4,049 matches
-
așa) sunt DESUEȚI =)) . Sunt extrem de revoltata și probabil voi rămâne asha ...că nimeni nu face nimic să trezească sistemul asta din “somnul de veci ” . ai greșit facultatea și universitatea...cred...ACE, Politehnica, Universitate, probabil și Drept cu Medicina, toate au schelete ambulanțe, “plafonate la un anumit nivel”. Deși la pensie, trag cu dinții să mai stea un an doi pe acolo, să le mai trosnească oasele pline cu sare. Mai mult, mai merg și pe la alte facultăți se predea diverse materii
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
seară. Eu mă potriveam cel mai bine cu Dan. În vreme ce prietenele noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației între două ființe omenești este să facă
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
lipsit de valoare literară și artistică. Și n-am publicat pe nimeni pe bază de "disidență" când valoarea bătea spre zero. Cât privește tinerii... Timpul curge vâjâind pe lângă mine, mă simt ca și cum m-aș transforma în următoarele clipe într-un schelet îmbrăcat în pulbere, sentimentul Philip K. Dick... Cu câteva secunde în urmă veneau să dea examen pentru angajare Saviana Stănescu, Costică Brădățan, Sorin Băiașu, Cristina Modreanu, Diana Popescu, Florena Dobrescu, Gheorghiță Ion... Cu câteva secunde în urmă, debutau în Adevărul
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
înainte ca vopseaua să se fi uscat complet. Astfel ferchezuită, banca a devenit, însă, obiectul unui neașteptat diferend: un invidios și-a adus aminte că, de fapt, ea se aflase inițial în dreptul scării vecine și că trebuie schimbată cu aceea - schelet pur - ce atârna semi-îngropată în pământ la vreo zece metri de a noastră. Cu multă diplomație, am ajuns la compromisul istoric: am încercat să le explic "revendicatorilor" că am cimentat picioarele băncii și că ea nu mai poate fi scoasă
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
îmbrăcasem/ în cea mai frumoasă dintre serile noastre; (...) pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu'mi uscat de hagiu,/ pînă ce-a fost absorbita prin pori și s'a asimilat/ în toate celulele trupului meu,/ și în schelet,/ iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut. De ce încerci să negi,/ de ce pretinzi că nu știi ce flanela..." Poemul are această aparentă narativa înșelătoare, iar motivul e atît de camuflat, de personalizat, încît cu greu mai poate fi excavat
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
1986 se numește "Poetry of the Being. From Höldelin to Paul Celan". Ritmurile se schimbă spectaculos de la o filă la alta și întîlnim o adevarată istorie personală a poeziei. Un model ritmic ar fi abruptul jucăuș avangardist pe al carui schelet sonor se altoiește un sistem morfologic de neologisme rimate aparent la întîmplare, după o logică a jocurilor copilăriei, ca în interludiile versificate ale lui Joyce: "Și pentru ce'n definitiv/ Să nu fi luat locomotiv/ să facem un tablou votiv
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
acest poem în întregime, dar așa cum am mai spus, reluarea se face în stilul personal al poetului Ursachi. Nu e vorba de pastișa, nici de parafrază, cu atît mai puțin de parodie. Cuvintele originale sînt folosite mai degrabă ca un schelet pe care crește iedera compoziției de azi, iar pe alocuri se mai întrevede cîte un fragment întîmplător și tulturator totodată din acea fosilă primară: "Tu mă îmbărbătezi. Redat mie însumi, pierdui/ orice știre de sine, insă cat timp te îneacă
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
locuințele nu aveau ferestre, fără îndoială că aveau uși. Și de aici poate începe totul." Cu alte cuvinte, metoda pare să fie aceea a scriitorului de romane istorice romanțate, cu plăcerea amănuntului, a detaliului de civilizație, a reconstrucției, a îmbrăcării scheletului, o rețetă sigură de atragere a cititorului. Doar că stilul Feliciei Mihali e cu totul opus romanțării și astfel se naște un hibrid literar, o istorie romanțată care își devorează prin felul în care e scrisă premiza. Pentru că amănuntele sînt
