318 matches
-
Imperiul și-a mai dobândit un dușman de temut în Occident-regele Franței, Filip al IV-lea al Franței. Monarhul francez își propusese să organizeze o nouă cruciadă împotriva Bizanțului dar salvarea Bizanțului s-a datorat poate planurile prost organizate împotriva schismaticilor greci. Regele francez a reușit însă să-l determinându l pe papa Clement V, supus voinței regelui, să-l excomunice pe Andronic, în 1307. Vechile planuri bizantine nu erau uitate în Occident și trebuia doar găsit instrumentul care să servească
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
comitelui Pavel și fratelui său comitele Laurențiu — ambii participanți la bătălie — în care menționa că lupta s-a purtat "„când am ajuns în niște ținuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept în Țara Românească de către Basarab schismaticul, fiul lui Thocomerius, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane”". Singurul teritoriu de graniță al coroanei maghiare aflat la acel moment sub stăpânirea lui Basarab era Banatul de Severin, pentru care domnitorul român depusese jurământ de vasalitate la 1324
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
12 decembrie 1699, prin care respinge afirmațiile că românii ar fi constrânși la Unire cu catolicii și arată că au libertatea de a se uni cu una din cele patru religii recepte sau a rămâne în starea lor de acum (schismatici tolerați). Dar guvernul Transilvaniei nu este de acord și, în speranța că-i va putea hotărî pe români să se îndrepte spre calvinism, cu tot protestul lui Athanasiu Anghel, a întreprins o anchetă pentru a obliga pe fiecare locuitor român
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
iar ereticii, care doreau să se reconcilieze, trebuiau rebotezați. Papa Ștefan I, care se baza pe tradiția Bisericilor din Roma, Alexandria și Palestina, susținea fără ezitare (fără echivoc) că Botezul administrat de eretici era valid: ca să obțină reconcilierea, ereticii și schismaticii trebuiau numai să primească dezlegarea prin impunerea mâinilor. La acea vreme, în nordul Africii, această problemă era aprinsă, arzătoare, drept care Ciprian a convocat două concilii (în 255 și în 256) care au reafirmat poziția lui. Papa Ștefan I, pe de
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
ajutor Ungariei care, prin medierea episcopiei de Strigoniu, i-a convertit la creștinism și le-a creat în 1227 episcopiile romano-catolice de la Episcopia de Siret și Episcopia de Milcov. Ioan Asan al II-lea, devenit între timp ortodox, a declart "schismatici" cumanii deveniți romano-catolici. Adeziunea lor la confesiunea regalității maghiare a fost interpretată ca declarație de război cu atât mai mult cu cât, în 1230, ungurii au atacat cetatea Vidinului, însă fără succes. În acest context, încercând să rupă alianța dintre
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
catolice a Severinului. Aceasta a luat însă ființă abia în 1382. În anul 1238 papa Grigore al IX-lea l-a excomunicat pe Ioan Asan al II-lea și i-a cerut regelui Ungariei să întreprindă o expediție cruciată împotriva «schismaticului» Asan, sugerându-i ca teritoriul ce-l va fi cucerit să fie unit cu regatul Ungaria. 1241 a fost un an teribil pentru Severin din cauza invaziei mongole, care până în 1242 a distrus și depopulat regiunea. Reorganizând zona distrusă de pustiirea
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
pierderea identității germanice a longobarzilor. În orice caz, obținerea victoriei de către Cunincpert i-a permis acestuia să continue opera de pacificare a regatului, mereu cu un accent pro-catolic. El a convocat un sinod la Pavia în 698, în urma căruia anumiți schismatici au revenit la credința față de Roma. Moartea lui Cunincpert din anul 700 a marcat începutul unei crize dinastice. Urcarea pe tron fiului său minor, Liutpert, a fost imediat contestată de către ducele de Torino, Raginpert, care era totodată și liderul dinastiei
