75 matches
-
putîndu-se aștepta o întoarcere spre bine, trebuința hotărâtă a unei despărțenii nu e dovedită deocamdată, deci nici nu se poate aproba; în fine el recomandă voievodului multă precauțiune și veghiare necontenită, peutru. ca, trăind la un loc c-o soție schismatică, să nu răcească el în credința lui adevărată și să nu se întoarcă la schisma abia abjurată. Lațco, pierzând cauza aceasta de căsătorie, se potoli mult în noua sa credință, și fiindcă nici episcopul Andrei din Siretiu, cam slab ajutat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
România anilor ’80. Știu cât de mare ne este ispita să aruncăm peste bord amintirea unei istorii care ne doare acut. Despre această istorie vorbește cercetarea lui Gail Kligman. Deocamdată le vorbește americanilor. Le vorbește preventiv, făcând din viețile noastre schismatice o lecție pentru toți cei care sunt ispitiți să se substituie deciziei personale în probleme personale cum este aceea crucială de a da viață și de a răspunde pentru ea. Căci ceea ce nu înțeleg marii vigilenți ai păzirii fătului ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
finalitate ne-ar conduce la o soluție plauzibilă? Mulți găsesc vinovat oceanul slav care ne înconjoară cu „balcanismele” lui de rigoare care au ajuns în timp sa ne caracterizeze în anumite privințe. Ei găsesc „leagănul” acestor balcanisme în religia ortodoxă „schismatică” a Imperiului Bizantin în sânul căruia aceasta s-a conturat. Istorici ca Ollivier Gillet afirmă ca religia ortodoxă este răspunzătoare pentru manifestarea densă a fenomenului de habotnicism, rezultatul unei spiritualități și religiozități excesive greșit imprimate de-a lungul timpului de către
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
despre fenomene precum vederea dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea o atracție profundă pentru latura morală și poetică a Evangheliei, dar nu simțea nevoia să se sprijine pe nici o dogmă. Înfricoșătoarea nesiguranță a vieții de apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
contemplativă decât gravă, față de ceea ce constituie de facto lumea, se exprimă uneori nostalgic, alteori ironic sau ludic. Dominantă însă este tema dublului (ale cărei rădăcini sunt departe, la origini, la Gemelarii / Abel cel ucis și Cain, explicându-se astfel manifestarea schismatică a ființei: inima e a mea, pulsația nu!): eul așteaptă să se întregească prin venirea fratelui celest (sporind neliniștea, prin trăirile oximoronice induse: Plânsul meu râde), iar sufletul e gemelar și aspiră la atingerea unui egoism protector, care-l îndeamnă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore IX, a pornit cruciada împotriva rudei sale "schismatice", țarul Ioan Asan II al Bulgariei, punând însă condiția ca episcopatul catolic instalat în Țara Severinului să se afle sub ascultare regală. Dar invazia mongolă din 1241-1242 (vezi cap. X) a năruit aceste planuri. Ulterior, după năvălire, pentru a învinge
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vădită satisfacție înregistra această tendință urmașul lui Inocențiu, papa Honoriu III, în scrisoarea de răspuns adresată, la începutul lui 1227, "tuturor regilor (cnejilor) Rusiei". Aceștia își exprimaseră dorința de a se lepăda de "erorile" derivate din aderența la Biserica răsăriteană ("schismatică"), pricina nenorocirilor abătute asupra lor prin invazia mongolă, considera papa. În 1231, se constată contacte între Roma și cnezatele Vladimir și Suzdal, pentru ca, în anii următori, să-și facă apariția și ierarhia ecleziastică latină în teritoriile ruse apusene, prin numirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sinod proiectat să aibă loc în 1926) care să abordeze probleme de ordin dogmatic, liturgic, administrativ, precum și o serie de aspecte de strictă actualitate, referitoare la viața religioasă, la cler, la calendar. În contextul în care Biserica bulgară era declarată schismatică la Sinodul din 1872, acuzată de filetism pentru că ceruse crearea unui exarhat bulgar independent de Patriarhia Ecumenică, în 1859, recunoscut prin firmanul sultanului din 1870; Biserica rusă era lovită de teroarea revoluției bolșevice din 1917, apărea o oportunitate pentru ca Biserica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acest context problema cazuistică complexă cu privire la sâmbătă, în iudaismul mijlociu. Discuția se observă deja în cele două versiuni ale Decalogului (Ex 20; Dt 5) (Lohse 1964). Ne vom limita să semnalăm doar unele aspecte fundamentale comune tradiției ortodoxe și celei schismatice sau eretice. Începem prin a preciza că o lege sau chiar și numai o uzanță care prescria încetarea oricărei activități o zi pe săptămână nu constituie doar un precept religios, dar este și un important element economic și social. Se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Josephus Flavius XI,321-324). După mărturia 2Mac 6,2 suntem siguri că, în prima jumătate a secolului al II-lea î.C. acest templu exista deja de ceva timp. Ierusalimul i-a perceput dintotdeauna pe samariteni ca pe o entitate schismatică, ilegitimă; despre această antiteză găsim ecouri în Noul Testament și în Talmud. Când se vorbește de Israel, istoriograful Dtr înțelege mereu Sudul și Nordul împreună, considerând-le în mod ideal unite, după modelul imperiului lui David și Solomon (astfel apare conceptul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
