732 matches
-
comunist, și nu de "profesioniștii" recalificați de Măgureanu și ridicați în grade de Costinel și Mircică. De unde această încăpățânare vecină cu ura, când nu numai că se știe că împăratul e gol, dar și că înainte purta uniformă, iar în loc de sceptru avea un instrument de tortură? Postura imposibilă în care sunt puși Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și Horia-Roman Patapievici, în calitate de membri ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constituie nu doar o reacție a celor direct vizați, ci și răspunsul dat
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum își creează din mine castel,/ Îmi umple stomacul cu tablourile-i de morți fără chip/ Îmi ia inima și și-o face sceptru.// Și moartea mă frige, mă doare, mă bea,/ Se-mbată cu mine, mă digeră încet/ Și mă însămânțează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
vai!.../ Și n-am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles d'Orléans și-ar fi privit cu mândrie succesorul la tronul rondelului. Pentru scenă, i-ar fi trecut sceptrul, mantia și tristețea exilului... Dinu Ianculescu, Un gând, un chip știut, un vis, un timp..., Editura Vinea, București, 2002, 75 pag.
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXI, în PSB, vol. 75, p. 418) „După ce a trecut un an, faptele lui (ale diaconului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri; fața, cu scuipări; obrajii, cu palme; tot trupul cu flagelări, cu îmbrăcare cu hlamidă roșie și închinăciuni fățarnice și batjocoritoare; mâna, cu trestia pe care I-au dat-o să o țină în loc de sceptru”12; în sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi ceva mai cumplit decât acestea, neputând exista o batjocură mai mare. Cele ce le-au săvârșit atunci iudeii și
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
sic !) pe care Romulus a urcat la cer?” (p. 33), dar nici o sursă antică nu pomenește despre vreo treaptă pe care ar fi urcat la cer întemeietorul Romei; Cicero se referă la pașii acestuia; § 16, p. 38: magnitudo animi - „măreția sceptrului (sic!)” (p. 39), fiind vorba, de fapt, de „măreția sufletului”; § 31, p. 56 : Qui templa occupaverit? - „Cine a pângărit (!) temple?” (p. 67); § 40, p. 66: Cethego... servire coegit eos... munera mittere, noctu venire domum ad eum, precari, denique supplicare - „să
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
culcușul părăsit la poarta căruia deja se zbat să intre alți înlocuitori fără să știe ce-i așteaptă. Inocenția (3) Dacă dezvolt muzica de orgă a mesei de scris și-ndemn sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul astral) dăruită mie la naștere de un imbold ceresc atunci chipul mi se multiplică pe fiecare deget al palmelor cu atractive sugestii încît vreunul cînd atinge un obiect gura aceluia rostește cuvîntul pe care-l uitasem de mult. Iar primarul
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
picioare de lut. Ceea ce s-a și petrecut peste un sfert de veac, în 1918-1920, după primul război mondial. Și mai potoliți-l pe Eminescu!’’ - așa suna Ordinul, dus la îndeplinire grabnic, cu slugărnicie criminală, de toate autoritățile române de sub sceptrul lui Carol I, prin silința doctorului Șuțu. Conștiința acestuia a rămas în veci pătată de sângele curat - floare de purpură incandescentă - al celui mai armonic și înalt om al culturii europene din acei ani: EMINESCU. El, doctorul Șuțu, i-a
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
cuie paie și coji de ouă: blestemul IV. în țările de sus în țările de jos în mațele turbanelor: țepele purpurii în foalele lentilei: vătafi bulbucați în burta de cimpoi: viclenia și trădarea Domnul surprins de turban Eroul - coroană și sceptru - dragonul brodat pe cerul creștin năluca din imaginația fricii - diavolul din cazanul cu pilaf vine noaptea cu făcliile iadului taie scurt beregata și suge sângele țâșnind din pământ mănâncă orezul din burți asediatoare amestecat cu zâmbet de fecioară Domnul îngropat
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