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o viitoare resurecție, un volum foarte
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
Pentru că este un profesionist, pînă în vîrful unghiilor, capricios, vulnerabil, deschis la tot ce înseamnă teatru de calitate, la valoare, pentru că în templul din sufletul ei există altare ridicate pentru oamenii de teatru - modele, repere, pentru că fidelitatea față de scenă este scheletul ființei sale pe care l-a umplut cu carnea voluptoasă a rolurilor. Mariana Mihuț este o alcătuire dominată de paradoxuri. Mița în De ce trag clopotele, Mitică? celebrul film al lui Lucian Pintilie după piesa D'ale carnavalului a lui Caragiale
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
inamic al ploșnițelor bucureștene nu te pot dezamăgi niciodată. Schneider mânca foarte ușor, dimineața. La prânz, puțin de tot. Seara, nimic. Medicii, când se întâmpla să treacă pe la policlinică, se chemau între ei, uluiți, să și-l arate - părea un schelet în marș coborât de pe planșele de anatomie. Când am dat mâna întâia oară cu el, m-am temut să nu se fărâmițeze în palma mea. Ciudat. Privirea o avea limpede, trează și blând ațintită asupra mea. De obicei, din mândrie
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
timp nedefinit. Altă opțiune nu există. Prinsă cu mâna în menghină, Puterea va da din colț în colț, până îi va deveni evident și ultimului oligofren că esența însăși a puterii politice din România este securistă și naționalistă. Fără sprijinul scheletului de oțel al securiștilor, un schelet ce se întinde ca un corset în jurul organismului social, P.S.D.-ii n-ar rezista nici două luni la putere. Dacă securiștii din televiziuni, din presă și de la conducerea întreprinderilor de stat n-ar controla
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
Prinsă cu mâna în menghină, Puterea va da din colț în colț, până îi va deveni evident și ultimului oligofren că esența însăși a puterii politice din România este securistă și naționalistă. Fără sprijinul scheletului de oțel al securiștilor, un schelet ce se întinde ca un corset în jurul organismului social, P.S.D.-ii n-ar rezista nici două luni la putere. Dacă securiștii din televiziuni, din presă și de la conducerea întreprinderilor de stat n-ar controla atât de strâns tot ce mișcă
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
o existență paralelă cu modelul său. Acesta din urmă îi bănuie existența celuilalt Stelian Tănase, dar nu are cum să-i intuiască concretețea. Șocul deschiderii dosarului chiar de către "eroul" său (în 2001), este redat perfect într-o prefață intitulată sugestiv: "Scheletul din dulap". Nu erau informații seci, vitale (fuseseră scoase), ci mult banal cotidian (întîlniri, discuții, convorbiri telefonice) însușit de alții, notat scrupulos, confiscat. Citirea propriului dosar, întîlnirea incredibilă cu propriul spectru. Recurențele jurnalului (relatarea refuzurilor editurii, bănuiala că este urmărit
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
le ia eforturile în serios. Cronicarului nu-i trece prin cap să supere și el Poliția, dar una e să cauți și cu totul altceva e să găsești. Cu un exces de optimism Ziua anunță că Bucureștiul va scăpa de scheletele construcțiilor începute pe vremea lui Ceaușescu și abandonate după '89. Ele nu vor fi dinamitate, cum și-ar putea închipui cititorul de titluri ale ziarului, care ar putea fi indus cumva în eroare de anunțul din Ziua că "Scăpăm de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
opri? Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe" ("temele acestei romanțe de peste Biblie și Apocalips"), ajungînd la concluzii ce n-au nimic comun cu sacrul, de ordin apăsat teluric: Singurul lucru ce se poate vedea într-un individ: scheletul impersonal, uniforma esențială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuțioasă, în termeni nu numai neprotocolari, ci și adesea triviali, făcut răspunzător pentru inaccesibilitatea în care se înfășoară, ținut în șah printr-un raționalism de tarabă, oltenesc. Pentru Arghezi
