-n gură, / S-o sugi, și încă una, cu-asupra de măsură
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
angelice? Probabil avem a face cu o coincidență. În orice caz nu putem ocoli menționarea a două scăderi pe care le înregistrează în timp poezia lui Emil Brumaru. Mai întîi un progresiv manierism. Propunîndu-și două tipare antitetice, unul ideal, altul scatologic, autorul le-a exersat pe un plan tehnic cu un avantaj al neimplicării morale care i-a îngăduit performanțe expresive. Totodată s-au ivit și semnele unei epuizări, inevitabile cînd creația se închide între gratiile unui stil foarte precizat. Epuizarea
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Astfel limba de lemn a propagandei suferă, după cum socotește Françoise Thom, o "mutație teratologică", devenind instinctuală, plină de umori josnice, de dejecții ale subumanității. Ea "se combină straniu cu un jargon obscen; murdăria conștiințelor este reprezentată în limbă de registrul scatologic și pornografic, și vedem cum apare acest hibrid monstruos, această încrucișare a limbii de lemn cu obscenitatea care devine idiomul omului nou". Un "idiom" mai sincer, în orice caz, decît afectarea ideologizantă din mass- media... Să revenim acum la victime
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
numai pentru o clipă, pentru că - aflasem între timp - individul avusese niscaiva antecedente de ciomăgar, neieșind din casă fără a avea asupră-și o rangă!) doar când, în ianuarie 1990, am citit câteva texte ale poetului Cezar Ivănescu, în revista "Baricada". Scatologicul demențial, vulgaritatea inimaginabilă, pornografia deșănțată curgeau în valuri de sub pana unui poet ce (mi se păruse mie!) se exersase exclusiv într-o zonă a sentimentelor delicate și părea să trăiască în înaltele sfere spirituale. Lipsind câteva luni din țară, am
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
pula mea!ť. E la fel de anost să stai tot timpul în gură nu cu moralizarea, ci cu înjurătura". Înclinația care putea marca un autor,doi, trei, a devenit emblema unei colonii abundente de pornografi, a unei veritabile industrii de texte scatologice. O indicație bibliografică are efectul unui duș rece peste eroticeasca învăpăiere și scabroasa-i expresie tipizată: "De altfel, sătulă să-și trateze clienții dornici de sex als ob (e fată cultă, l-a citit pe Vaihinger) cu clasica zdamătii, Andreea
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
fundăturii": "fundătura este propria mea viață contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie, loc-neloc cu o singură intrare care e și ieșire totodată prielnic risipirii de sine". Această viață-fundătură se declară în continuare, fățiș, "sedusă de cata-bază și inspirată doar scatologic, refuzînd cu program ( citește: prejudecată) catharsisul și iertarea,( ...) dispusă doar la recriminare și autodafe". Deci intră în ginta neagră a liricii, gintă mereu reîmprospătată de aspirații la gloria satanică a damnării. În opoziție cu poeții integrați în existență, care își
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Și i-am mai simțit pe acei tineri de la "Tonitza", după cum ei înșiși mi-au mărturisit-o, dornici de comunicare. Setoși de a discuta cu alții, din afara lumii școlii, dincolo de profesori, despre ceea ce citesc, despre anume orientări prea ostentative spre scatologic și pornografie nu numai în literatură, dar și în alte arte, despre experiment, unde sfârșește el și unde începe degringolada, despre timpul "când îi vom putea învăța pe optzeciști din manuale" (?!), despre prietenia dintre creatori, despre suflet, talent și creație
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și acuzați în același timp". Frecvența elementelor triviale și scatologice (scena confruntării "vespasiene" dintre Tutilă I și Carasurduc) nu exprimă exuberanța și vitalitatea, ca la Rabelais, ci denotă abjecția și decăderea ființei umane. În fața monstruozității, a nebuniei șefilor politici, inteligența ironicului Candid rămâne neputincioasă; absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
fel decît mine". Astfel se justifică discursul poetic organizat într-un registru al inadaptării, al morbidității asumate. Particularitățile volumului sunt reprezentate de folosirea excesivă a metaforelor pretențioase, de vocabularul mistic-religios, dublat aproape în permanență de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracțiuni și nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
potrivit dintre oribil și comic, dintre gag și dramă ca în recentul film al lui Jiri Menzel, filmul său se poate rezuma într-o înjurătură. Aproape fiecare scenă livrează o mitocănie gratuită, o expresie șmecherosă, - "apă și săpun" -, o remarcă scatologică printre încoțopeneli isterice, printre care, pretenția de viol a babei Vergina mi-a amintit de zilele bune ale lui Ion Cristoiu în ziarul căruia puteam citi accidental despre o serie de demersuri speculative precum un viol petrecut sub un apeduct
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
oricărei reguli nu devine o regulă obositoare, după cum sistematica dovedire a lipsei de sens se transformă într-un mecanism steril când focul de artificii al nonsensurilor și al absurdităților, al imaginarului alienat, se epuizează, iar finalul se consumă în poante scatologice, ca lumea pierită, cu Apunake cu tot, sub catastrofa de fecale a unui copil monstruos (p. 197). Sursele absurdului sunt, în bună măsură, aceleași ca și la Urmuz. Una este a lua sensul figurat ca sens propriu, ca de pildă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
din familie face muzica. Dacă ar fi fost și regizor, formula era totală. Filmul atinge culmi nebănuite ale prostului gust escaladat cu veselie de Borat, iar comedia devine adeseori scabroasă fără alt scop decît acesta. Într-adevăr, din păcate, registrul scatologic aruncă filmul într-un fel de deriziune a deriziunii, riscînd să-l transforme într-o glumă proastă de mari proporții și cu aportul unui actor, ce-i drept, talentat, aducînd puțin a Kramer din Prietenii tăi (Friends), sitcom care poate
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
teoreticienii pot admira scenariul postmodern al întregii construcții, "intertext" filmic și muzical, scene care amintesc de Kusturica înainte de a fi toxifiate de intervenția regizorului, țigănii care se vor trimiteri către același regizor, și filmul obosește repede pentru a reveni la scatologicul originar, cu alte cuvinte în Glod-ul de origine. Miza filmului este și această spargere a canonului din orice poziție, în violentarea tuturor cutumelor, în exagerarea pînă la vomisment, iar pe alocuri prostul gust e pe punctul de a deveni
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]