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a fost vizitat de protopopul unit era încă nehotărât în a trece la uniți, în condițiile în care ceilalți doi preoți, Achim și Sandu, trecuseră deja la uniți alături de familia Pasca Urs, iar în biserică oficia în continuare un preot "schismatic". Și în Aruncuta, ca de altfel în toată Transilvania, au avut loc dispute pe tema schimbărilor confesionale începute și promovate de Imperiul habsburgic încă din anul 1698. În această dispută preoții și enoriașii ortodocși au fost apărători înverșunați ai tradiției
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
bisericilor istorice, ca în cazul Bisericii Ortodoxe din America, sau al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei. Chiar și rușii nereligioși se autoasociază cu credința ortodoxă din motive culturale. Unii dintre ruși sunt credincioși de rit vechi - un grup relativ restrâns schismatic al ortodoxiei rusești, care respinge reformele liturgice introduse în secolul al XVII-lea. În ciuda creșterii continuie a respectului față de religie în comparație cu vremurile sovietice, prezența la slujbe este destul de redusă. Alte religii au o prezență neglijabilă printre etnicii ruși. Vezi de
Ruși () [Corola-website/Science/297424_a_298753]
-
ani cufundat în artă și literatură. În 1503 a susținut aderarea Papei Iulius al II-lea. La data de 1 octombrie 1511 Giovanni a fost numit împuternicitul papei la Bologna și Romagna, iar atunci când Republica Florentină s-a declarat în favoarea schismaticilor, Iulius al II-lea l-a trimis împotriva orașului său natal, în fruntea unei armate. Giovanni a fost ales Papă la 9 martie 1513. Absența Cardinalilor francezi a redus efectiv alegerile dintre Giovanni (care a avut sprijinul membrilor mai tineri
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
contrare prin supunerea protagonistului său la grele frământări de conștiință în urma crimei Datorită faptului că Raskolnikov este protagonistul romanului, povestea este narată în majoritate din punctul său de vedere. Numele său derivă din cuvântul de origine rusă “raskolnik”, însemnând “divizat, schismatic”, fiind o alegere adecvată, din moment ce trăsătura sa fundamentală este sustragerea sa din societatea umană. Mândria, orgoliul și intelectualismul său îl conduc spre disprețuirea restului umanității, ca și cum ar dori să perpetueze specia. În contrast cu aceasta, el se crede parte integrantă a unui
Crimă și pedeapsă () [Corola-website/Science/305048_a_306377]
-
notabilă pe plan militar din timpul primei sale exercitări a funcției de exarh de Ravenna a fost recuperarea Classis, portul Ravennei, din stăpânirea longobarzilor, eveniment petrecut în 588. Smaragdus s-a mai făcut remarcat pentru violența sa la adresa susținătorilor episcopilor schismatici în timpul "Schismei celor Trei Capitole". Printre aceștia se număra și Severin de Aquileia și partizanii acestuia, iar apoi episcopul de Grado, căruia Smaragdus i-a ordonat să se prezinte la Ravenna pentru a participa la un sinod. Atunci când respectivul conciliu
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
episcopii neuniți (ortodocși), nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați români prezenți la sinod au înaintat un protest contra denumirii de „greco-uniți”, pe motiv că aceasta denumire nu-i delimitează suficient față de „greco-neuniți”, socotiți drept „schismatici”. Drept răspuns, împărăteasa Maria Terezia a ordonat folosirea denumirii de „graeco catholici” pentru episcopiile de riț grec unite cu Romă, în locul denumirii de „graeci uniți”. Pentru episcopiile neunite a rămas în continuare oficială denumirea de „graeci non uniți”, înlocuită în
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
să scoată la lumină diferențele dintre Bizanțul elevat și Occident. Atunci este conștientizată Marea Schismă din 1054. În 1203-1204, atunci când armata cruciată se afla sub zidurile Constantinopolului, bizantinii (pe ziduri) și occidentalii (sub ziduri) își aruncau acuze reciproce, se catalogau schismatici și eretici, occidentalii făcându-i pe bizantini „chiar mai răi decât evreii”. Imperiul Romano-German - ca și în cazul Papalității, raporturile sunt normale în primă fază, chiar de apropiere. Ana Comnena vorbește despre alianța dintre tatăl ei, Alexios, și Henric IV
