19 matches
-
Românească și „a fost război cu Radul voievod la Soci. Și a biruit Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul puternicului Savaoth Dumnezeu, și a ucis mulțime din ei. Iar toate steagurile lui au fost luate și chiar marele schiptru al lui Radu voievod a fost luat. Și au fost prinși atunci mulți viteji, care au și fost tăiați; a lăsat cu viață numai pe doi boieri mari, pe Mircea comisul și pe Stan logofătul”. Cu această ocazie au fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
necredincioase, în ascuțișul săbiei și au căzut atunci mulțime nenumărată și au fost prinși de vii mulți fără de număr, care de asemenea au fost tăiați; numai pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Iar Ștefan voievod s-a întors cu toți oștenii săi ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fost prinși de vii mulți fără de număr, care de asemenea au fost tăiați; numai pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Iar Ștefan voievod s-a întors cu toți oștenii săi ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le refuză accesul în lumea bestiarului moralizator, care este oglinda perfecțiunii divine. VII. BESTIARUL Motto: Vouă, celor din zodii, pecetii și herburi, fiarelor nepăscătoare de ierburi, nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour, nearse de soare: Pajură, Bour, cu schiptru și tiară, mă rog să vă iviți! Pre voi, fiare heralde: alde Pardosu', alde Irog-inorogu', vă rog să vă iviți! Fiarelor de bună sau de rea priință cari pe vânătoriul ăl de-o să-l prindză 'n bunget de pădure fără
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
o lumina Dumnezeu. O să-ți găsești calea... Ștefan rămâne cu ochii pironiți în gol... Respiră adânc și începe: "Neatârnarea", gândul aista drag inimii mele stăruie în mine din Sâmbăta aceea Luminată, când am fost uns pe Direptate de-am luat schiptrul Moldovei. Sunt douăzeci de ani și mai bine... Îmi amintesc, îi ia cuvântul Daniil. În primăvara aceea, la Direptate, pe malul Siretului, înfloriseră cireșii o nebunie... Și... și nu știam atuncea că, o dată cu Învierea Domnului, venise și mântuirea Moldovei. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Implicarea lui Vasile Balș în viața politică Între cei rămași în Bucovina s-a numărat și boierul Vasile Balș. După cum era consemnat într-un document, în 1774, "în vreme ce s-au despărțit Bucovina de Moldova", el a rămas "copil nevârstnic supt schiptru Austriei"73, împreună cu mama sa, Ilinca Bălșoaia, pe moșia părintească Rus, aflată în ținutul Suceava. Deși la acea dată avea doar 18 ani și nu era socotit major, conform uzanțelor timpului, rămânerea sa în Bucovina dovedește deja o opțiune. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Da, goală, albă ca omătul în acele sale îmbrăcate în purpură domnească. Nu-s eu floarea ta de zăpadă, Ștefane? Ea-i întinse mâna slabă, mică, fină pin gratii. - Ștefane! vezi tu regele evreilor! Gătitu-i-ai scaun împărătesc și schiptru pentru mînile lui ca să judece asupra Israilului ca Samoil judecătorul? Dar ai slăbit, tânărul meu amic, zise ea întristată privindu-l din nou, și pare c-ai îmbătrînit tare... de ce postești, să nu postești, făt-frumos ce ești. Dar deodată ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
săbiei și a căzut atunci mulțime mare fără număr și au fost prinși vii mulți fără număr, care de asemenea au fost tăiați, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor și cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Și s-a întors Ștefan Voievod cu toți oștenii lui ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei și i-au ieșit în întâmpinare mitropoliții
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
fost prinși vii mulți fără număr, care de asemenea au fost tăiați, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor și cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Și s-a întors Ștefan Voievod cu toți oștenii lui ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei și i-au ieșit în întâmpinare mitropoliții și preoții, purtând sfânta Evanghelie în mâini și slujind și lăudând
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
din lumânare galbenul la întomnare galbenul după orbire ținând orbul în plutire val conjuncție-ntre mal și-acel gange scăldătoare. Dus e leul meu de ger după altă pradă-n cer. Umbrelor pe podu-amar le colind cu-al mânii har schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
pe ai lui umeri Domnia ce o port. Dar vai, abia viața-i se desprimăvărează, E crudă încă mintea și oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmtul țării scaun; Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-Ne-am atunce Ca, de va fi ca Domnul din ceruri să Ne ieie, Noi să lăsăm copilul pîn-ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul Nostru, Coroana Noastră scumpă s-o încuiem în scrin Și să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Domnul din ceruri să Ne ieie, Noi să lăsăm copilul pîn-ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul Nostru, Coroana Noastră scumpă s-o încuiem în scrin Și să dăm mânii sale o altă jucărie Decât al țării schiptru. Voim ca de [Ne-] om stinge, să-ntindem mâna moartă Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind, Iar cel ce mâna Noastră în locu-Mi va purta-o Precum poartă un dascăl mâna unui copil Să fie vărul Nostru, Sas... unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe ai lui umeri domnia ce o port. Copil ieșit din leagăn, cu -oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmt al țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna moartă, Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind - Puterea nevăzută și-ascultătoarea mână Este credința voastă pentru domnia mea. Epitrop las dar țărei și fiului meu dulce Pe Mihnea, hatman mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Firesc semn este acela care este într-o firească legătură cu lucrurile însemnate; iară voințelnic, care numai prin buna plăcere a oamenilor este hotărât pentru a însemna vreun lucru; d[e] es[emplu] mișcarea vinelor este semn firesc al vieții; schiptrul este semn convențional a stăpînirei cei mai înnalte. De semnele cele convenționale se țin asemenea și terminii, vorbele și cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim și împărtășim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atâtea speții sunt terminii, de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vopsele negre și verzi, veghind de acolo; semnul Sfintei Treimi îl așternuseră deasupra altarului, spre răsărit. Tavanul era, tot, o spuză de stele, albe și roșii, pe o noapte întunecată. Pe pereți, lângă ferestre, pictorii zugrăviseră pe Sfinții Părinți cu schiptrul puterii. Mai la stânga, nu lipsea mitropolitul cu mitra și cârja lui. Era o frumusețe! La isprăvire, au scos schelele, tot lăcașul mirosea a ulei și-a vopsea proaspătă. A venit și preotul de slujise la temelii. Adusese lucrurile în două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a primit supunerea și jurământul de credință a acestor locuitori îndeobște și a fiecăruia în parte, ca a unor de aceeași lege creștină, asigurându-li cu multă milostenie toate privileghiurile și drepturile lor [...] a se bucura de ocrotirea și părtenirea schiptrului său împărătesc”. Cuvintele de ocrotire, apărare, privilegii, oaste pământeană, patrie învederează că, în concepția deputăției, supunerea se mărginea la autonomie. De altfel, acesta era atunci țelul imediat al luptei românilor și o abatere de la el se confunda cu o inserție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]