88 matches
-
consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european - la care România se arată (în sondaje) dornică a se include - impune, printre multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe ale omnipotenților guvernanți nu pot ascunde însă infatuarea iminentei reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
manifestă monologic ori dialogic. Poetul montează nu numai povestea, istoria, amintirea unui personaj, ci și felul în care el însuși o procesează discursiv. La fel de important ca istorisirea (ce pretinde un spațiu poematic mai extins) este setul de manifestări, gesturi, ticuri, schime expus de personajul care istorisește (sub ochii cititorului și în mîinile unui excepțional dramaturg). Nu întîmplător, deci, Pe front e o istorisire în istorisire, poezia marcînd în prima strofă cadrul autorului („un episod/ Care-mi tot revine în gînd/ În
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
pitească și el undeva?... Se ferise de așa ceva că era pericol dacă te prindea cu lucruri dosite, legea era clară, îl mânca pușcăria, asistase la două astfel de procese la Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
allegro; Vârsta de aur, andante trionfale". Interpretarea propusă de trei personaje desprinse dintr-o galerie a absurdului (Frumușel, Barbă-Falsă și Nasone) servește și ca o posibilă cheie parodică de lectură: "FRUMUȘELUL: De ce a inversat ordinea vârstelor? BARB|-FALS| (cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E progresist, n-ai înțeles? (Râde strident.) Crede în progresul omenirii. NASONE (trist): Încă? BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
meu și ești sângele meu dar asta nu nseamnă că poți să mă păcălești cum vrei tu pentru că îți cunosc toate manevrele și-ți știu felul de a gândi, și din când în când își comentează vorbele cu câte o schimă dezaprobatoare și brusc gândacul de pe masă vibrează scurt. Un bip minimalist. Butonul unei sonerii de pe care degetul a sărit ca ars. Privește fix, spre telefonul care a tăcut. E nebuna. Trebuie să-mi schimb numărul ăsta. O să mă coste ceva
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
face zuza aia, numai lapte și miere, și închide imediat. I-o scăpa și ei de-o ciungă baba de Fito, de-i cu atâta dulceață-n glas? Nu-i exclus. Pe mine mă privește întotdeauna chiorâș și cu o schimă de parcă i-ar puți ceva, când apar cu vreo problemă de serviciu pe la ea. Credeam că-i doar o antipatie spontană față de mine. Acum înțeleg că există și niște cauze concrete pentru manifestările ei date cu asprol. "Auzi, parcă voiam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos, că parcă-mi șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de nemulțumire în colțurile gurii: "Cât zahăr ai pus?", întrebă cu un aer sever. "N-am pus. Nu știam dacă azi vă permite cura..." "Ete, cura!...", dădu a Săvuleasca din mână a lehamite. Specifică: "Eu nu țin nicio cură, eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Șelmaru și Vitner l-au zvîrlit din teritoriul literar. Fără să le dea nimeni replică. L-au scos poet al burgheziei, dăunător, purtător de molimă, cangrenat, servind afrodisiace poporului. Petru Dumitriu... Autor al romanului Drum fără pulbere! mă întrerupe Șichy. Schima buzelor strălucitoare se vrea răutăcioasă. S-a găsit un prozator care să spurce martirajul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Geaba și-a pus cenușă-n cap. Geaba s-a scuzat: a fost pentru operă. Pentru operă fac orice. Care operă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o schimă de Commedîa dellarte. Relația care se instalează între taximetrist și clientul său/clienții săi are acest element spectacular, taximetristul se află pe terenul său, scena îi aparține și nu ezită să provoace, mai ales când constată curiozitatea celuilalt sau singurătatea
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
mie mi-i dă. Îmi cere cel mult de țigări. Că fumeazăăăă... Atunci, de ce nu ne luăm - vreți să știți... Asta mă întreb și eu... Da' dacă-i place lui așa, neluați, și știți cum este când te iei... se schimă lucrurile. Mai bine așa, fiecare de capul lui. Nu?... Așa zice și Neluțul meu că e mai bine. Eu am făcut Arte și meserii. Nelu... ceva cu mecanica... Cum de ne-am cunoscut noi?... Păi... era de unu Mai... Știți
Dragoste de cartier by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6408_a_7733]
-
foaia de viță sub care Petru Dumitriu s-a văzut respins la concursul de frumusețe literară nu numai odată, ci chiar de două ori. Căci în postura sa de mântuitor beletristic, Dumitriu n-a întâmpinat decât ridicări din umăr și schime de dispreț. Cuprinsul haotic al primei sale cărți*), un fel de ghici-ghicitoarea-mea, n-a întâlnit nici un curios care să-și bată capul cu rezolvarea lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
cu o reală voluptate penalizatoare scăderile, erorile, hibele, despre care vorbesc pe spații largi și în mod insistent. Calitățile operelor de vârf și meritele artistice ale celor ce le-au scris sunt trecute cu vederea, amintite într-o doară, cu schime, parcă, de insatisfacție dureroasă. S-ar zice că plăcerea supremă a acestor cârtitori (în genul unor Alexandru George, Dan Petrescu, Al. Dobrescu) e de a merge în contra curentului și a canonului stabilit de specialiști, spunând ,nu" acolo unde toți spun