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
respectivei diplome conține mențiunea "„Basarab, filium Thocomerii", "scismaticum, infidelis Olahus Nostris”" („pe Basarab, fiul lui Thocomerius...”). O traducere mai completă oferă Cornel Bîrsan, în "Istorie Furată. Cronica Românească de Istorie Veche": „Basarab era fiul lui Tatomir (Thocomeri), de religie ortodox (schismatic), infidel, dar Olah (Român)”. Istoricii români din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, în baza documentelor ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
imperiului în acea perioadă, asemănător cu rolul pe care l-au avut în cadrul Imperiului Bizantin populațiile aflate la marginea acestuia. Un eveniment important a avut loc în anul 837, cănd al- Mu'tasim a pus capăt revoltei pornite de persanii schismatici, conduși de Băbak, care coopera cu grecii. Tot în 837, împăratul bizantin, Theophil, a invadat Mesopotamia și a ocupat orașul Zapetra, locul de naștere al califului al-Mu'tasim. Reacția lui al-Mu'tasim nu s-a lăsat așteptată prea mult. În
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
și a administrat optsprezece ani eparhia. În vremea ivirii schismei bulgare - căci se știe că bulgarii s-au rupt de scaunul ecumenic în mod necanonic - Dionisie și colegul său, mitropolitul de la Varna, n-au voit să recunoască autoritatea exarcului bulgar schismatic și în această atitudine a sa a fost sprijinit de populația românească și de cea grecească de pe malul drept al Dunării. De gând avea să-și întindă autoritatea asupra tuturor creștinilor ortodoxi, partea locului cari nu voiesc să recunoască schisma
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
corpul Bisericii vor fi nu mai puțin răspunzători ca și cei ce au crucificat corpul Lui; căci faptul acela a fost cel puțin spre folosul omenirii întregi, deși nu a fost săvârșit cu o astfel de intenție; pe când ceea ce fac schismaticii, nu numai că nu aduce nici un folos, ci încă din contră, multă vătămare. Acestea nu le-am zis numai cu privire la stăpânitori, ci și cu privire la cei stăpâniți. Un bărbat oarecare sfânt<footnote Notă Arhim. Theodosie Athanasiu: Sfântul Ciprian al Cartaginei, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care s-au lepădat de credință ca să scape cu viață), dacă revin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care s-au lepădat de credință ca să scape cu viață), dacă revin și primesc martiriul sunt iertați. (n.s. 62, p. 448) footnote>“. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX, în PSB
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p. 21) Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor „Se cuvine, dar, să vă depărtați de unii ca aceștia și să nu vorbiți cu ei nici în particular, nici în public; să ne ținem strâns de profeți și mai ales de Evanghelie, în 97 care patimile ne sunt arătate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fie disprețuit de ei”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și cunoscând necredința lor, i-a alungat din munte, spunând că cuvintele lor sunt mai rele ca otrava”. (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, LXVII, în PSB, vol. 16, p. 231-232) „Să n-aveți nici o legătură cu schismaticii, nici cu arienii eretici. Căci știți cum iam făcut și eu de rușine pentru erezia lor dușmană lui Hristos și străină de dreapta credință. Siliți-vă mai degrabă să vă uniți mai întâi cu Hristos și apoi cu sfinții, ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de rodul său”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a V-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 128) „Da, sunt încă stăpâniți de înșelăciune, dar sunt frații noștri<footnote În capitolul Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor, am observat cum Sfinții Părinți îi îndeamnă pe creștinii ortodocși să nu intre în dialog sau în comuniune cu ereticii. Doar tari în credință și în cunoașterea Scripturilor, pricepuți, înarmați cu blândețe, dragoste și îndelungă-răbdare pot combate învățăturile greșite ale
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]