76 matches
-
vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de partea "zbuciumată" a culturii. Nimeni nu uită să sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
mare gîndire concentrată asupra mea", "nefericit în fericire", "de necrezut cît de ușor mă basculez de la încredere la disperare și paranoia") certifică tocmai acel artificial "autentic" al trăirilor scriitorului adevărat, cel zilnic sfîșiat de ființa duală care e, suferind "de schizoidia vieții duble". În fraza "sînt un foc de artificii emoționale", accentul cade alternativ cînd pe "artificiu", cînd pe "emoție". Creșterile și descreșterile, vîrfurile de expresivitate și căderile în derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
numai de-ar prinde din urmă îngerul care i-a luat-o înainte" (ibidem). Prin urmare, ca și sub nenumărate alte condeie, și în cazul de față poezia se nutrește copios din postura schizoidă a bietei noastre conștiințe culpabile. O schizoidie accentuată pe urme indenegabil argheziene de un poet cu un suflet arhaic precum cel de care ne ocupăm... Cu titlu de amuzament, încheiem citînd o diatribă a lui Virgil Diaconu împotriva "noii direcții" a "ultramodernilor", care s-ar distinge prin
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
dinandinsul memorabilă dă senzația acută că asistăm la filmarea unei piese de teatru. Astfel, Maia Morgenstern, de pildă, dar așa se ăntămplă cu toate personajele, o interpretează pe Maria care, la răndul ei, o interpretează pe Maica Domnului. Iar acestă schizoidie nu este nici pe departe o cale de acces către o realitate mai ănaltă și o grilă de lectură pentru o unitate ultimă, ci o evidentă incapaciate de a sugera și de a stăpăni două registre printr-un semnal unitar
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
însă, egal cu sine indiferent dacă pictează pentru sala de expoziție sau pentru spațiul amplu al unei catedrale, pictorul român trăiește încă - și va continua să trăiască astfel pînă în momentul coliziunii sale cu postmodernitatea - într-o subtilă și spectaculoasă schizoidie filosofică, estetică și stilistică. Pentru sala de expoziții el lucrează la fel de liber, de imprevizibil și, la rigoare, mînat de aceleași elanuri insurgente ca și cel occidental, dar o dată pus în fața unui program eclezial, în fața unei provocări a sacralității, el rememorează
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
nivelul politic are un grad mare de "real", de "adevăr", cel de creație mai puțin. Și în felul acesta, criticii literari analizează într-un fel părțile "neimplicate politic", în alt fel schimbarea adusă de război. Discursul lor suferă de o schizoidie care nu există la Sebastian. Schizoidia este a noastră, a contemporanilor care nu se mai satură de criterioniști brilianți, abia vizibili în epocă, de problematici false, dacă nu ipocrite (vorbind despre comunism, vorbind despre fanatismul acelor intelectuali, reflex esopic prelungit
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
de "real", de "adevăr", cel de creație mai puțin. Și în felul acesta, criticii literari analizează într-un fel părțile "neimplicate politic", în alt fel schimbarea adusă de război. Discursul lor suferă de o schizoidie care nu există la Sebastian. Schizoidia este a noastră, a contemporanilor care nu se mai satură de criterioniști brilianți, abia vizibili în epocă, de problematici false, dacă nu ipocrite (vorbind despre comunism, vorbind despre fanatismul acelor intelectuali, reflex esopic prelungit după '89). Iordan Chimet strecoară un
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
cinstiți, persecutați de bătrînii birocrați", sau "bătrînul activist își reevaluează faptele din trecut și își face autocritica pentru vechile greșeli". Concluzia acestei cărți deosebit de incitante, constituie, ea însăși, o provocare; după ce lansează ipoteza unei posibile interpretări în cheie "barocă"a schizoidiei literaturii comuniste (și în special a aceleia din epoca de aur), criticul conchide că literatura propagandistică este departe de putea fi rezumată în cîteva cuvinte disprețuitoare, dacă avem în vedere doar impactul colosal pe care l-a avut asupra mentalităților
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem detecta mărcile distinctive ale unui discurs legitimator, în spatele căruia persistă obsesia descendenței. Din acest punct de vedere, propunînd imaginea unei unități regăsite a spiritului est-european, în contrast cu schizoidia logocrațiilor populare, Valea Issei își dezvăluie proiectul îndeajuns de evident subversiv. Pe bună dreptate Louis Iribarne o considera "o carte labirintică, subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
de semi-outsider, o ruptură și o identitate, o stare oarecum privilegiată de rezistență într-un sistem prin contrazicerea lui în detaliu, în formele lui intime. După cum se vede, Sorin Alexandrescu își alege și aici afinii "întru" identitate. Autorul propune o schizoidie ideală în detrimentul bolii naționale sub comunism, boala manipulării: paranoia. Mai trebuie spus că această "identitate în ruptură" își are clar originea în conceptul coincidența oppositorum, lansat de un fruntaș al "codului etic", Mircea Eliade. Una dintre caracteristicile românilor ar fi
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