preot, dar esențial este rolul său de pacificator al omenirii. De aici avea să i se atragă acuza că ar avea înclinații catolicizante, deși Paulescu în demersul său nu avea în vedere decât creștinismul în esența sa și nu orientările schismatice sau sectante care aveau să-l macine mai târziu. Dincolo de caracterul aparent utopic al unei asemenea întreprinderi trebuie recunoscut că este singurul model care ar putea pacifica omenirea, cu condiția ca acceptarea lui în spirit și dogmă să fie universală
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
afirmarea dogmei creștine și combaterii arianismului, o altă erezie în plină ascensiune la acea vreme. Au urmat 6 sinoade de-a lungul a 600 de ani care au avut în esență același scop, de a combate devierile eretice și tendințele schismatice cum au fost; macedonismul, nestorianismul, monofisitismul, monotelismul și iconomahismul, toate aceste erezii ivite chiar în sânul creștinătății. Biserica reală Față de perceptele divine ale bisericii ideale, care urma să unească pe oameni prin caritate, cu scopul de a împiedica conflictele la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
său fondator. Atâta timp cât imperiul roman (un conglomerat de națiuni) a reușit să se mențină, au existat și condițiile necesare răspândirii cu repeziciune a creștinismului în interiorul granițelor sale. Odată cu declinul său însă și creștinismul a început să se clatine datorită tendințelor schismatice care s-au dezvoltat și chiar s-au realizat de-a lungul timpului. Cauza principală au fost tendințele naționalist separatiste, puternic manifestate pe măsură ce națiunile se constituiau ca entități odată cu desprinderea lor din colosul roman. Prin urmareîn opinia lui Paulescu - naționalismul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
14 Nisan), nu numai Duminica ci în orice zi a săptămânii. A fost nevoie de sinodul de la Niceea (325), care excomunică adepții Quadrodecimanismului și rupe definitiv legătura bisericii cu templul de la Ierusalim pentru a pune capăt și acestei erezii. Tendințele schismatice aveau să se mențină făcând necesare de-a lungul timpului întrunirea a încă 6 sinoade ecumenice până în secolul al IX-lea, care aveau să combată ereziile cunoscute sub numele de Monofisiți, Monoteliți, Iconoclaști, Milenari, Nestorieni etc. Între acestea Arianismul punea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
bisericii creștine în cele două mari biserici: cea de răsărit (ortodoxă sau bizantină) și biserica apuseană (romano-catolică). Sinodul al IX-lea și al X-lea de la Florența a încercat readucerea bisericii răsăritene în sânul bisericii mamă, fără rezultat însă. Tendințele schismatice nu aveau să se oprească aici, fiecare din cele două biserici suferind la rândul lor agresiuni doctrinare din interior sau exterior cu același scop. Astfel biserica apuseană a fost zguduită de ereziile; husită, luterană și calvină, creându-se și dezvoltându
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în tendințele permanente de dezbinare, încă de la începuturile creștinismului. Aceste tendințe pornesc atât din exterior, dar mai ales din interior, generate în egală măsură de acțiunile interesate de subminare a credinței și de dorința pătimașă de supremație în cadrul bisericii. Încercările schismatice, chiar din timpul vieții apostolilor, deși numeroase și pornite din mijlocul poporului evreu, nu au reușit să sfâșie biserica lui Hristos. Numeroasele sinoade determinate de tendințele schismatice au reușit să mențină unitatea bisericii și infailibilitatea Papei până în secolul al IX
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de subminare a credinței și de dorința pătimașă de supremație în cadrul bisericii. Încercările schismatice, chiar din timpul vieții apostolilor, deși numeroase și pornite din mijlocul poporului evreu, nu au reușit să sfâșie biserica lui Hristos. Numeroasele sinoade determinate de tendințele schismatice au reușit să mențină unitatea bisericii și infailibilitatea Papei până în secolul al IX-lea, când schisma grecească izvorâtă din trufie și mândrie națională împinsă până la naționalism șovin (ca un corolar al patimii de dominație), avea să reușească pentru prima dată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