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată. — Iar acesta este Iacopo Torriti, roman. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără să mai răspundă. Privea În jur, În căutarea unui pretext de a se despărți. Celălalt păru să Îi observe stânjeneala. Fu cât pe ce să stăruie În sarcasmul lui, Însă mai apoi schimă subiectul, revenind la accentele frivole de cu puțin timp În urmă. Am asistat la Înscăunarea voastră la San Piero. O ceremonie impresionantă, cu adevărat. Puterea cerului Îmbinată cu forța pământească. M-am bucurat pentru șansele mele: o prietenie puternică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Hristos. Slujind mulți ani și slăbind cu trupul, se retrage din nou la mănăstirea sa de metanie, Laura unde are mai multă liniște și timp de rugăciune. Înaintat în vârstă dar întărit în duhul, cere să i se dea marea schimă. Primește numele de Leontie și se retrage de unul singur în liniștea codrilor seculari, unde petrece ca un înger în trup, ajungând cel mai vestit sihastru și părinte duhovnicesc din nordul Moldovei. Înainte de a trece la Domnul, rânduiește egumen al
SFÂNTUL LEONTIE, EPISCOPUL RĂDĂUŢILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363990_a_365319]
-
pitească și el undeva?... Se ferise de așa ceva că era pericol dacă te prindea cu lucruri dosite, legea era clară, îl mânca pușcăria, asistase la două astfel de procese la Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
titlul de ,,locțiitor al Nicomediei" (în Asia Mică) [21]. Această situație a continuat în prima parte a domniei lui Mircea cel Bătrân. Mitropolitul Antim se făcuse bătrân și bolnav; la anul 1389 s-a retras din scaun și a îmbrăcat schima de pustnic, însă peste câtva timp, simțind că-i revin puterile, se instalează din nou în scaunul arhipăstoresc al țării. Acest lucru au provocat oarecare tulburare, căci s-au încălcat canoanele Patriarhului Fotie, care nu îngăduiau așa ceva. Totuși, Patriarhia primi
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
intră în mănăstirea din localitate unde se nevoiește timp de cinci ani după care merge la sfântul munte Athos în obștea mănăstirii Pantocrator care este ridicată pe o stâncă la înălțimea de aproape 30 de metri deasupra mării. Aici îmbracă schima marelui și îngerescului chip cu numele de Iosif. Ajunge, ostenindu-se ca sihastru în pădurile din împrejurimi, la măsura desăvârșirii primind de la Dumnezeu darul lacrimilor, al rugăciunii neadormite și al vindecărilor. Astfel că mulți călugări atoniți de la mănăstirile Hilandar, Xiropotamu
SF. IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365040_a_366369]
-
a trăit cu 800 de ani înainte de Hristos. A petrecut în feciorie, post neîncetat și rugăciune arzătoare. Toate acestea i-au făcut sufletul ca focul și el a devenit modelul vieții mănăstirești. În vremea regelui Ahab și a reginei Izabela, schima din vremea lui Roboam și Ieroboam care divizase Israelul continua, viața religioasă era în decădere, oamenii ajunseseră să se închine idolilor Baal și Astarte, exemplul cel rău venind chiar din partea curților regale. Ars de râvna către Dumnezeu Ilie îl avertizează
SFÂNTUL ILIE de ION UNTARU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365267_a_366596]
-
moment dat, a apărut și o mică divergență între noi - ai mei, cel puțin, au sărit în sus ca arși -, pentru că „bădia Sandu” - așa i se spunea acolo, în Frumușica -, ar fi vrut să-l înfieze și să i se schime numele din Pătrașcu în Chirica, sau, cel puțin în Chirica-Pătrașcu. Socrul meu era un om extraor¬dinar de harnic și de meticulos, tare gospodar și priceput la toate, soacră-mea îl diviniza. Făcuse războiul și fusese cinci ani prizonier la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
pustnicit doi ani în deșertul de lângă Iordan. De aici a intrat în Mănăstirea Sfântul Sava, unde a viețuit mulți ani, îngrijind pe bolnavi și fiind socotit de preoți drept „doctorul” acelei lavre mile �na �re a monahismului ortodox. A primit schima mare în anul 1945. În anul 1947 a fost numit egumen al Schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Ior �dan. A primit Taina Preoției în Biserica Sfân �tului Mormânt și apoi a condus schitul românesc până în anul 1952. Îmbolnăvindu-se
ŢARA SFÂNTĂ – LOCUL CEL SFÂNT SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT – INTERVIU CU P.CUV. PĂRINTE ARHIM. DR. IERONIM CREŢU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/351415_a_352744]
-
pitească și el undeva?... Se ferise de așa ceva că era pericol dacă te prindea cu lucruri dosite, legea era clară, îl mânca pușcăria, asistase la două astfel de procese la Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
de-a lungul vieții, de la gimnaziul din Cernăuți până în ultimul an al vieții. Pe unde a trecut, Eminescu a cunoscut oameni, a fost văzut și urmărit de ochii atâtor contemporani, care i-au reținut fizionomia, amănuntul vestimentar, un zâmbet, o schimă de durere sau o umbră de melancolie, o vorbă sau un gest. Nu toate au fost transmise posterității, numărul mărturiilor pierdute sau nerostite, căzute în anonimat, poate întregeau puținul ce ne-a rămas. Începând cu chipul „zeului tânăr”, au stăruit
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
muntele Giumalău, maica construiește, în timp mai multe chilii și un schit pentru pustnicii. Pe muntele Giumalău, maica Teodora duce o viață aspră de pustnic, în rugăciune și meditație, în multe lipsuri și numeroase osteneli trupești. În anul 2007 primește schima cea mare și numele de Elisabeta, aceasta presupunând o viață pustnicească la chilie. În această dimineață, plânge muntele Giumalău, plâng păsările, plâng animalele pădurii pentru că, la numai 44 de ani, schimonahia Elisabeta având trupul îmbătrânit și secătuit de boli și
PUSTNICA TEODORA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370221_a_371550]