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
oferită în mai mare măsură de către sculptori. De la Doru Covrig și Napoleon Tiron și pînă la Dup Darie, Aurel Vlad, Titi Ceară și Laurențiu Mogoșanu, omul pervertit, masificat și golit de substanță se găsește în toate stările de agregare, de la scheletul inert și pînă la carcasa pustie. Oarecum similar, dar cu un mai apăsat accent în registrul dramatic și metafizic, se regăsește această preocupare pentru chipul uman, în speță pentru portret, și în pictura Ancăi Mureșan, a lui Valeriu Mladin, a
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
două cuvinte, filozofie și Securitate, e strigătoare la cer. Unde să descoperi filozofie la o adunătură de bestii violente, șantajiști, semidocți încântați de propria prostie, prestidigitatori ai scormonitului în gunoaie, mediocrități lacome, dormind cu icoana națiunii sub pernă și cu scheletul aceleiași sub pat, performeri ai voyersimului și virtuozi ai găurii din broasca ușii? Evident că nicăieri. Dar nu la Platon, Aristotel sau Hegel mă refer, ci la ideea unui set coerent de valori slujite cu o stăruință demnă de admirat
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe o
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
răspuns. Astfel încît de data aceasta rămase în hamac, condamnat să putrezească de viu în bîrlogul acela încins de pirați. Cînd a auzit aplauzele de sfîrșit, și-a ridicat capul și pe deasupra țărușilor gardului a văzut reversul farsei; stîlpii clădirilor, scheletele copacilor, iluzioniștii ascunși care împingeau transatlanticul. Își revărsă mînia. - Merde - spuse -, c'est le Blacaman de la politique. După discurs, ca de obicei, senatorul se plimbă pe jos pe ulițele satului, însoțit de muzică și petarde, asediat de oamenii care-i
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
structurării universului, neoantropocentrismul are valoarea unui avertisment, este metafora deplină a fragilității și a entropiei. Ființă relativă, strivită între presiunea Cosmosului și a istoriei, omul decade din funcția sa narcisiacă de măsură a lucrurilor și devine o formă precară, un schelet ambulant în căutarea sceptică a propriului conținut. Omul lui Paul Neagu era plin de sertare și de rotițe, omul lui Doru Covrig era o arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
didactici ce n-au mai pus mâna pe-o carte de la absolvirea facultății, au început, brusc, să-și „scrie” propriile cursuri. La ce nivel și cu ce rezultate, e inutil să spun. Bazându-se în aventurile sale politice pe vechiul schelet al aparatului bugetarilor, fesenisto-pesediștii au găsit în mediul didactic o excelentă plămadă pentru planurile expansioniste. Precupețe ce predau biologia sau geografia s-au văzut brusc investite cu o înaltă misie socială și au început să toarne cu pâlnia în mintea
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
toamnă se termină astfel: „și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă -/ și ți se face frig”. Aceeași mișcare revine în finalul unei reverii asupra glacialității ce pare a nu avea sfârșit, Frigul și scheletul său. M. Ivănescu oferă o structură nu mai puțin durabilă acestei senzații termice - dar fără nici o asemănare cu spaima de ger a lui Vasile Alecsandri (al cărei apogeu e reprezentat de Pohod na Sibir). Sibianul de adopțiune nu manifestă teamă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
de o altă grandoare - cea a catedralelor! Pe de-o parte, durata construcției tulbură imaginația generațiilor omenești; pe de alta, excită imaginația starea șantierului ale cărui ziduri nu înceteză să se înalțe către un acoperiș previzibil în viitor. Este un schelet ideal al frigului, din al cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]