excomunicarea. Cu toate aceste frământări autoritatea papală s-a menținut ca instanță supremă, la care se apela în momentele de criză generate în special de orgoliile unor patriarhi bizantini. Foție nu a fost în ultimă instanță decât portdrapelul acestor tendințe schismatice, ce aveau să fie finalizate definitiv printr-un alt patriarh bizantin 200 de ani mai târziu. În acest interval atitudinea anticatolică a fost perseverent cultivată, atât în rândurile clerului cât și în rândul mirenilor, ajungându-se astfel la o adevărată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
catolică. Nobilii români care au trecut la catolicism și-au păstrat statutul dar au fost asimilați treptat în elita maghiară (de exemplu Iancu de Hunedoara, provenit dintr-o familie de origine română). Prin Decretul de la Turda, "națiunea" română, de religie "schismatică", a fost, așadar, exclusă din structurile politice ale Transilvaniei, situație ce avea să definească balanța forțelor etnice în jumătatea de mileniu de atunci încolo. Un alt moment semnificativ în permanentizarea inferiorității sociale și etnice a românilor în Transilvania l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din supunerea, gingașia și misterul femeilor adorate de cavaleri sau poeți, acele serafice creaturi, pe care le-am integrat în tipologia donnei angelicata. Uneori acest personaj feminin este privit chiar mai radical: „Femeia devine inițiatoarea unei erezii sau chiar o schismatică. A încercat să institue o sectă nouă și periculoasă, al cărei principiu era dominarea bărbaților de către femei.”303 Cu toate defectele și neajunsurile, târgoveața din Bath 299 Ibidem, pp. 141-142. 300 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 309. 301 Susan Signe Morrison
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pură convenție”. Partea a doua, relevant intitulată La răscruce, demonstrează, bazându-se aproape exclusiv pe Momente, mecanismul prin care „clasicul” Caragiale (și, odată cu el, literatura română) devine modern, adică modul în care apare un nou concept de literatură: „În locul abordării «schismatice», cu accent pe punctele de fractură”, P. optează pentru „observarea mai îndeaproape a torsiunilor și a «convertirilor» care se petrec, la nivelul principalelor convenții și uzanțe literare, în proza lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
aveau de gând să Încerce: „Europa” nu mai era un proiect francez. Ca să Înțelegem cum era Europa la sfârșitul mileniului, e tentant să urmărim, În continuare, diviziunile ei interne, faliile și rupturile - ce reflectă inevitabil istoria modernă a continentului, profund schismatică, și varietatea incontestabilă a comunităților, identităților și istoriilor sale Întrepătrunse. Dar identitatea europenilor și modul lor de viață erau modelate nu numai de ce Îi despărțea, ci și de ce Îi unea - și ei erau acum mai uniți ca oricând. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Vest". Dacă Statele Unite aveau de gînd să instaureze guverne democratice în Europa de Est "o parte covîrșitoare din această sarcină" avea să cadă asupra Washingtonului. CSN 58/2 pleda pentru o metodă mai puțin agresivă și cerea instituirea unor "regimuri comuniste schismatice"499. "Oricît de improbabil ar putea părea, există șanse să se producă sciziuni și noi putem contribui la lărgirea acestor rupturi, fără a ne asuma vreo responsabilitate". Conflictul avea să se producă între Kremlin și guvernul rebel, nicidecum între Moscova
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mișcării comuniste din Europa de Est se reflecta în rapoartele Departamentului de Stat cu privire la implementarea hotărîrii CSN 58/2. Primul raport, cel din februarie 1950, era redactat pe un ton prudent- optimist. Departamentul nu era conștient de eficiența cu care promova regimurile schismatice în Europa de Est. Însă după cum se arăta în raport, Departamentul de Stat credea că în lumina recentelor epurări în sensul separării comuniștilor de noncomuniști, din statele-satelit, în aparatul sovietic de control s-ar putea deschide niște "fisuri" de care să profite
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
catolică. Nobilii români care au trecut la catolicism și-au păstrat statutul dar au fost asimilați treptat în elita maghiară (de exemplu Iancu de Hunedoara, provenit dintr-o familie de origine română). Prin Decretul de la Turda, "națiunea" română, de religie "schismatică", a fost, așadar, exclusă din structurile politice ale Transilvaniei, situație ce avea să definească balanța forțelor etnice în jumătatea de mileniu de atunci încolo. Un alt moment semnificativ în permanentizarea inferiorității sociale și etnice a românilor în Transilvania l-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]