săi, că va denunța Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. La Bruxel a declarat acelaș lucru însă cu jumătate de glas. La Teheran s-a filmat pe fundalul drapelului profanat al Republicii Moldova (stema era fără crucea din ciocul acvilei și fără sceptru), garant al căruia este în calitate de președinte. Zilele trecute a ajuns la Padova unde nu a vorbit nimic despre denunțarea Acordului de Asociere. Ce a fost în capul lui și al valeților săi când s-a decis să se întâlnească la
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
grafomani veleitari cultivați în grădina de morcovi a D-lui Dulea, cel care guvernează scandalos, de ani, încurajat și sprijinit, vai, chiar și de prefațatorul cărții Dvs.*), bruma de cultură ce mai pîlpîie - și pleava ce s-a polenizat sub sceptrul său! Dl. Dulea - care mi-a distrus Dicționarul, unde aveați un frumos capitol. Din informațiile culese acolo cu trudă de peste zece ani, se înfruptă acum - căci volumul I (A-L) circulă în cîteva zeci de exemplare speculate de editor și
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
în limba slavonă numele Cuviosului Daniil. Legenda spune că însuși domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt, s-a închinat și a sărutat icoana. În urma unor cercetări arheologice în satul Petru Vodă, prof. dr. Dumitru Ioniță a mai descoperit un sceptru voievodal ceremonial al lui Ștefan cel Mare, sub forma unui buzdugan, confecționat din bronz și cu o greutate de 1,2 kilograme. Același cercetător a mai descoperit un clopot de ceremonial cu inscripția lui Petru Rareș, o candelă de argint
Agenda2005-01-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283240_a_284569]
-
întemeietorul Imperiului Otoman, sultanul Otman/Osman, din al cărui trup întins se ridică un imens arbor erecta alcătuit din trupuri de șerpi, figurând aici dinastia pe care sultanul a întemeiat- o. Sub copac sunt trei personaje feminine cu coroană și sceptru, deasupra cărora scrie: Asia, Africa, Europa. Exact ca în versurile eminesciene: „Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,/ Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește [...],/ Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână./ Astfel, Asia
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
să se impună ca un tiran, fu legat de eșafod cu lanțuri grele. Apoi fu pus pe scaunul de tortură. Supliciul începu prin așezarea - spre batjocură - a unei coroane de fier pe cap. Fu silit să țină în mână un sceptru de fier. Atât coroana, cât și sceptrul erau înroșite în foc. Apoi îi fu lăsat sânge din arterele principale, iar fratele său trebui să-l bea. În jur se aflau cei mai cutezători dintre tovarășii săi, care fuseseră înfometați timp
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
legat de eșafod cu lanțuri grele. Apoi fu pus pe scaunul de tortură. Supliciul începu prin așezarea - spre batjocură - a unei coroane de fier pe cap. Fu silit să țină în mână un sceptru de fier. Atât coroana, cât și sceptrul erau înroșite în foc. Apoi îi fu lăsat sânge din arterele principale, iar fratele său trebui să-l bea. În jur se aflau cei mai cutezători dintre tovarășii săi, care fuseseră înfometați timp de trei zile. Acum li se porunci
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
sortit sub ceruri: Polonia, naltă stea De-a pururi să-i slujească, tot singur după moarte. Să intre. Nu pe culme ca să rămână sus, Dar, adâncind genunea, să umple tot abisul Și Domn acolo unde coroane n-au ajuns, Cu sceptrul libertății să încunune visul. |n versiune românească de Ion Pillat Se cuvin câteva precizări spre a clarifica circumstanțele în care a fost elaborată această traducere. Patriarhul României, Miron Cristea, emoționat profund de vizita pe care a întreprins-o în Polonia
O traducere inedită a lui Ion Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12895_a_14220]
-
refugiat, care ne anunțase că în acrostih scria "Jos Ceaușescu" sau "Ceaușescu criminal". Un alt motiv de distracție a fost publicarea pozei lui Ceaușescu, în aceeași revista,vorbind de la pupitru. În vreme ce în ziarele din țară, "Scînteia", "România liberă", poza avea sceptru, așezat lîngă mîna lui dreapta, în "Tribuna României" din poză - era aceeași - dispăruse sceptrul. - Ați regretat vreodată că ați plecat din România? - Regret tot ce am lăsat acolo: oameni, locuri, amintiri... Apoi regret că nu am participat și eu la