semnalat câteva similitudini, coincidențe, câteva teorii avant la lettre, câteva fețe cu trăsături calchiate." (pag. 357) Memoria ultimului Caragiale pare să funcționeze cu un randament superior celei a lui William Shakespeare. Craiul de la Sionu dă, prin aceasta, semne clare de schizoidie, care-l fac să le semene mai mult celorlalți decât sieși. El e un veritabil matein înainte de a fi un adevărat Mateiu. În acest fel, ficțiunea preia rolul de căpetenie al documentului. Și nimic - sau mai nimic în afara stilului propriu-zis
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
Oana Soare In volumul al III-lea există două proze derutante, o altă consecință a schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
în situația pe care o comentează, "care mi-ai șutit mașina?", buclucașul pronume nici măcar nu-i subiect, așa cum afirmă țanțoș semnatarul notiței, de vreme ce diferă categoria persoanei) și pamflet ușor (agramatismul cu pricina ar fi, de fapt, o formă subtilă de schizoidie). Lista poate continua. N-ar fi fost totuși mai simplu, și pentru el, și pentru noi, ca în locul unei asemenea polologhii să primim un exemplu cu adevărat grăitor? "Băiatul care l-a văzut", de pildă, explică perfect riscurile logice ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
de a exista, asupra unui colaps iminent al lumii. Există la aceste personaje o doză de contemplativ și un fel de combustie ideatică de rezultantă estetică față cu spectacolul pe care lumea îl oferă prin geamurile fumurii, securizate ale limuzinei. Schizoidia personajului se reflectă într-o ruptură majoră, între afară și înă- untrul existenței devenită birou ambulant și sarcofag pe roți. Cronenberg privilegiază hibridizările, invazia tehnologicului, asaltarea viului de către mecanisme care convertesc existența la eXistenZ, și titlul filmului din 1999, la
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
Și, împotriva Cuvântului, neostenita lume se tot rotea/ În inima Cuvântului tăcut” (Miercurea Cenușii, p. 223). Dăruirea totală unei cauze, unui crez, iată esența cugetării, a acțiunii și a scrisului lui T.S.Eliot, care a devenit tot mai conștient de schizoidia societății contemporane lui și a aspirat ca, măcar prin poem, să refacă unitatea primară a cugetului și a sensibilității. „Aici imposibila unire/ A sferelor existenței e reală/ Aici trecut și viitor/ Sunt cucerite și împăcate” (Patru cvartete, p. 391).
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de imperativele citatelor. Cu - uneori - o radicalitate susceptibilă de schizoidie. Abordarea celebrei "competiții continue" invocate de Gheorhe Crăciun deține, de departe, supremația: În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile lor teoretice sub același regim care se aplică lumilor ficționale. Discutarea Ťficțiunii teoreticeť s-ar
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
trebui să fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de conștiința obsedantă a inevitabilității morții. În versurile sale, omul este redus la
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Lowry prinde chip, dorința lui este în măsură să creeze o lume sau totul ține de o transcendență, de un plan superior care pune în acord ficțiunea, visul alegorico-mitologic cu dimensiunea reală a existenței? În această ambiguitate se află permanenta schizoidie a personajului. Acest vis creează o breșă, o ruptură de nivel, o infrarealitate, prin care se strecoară ca în povestirea lui Jorge Luis Borges, Tlön, Uqbar, Orbis Tertius, obiectele altei lumi. Funcționarul va transforma relația privilegiată cu sistemul, - mama sa
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
capitol cu capitol - se transformă încetul cu încetul într-o șaradă monstruoasă pe măsură ce evenimente și referințe precise din existența lui Walter Sparrow converg către o configurație stabilă, dar terifiantă, unde numărul 23 joacă rolul unui cifru. Din momentul începerii lecturii, schizoidia lui Sparrow se amplifică. În carte, detectivul Fingerling cu care se identifică bonomul Walter - în film, personajul este jucat tot de Jim Carrey -, este un dur acompaniat de o femme fatale și încearcă să împiedice o serie de crime și
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
culise pe care, înainte, simpla focalizare le deferea, fără recurs, intuiției libere. Distanța dintre cel care concepe, neapărat în scris, povestea și cei care, neapărat rătăciți, o trăiesc e, însă, ceea ce l-a făcut pe Agopian să întrevadă în această schizoidie a ipostazelor posibilitatea - singulară - a adaptării. Nimic, nici măcar piesele propriu-zise, nu s-ar fi pretat unei montări în această măsură aproape imperativă. Romanul Ziua mâniei (ce titlu formidabil !) ar trebui reconsiderat și transferat, în dauna altora, supraestimate, spre fruntea clasamentului
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
publicitate trece prin mijlocul narațiunii. În Sniper, de exemplu, care ilustrează exemplar donquijotismul tridimensional al jocurilor pe calculator, cel mai mare secret al protagonistului e situat, paradoxal, în afara lui. În Singur(ă) pe lume asistăm la un oribil exercițiu de schizoidie. Singur la părinți, Artim Nedelescu e nevoit să joace, pentru hatârul acestora, la dublu. Să fie, adică, alternativ, Artima, sora pe care n-a avut-o niciodată. Să se îmbrace, diminețile, în pantaloni, iar serile, în fustă. Ritualul e urmuzian
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]