623 matches
-
când artista avea 76 de ani. Apoi, din Tosca de Puccini, cântată de Darclée în premieră mondială la Roma în 14 ianuarie 1900, la răspântie de secole, am vibrat odată cu accentele intense ale ariei Vissi d'arte sugerată autorului și schițată muzical de însăși Darclée, ascultând vocea grandioasă a Marianei Nicolesco într-o interpretare extraordinară, în care cel mai pur belcanto a aureolat linia expresivă a unei totale trăiri veriste. Conferința mea a reliefat faptul că Darclée a fost cea mai
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
țării un prost jucător de echipă se poate vedea cu ochiul liber în criză politică prin care trecem zilele acestea cu toții. Într-un interviu acordat „Jurnalului Național” imediat dupa învestirea în funcție, noul ministru al mediului, , face excepție de la portretul schițat mai înainte, o excepție care merită semnalată, pentru că normalitatea, civilizația și savoir-faire-ul sunt prea rar răsplătite în media. Întrebat cum a colaborat cu predecesoarea d-lui, , noul ministru, fost secretar de stat în timpul mandatului Sulfinei Barbu, răspunde: La altă întrebare
Bunul gust al normalitatii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82980_a_84305]
-
conceptului de « externalitate », complet neglijat de o somitate precum David Ricardo, « vîrf » atât în lumea finanțelor, cât și în lumea științei, unul dintre creatorii economiei politice clasice, alături de Etienne Condillac și Adam Smith. Economia politică « neoclasica » a fost prima oara schițata în lucrările lui Alfred Marhall. El sublinia dihotomia “internalitate/externalitate” și necesitatea conectării lor pentru succesul unui sistem economic; de asemenea Alfred Marhall propunea conceptul « economiei de scală ». “Externalitățile” lui Alfred Marhall sunt valori în sens nietzschean, reprezentând toate condițiile
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare decît de reprezentativitate a unei posturi rebele. Pe moment, poetul inhibat de cerebralitate și acuratețe, parcă nesigur de autenticitatea să într-o asemenea ipostază (de altminteri întrutotul legitimă în cazul
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Eliot ( Graalul în The waste land). Românul Ce mica-i lumea (Small world) se bazează pe paralelă dintre lumea academică modernă și cavalerii medievali, Meserie! (Nice work) "reciclează" subiectele romanelor victoriene industrializante etc. Posibilă paralelă cu Kierkegaard a apărut deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare, teologiei moderne. Faptul că filosoful danez a fost un melancolic, în per-manenta lupta cu spaimele sale, care i-au determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la ceea ce a fost consemnat de istoria mare: cîteva nume, cîteva fapte schițate, adică suprafața indiferentă și opacă. Scriitoarea face o muncă de reconstituire istorică, nu neapărat atentă, nu riguroasă, ci capricioasă și uneori umoristică a unei lumi în care preoții inventează și modifică cu migală ideogramele scrierii chinezești. Autoarea absolvise între timp
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
viață strict interioară" al "tinerilor" e de slab impact; la fel, împăcarea Alexei, femeia-care-povestește, cu rolul său tot timpul auxiliar (din loc în loc, pare chiar mîndră de asta). Cartea pare a se încheia prea devreme, maturitatea "personajelor centrale" rămînînd abia schițată. Mult mai interesantă e deci "povestea cealaltă", a generației care se stinge, cu aerul ei de film de epocă și cu dramatismul retro corespunzător. Mariana Tomescu, Vară fără sfîrșit, Editura Elion, București, 2001, f.p.
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou, o călătorie a autoarei, la Delft de data asta, pe urmele lui Vermeer și a tabloului său Vedere din Delft, la care Proust revine de nenumărate ori în În căutarea timpului pierdut. Este un
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
glas din mulțime; numai că această mulțime cuprinde de fapt boierimea mijlocie, și în speță, cea atașată domnului. Mai remarcăm și faptul că acest grup social, cu un cuvânt important de spus mai ales în viitor, are încă de acum schițată o "conștiință națională", deși încă rudimentară: poporul român cată să se facă națiune. În acest sens este de semnalat că deși autorul este la curent cu tot ce se întâmplă mai însemnat pentru țară pe plan internațional, nimic din aspectul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
sfii de-o denudare morală, de-o nemijlocită confruntare cu eul propriu. Programatic, își propune: "de la poezia obiectelor, adică, măcar prin subînțelesuri/ să ajungi tot la ceea ce te interesează pe tine - la tine adică" (despre scaun). Găsim la d-sa schițate, nu fără o anume cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
și-a scris singură textul și a avut un mic spectacol în cadrul serbărilor școlare. În acele momente a simțit ataâ spaimă, cât și trac, emotți de la care au pornit gândurile de mai târziu legate de teatru. Un portret cultural istoric schițat și prezentat de Irina Staver Radio Național FM Chișinău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94355_a_95647]
-
Trei scaune aliniate cu spatele la zid o femeie la mijloc și doi bărbați de o parte și alta a ei așezându-se în tăcere cu un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se saluta între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Emil Brumaru O, e de-ajuns un gest de-abia schițat, O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un ciucur atîrnînd de la
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