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
alt motiv de distracție a fost publicarea pozei lui Ceaușescu, în aceeași revista,vorbind de la pupitru. În vreme ce în ziarele din țară, "Scînteia", "România liberă", poza avea sceptru, așezat lîngă mîna lui dreapta, în "Tribuna României" din poză - era aceeași - dispăruse sceptrul. - Ați regretat vreodată că ați plecat din România? - Regret tot ce am lăsat acolo: oameni, locuri, amintiri... Apoi regret că nu am participat și eu la cele întîmplate în noaptea de 21 decembrie și după aceea. Dar unul din marile
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
poziția îndelung meditativa a lui Buddha. Somnolent că un nou-născut, buimac și concurând că viteza de reacție melcul, dl Ciorbea și-a dat seama că țărăniștii n-au făcut nimic abia după ce - probabil tot în timpul somnului - a scăpat din mână sceptrul prim-ministerial. Deși el, și nimeni altcineva, a asigurat alinierea lină a dezastrului iliescian cu cel constantinescian, dl Ciorbea susține că n-a fost lăsat să facă nimic! Că n-a făcut nimic, e clar. Dar de ce iese abia astăzi
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
e predominant negativă: jefuitori, trădători, ucigași! Și, din nou, străinii ajunși în scaunul domnesc: Ion Vodă Armeanul, Nicoară Potcoava (tot armean), Gaspar Gratiani (român, ce-i drept, dar din alt spațiu, cel sud-dunărean), până la Nicolae Mavrocordat, "grecul cărturar", "cărturarul cu sceptru", "model monarhic luminos", a cărui "imagine solară" se desprinde din cronică encomiastica a lui Radu Popescu. Cu acest portret al lui Nicolae Mavrocordat se oprește cartea lui Dan Horia Mazilu. A merge mai departe ar fi însemnat, cum spune autorul
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
cu textul. Marea oglindă din decorul lui Horațiu Mihaiu, unde ănainte de ănceputul spectacolului vedem publicul an timp ce-și caută locurile an sală, este prezentă an textul piesei; acolo vede Macbeth ajuns rege "inșii mulți, iar unii duc un sceptru, două globuri" (urmașii lui Banquo până la a șaptea spița, adică până la Iacob Stuart), ămplinindu-se astfel previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
onoare", acum "n-ai să găsești un demon mai hârsit an rele că Macbeth". Cand urmașul legiuit la tron, Malcom, ași sondează poftele, crede despre sine că ar putea fi, fără prea mare efort, mai rău decât Macbeth: "Dă-mi sceptrul și-am să arunc al ănfrătirii dulce lapte-n iad, să spulber pacea lumii, nimicind unirea pe pamant". Se răzgândește, pentru ca, ăn acest moment al luptei, ași poate găsi aliați mimând grijă pentru "biată țară". Oamenii sunt ceea ce aleg ei
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
o trimitere la istorie. Modelul ănaintasilor, cu care Ceaușescu se străduia să-și garnisească politică, constă an acel discurs an cuvintele lui Decebal, nici mai mult nici mai puțin. Care era sursă istorică de care se folosea fostul președinte cu sceptru? Niște versuri de Coșbuc. Care era sursă lui Coșbuc? Trecutul romanțat al patriei, care oricum nu conta, important era că Decebal ănsusi, prin purtătorul său de cuvânt, G. Coșbuc, dădea certificat de justețe politicii partidului. Recursul la mituri nu i-
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
-lea) s-a luptat, o vreme victorios, cu turcii, dar n-a fost iubit în țară pentru asuprirea decretată asupra țăranilor. Și (autorul se sfiește s-o spună) n-a avut conștiința națională la vremea sa, de a uni, sub sceptrul său, cele trei țări române. Acest nimb simbolic vine din secolul al XIX-lea ("secolul naționalităților"), începînd cu monografia lui Bălcescu (neterminată) Românii supt Mihai Voievod viteazul, N. Iorga considerîndu-l, în 1895, un condotier pentru a-și modifica, apoi, radical
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]