cîmpului lexical al noțiunilor de sărăcie / bogăție. Poate că acum e momentul cel mai potrivit (în tradiția cronicii de Crăciun sămănătoriste, menținută de episoadele caritabile de sezon ale serialelor de televiziune), chiar dacă în cele ce urmează subiectul va fi doar schițat. Limbajul jurnalistic, cel politic, registrul colocvial nu pot să evite o temă permanentă și - la noi - resimțită ca foarte acută. În principiu, ar merita văzut care sînt conotațiile afective și judecățile evaluative pe care se bazează în discursul public actual
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
ne propune ceva și, în același timp, ne ademenește cu altceva. Și în simbolistica poveștilor, în ciuda dimensiunii ei grave, “camuflate”, am putea spune, gîndindu-ne la Eliade, există și o privire de familiaritate, de șăgălnicie, privire uneori foarte evidentă, alteori abia schițată. Dimensiunea jucăușă, insinuată și aici nuanțează simbolurile pe care poveștile le articulează între ele: mama, tata, copilul, nașa, căpcăunul, căpcăuneasa, zîna, regele, regina, locuința, hrana, podoaba... Niște opoziții se precizează între dezgolire și deghizare, între pădure și oraș, între casă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
greșelilor nenumărate ale omului, iar una dintre posibilitățile omului de a concretiza, chiar în cazul dușmanilor, cerința biblică “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, este a iubi în celălalt îngerul lui, a vedea îngerul de lîngă dușman. (Portretul schițat aici cu mari aproximări este mult mai complex în cartea lui Andrei Pleșu, unde cititorul are posibilitatea să descopere și dezbaterile legate de fiecare afirmație.) Puntea stilistică Andrei Pleșu este un scriitor cu o acută conștiință a comunicării. Discursul său
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
aici cîțiva oameni interesanți și le ascultă poveștile. Transcrie, cu destulă fidelitate, ceea ce banda magnetică înregistrase: istorii de viață, spectaculoase și totuși comune, reale și totuși fictive. Dublate de jurnalul cercetării și de comentarii care, la prima vedere, par abia schițate, acestea alcătuiesc o carte interesantă, greu de încadrat într-un gen anume. Mi-ar fi cel mai la îndemnă să spun - dar aș spune prea puțin - că e un volum de istorie orală, așa cum au mai apărut cîteva în anii
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
cele nouă texte, doar patru sunt mai întinse și pot fi considerate nuvele, restul fiind schițe de câteva pagini. Prozele sunt secvențe concentrate, lucrate cu migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este ireproșabil, toate textele sunt scrise cu rafinament, au o tăietură a frazei elegantă și o poezie care se revarsă instantaneu dintr-o simplă comparație sau metaforă apărute pe neașteptate la colțul unei fraze care nu anunța nimic: "și
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
sfîrșește prin a sparge oglinda detestată, desființînd sursa vie a reflectării. La fel, după părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica schițată mai sus, aș spune că cea de-a doua cauză a incompatibilităților în asumarea ei, ar fi ignoranța. Așa cum, pînă nu de mult, în România nu se auzise mai nimic despre Holocaust (prigonirile, deportările în Transnistria, progromurile de la Iași, Dorohoi
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
emulii săi cu panaș precum Petru Dumitriu sau A. E. Baconsky (l-am văzut pe ultimul făcînd plecăciuni, la Cluj, în fața lui Beniuc, pe atunci președinte discreționar al Uniunii Scriitorilor, însă în fața activiștilor păstra o anume rezervă, o rigiditate ușor schițată a orgoliului). O întîlnire cu Mercedesul în care se afla Paul Niculescu-Mizil se petrece astfel: "Recunoscîndu-l, Barbu s-a întrerupt din povestit și a zvîcnit într-un soi de plecăciune, care, din cauza unui pas greșit, dacă nu l-aș fi
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
nu intră mai pe larg, dacă nu în polemică, atunci în dialog cu comentariile lui Maiorescu și Gherea despre Caragiale. Dovedește o foarte precaută angajare problematică în subiecte ca moralitatea în artă, arta cu tendință, caracterul național al operei, abia schițate. În schimb, stăruie pe un subiect la modă, scepticismul lui Caragiale, supralicitat după modelul sociologic-gherist al decepționismului lui Eminescu. E interesant că în concluzii, Horia Petra-Petrescu, ca și E. Lovinescu ceva mai târziu (fapt remarcat de Ioan Derșidan), își exprimă
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
de la Tudor Arghezi la Zaharia Stancu și Eugen Barbu. Acest fel scormonitor-malițios de-a vedea lucrurile i se înfățișează drept o fatalitate a locului: "Nu poți scăpa de (...) indiscreții, cleveteală, într-o țară clevetitoare". Pe un astfel de temei e schițată un fel de filosofie literară, care, adoptînd principiul efortului continuu, indică prelucrarea materiei impure, în starea sa de maximă eterogenitate ce intră în "fermentație", spre a ajunge, în consonanță mateină, la pasionala decantare ultimă, formală: "Metoda mea de lucru literar
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
devenit editorul unei noi reviste, "Idei în dialog". Lansarea pe piață s-a bucurat de interesul entuziast al publicului (în doar câteva zile s-au vândut douăsprezece mii de exemplare), de o bună reclamă la televiziune - și de saluturile abia schițate ale colegilor din presa culturală scrisă. Deși revista a circulat în mediile intelectuale, au lipsit atât analizele serioase, cât și negările violente. Primele s-au manifestat - când s-au manifestat - printr-un ilustrativism searbăd (s-au inșiruit, în ordine alfabetică
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]