33 matches
-
și fenomenalism. Practica metodologică obiectivistă pune accentul pe defilozofarea discursului sociologic, generalizările empirice ce pot avea valoare de lege, formulările precise, integrabile în modele logico-matematice ale fenomenelor sociale, centrarea pe judecăți pur cognitive ce exclud judecățile de valoare și normative, scientizarea discursului sociologic prin urmarea modelului științelor naturii. Din aceste alegeri, sociologii pozitiviști au inițiat principii care le definesc metoda. Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting 5 personalități: Auguste Comte, Vilfredo Pareto, Ferdinand Tönnies, Émile Durkheim și Max Weber. Karl
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
vremuri să găsească explicații omnivalabile, grație unor formule miraculoase, universale 159. Și cum doar mitul oferă răspunsuri de nedepășit la mulțimea de întrebări care frământă spiritul uman, însoțirea lui cu știința nu era o surpriză. Astfel, marxismul ne apare ca scientizare a mitului Vârstei de Aur, ca o formă de raționalizare extremă a istoriei, ca o încercare de p. 13. • Sergio Givone, op. cit., p. 255. 146 Roland Bartes, op. cit., p. 146. 147 Sergio Givone, op. cit., p. 254. 148 Ibidem, p. 255
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
obiectivității actului expertal, devin pilonii de bază ai acestei discipline de graniță dintre drept și medicină care Își afirmă fără rezerve statutul științific propriu prin criteriile sale nomotetice și epistemice de definire actuală a științelor. Psihiatria medico-legală contribuie astfel la scientizarea dreptului și a practicii judiciare.
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
o modalitate managerială precis conturată și riguros structurată ce facilitează exercitarea unor componente ale procesului managerial (Nicolescu, O., coord., 2001) a cărei folosire adecvată are implicații asupra conținutului și eficacității muncii manageriale, conduce la profesionalizarea activității de management și la scientizarea muncii manageriale și determină amplificarea funcționalității organizației (Mihăilescu, N., 2008, p.82). Denumirea metodei - SWOT- reprezintă acronimele expresiilor din limba engleză Strengths (puncte tari / puncte forte), Weaknesses (puncte slabe, slăbiciuni), Opportunities (oportunități, șanse) și Threats (amenințări, pericole). Analiza SWOT este
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
toate naturile; c. contribuie la realizarea unei planificări strategice raționale și generează premisele utilizării parteneriatului în realizarea alianțelor strategice orientate spre rezultate de nivel superior; d. folosirea adecvată a metodelor specific manageriale și a celor de cercetare științifică conduc la scientizarea muncii manageriale, la profesionalizarea activității de management funcționalității organizației. și la amplificarea 5. Punctele forte, punctele slabe, oportunitățile amenințările și direcțiile de acțiune determinate ca urmare a investigării mediului organizațional 5.1. Precizari legate de identificarea problemelor mediului organizațional Problemele
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
precum și doi discipoli ai lui Parsons: Bellah și Luhmann. Elementele principale ale acestei paradigme pot fi sistematizate în jurul a trei elemente centrale diferențierea, raționalizarea și mondializarea -, găsim o serie de elemente periferice: autonomizarea, pluralizarea, privatizarea, generalizarea, declinul practicii, necredința și scientizarea." Borlandi et al., 2009, p. 720). Sociologia religiei trezește mai ales interesul instituțiilor ecleziale. Universul protestant este primul care apreciază instrumentul sociologic ca un mijloc eficace pentru înțelegerea unui mediu social de acum pluralist și secularizat. În Statele Unite, fenomenele religioase
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
G. Călinescu și mai ales de Tudor Vianu. Sunt aduși în discuție, pentru caracterizarea prin opoziție, Sainte-Beuve, Hippolyte Taine, Émile Hennequin. În pofida numeroaselor obiecții formulate, exegetul consideră opera teoretică a lui Mihail Dragomirescu o contribuție majoră, pe plan mondial, la scientizarea cercetării literaturii și nu ezită să îi atribuie profesorului bucureștean „geniu teoretic”. Ultimul capitol demonstrează convergența demersului dragomirescian cu tendința de obiectivare a criticii literare, exprimată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Franța, prin Brunetière, viguros resuscitată după al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
dar vag definit („dinamismul interior stârnit de opoziția planurilor de rezonanță în care vibrează felul constant de a fi al creatorilor”), termenul „creativitate” numește când personalitatea artistică în acțiune, când puterea de creație, când procesul creativ individual. Prin voința de scientizare a criticii în spirit estetic, C. acționează în convergență cu M. Dragomirescu. Spre deosebire însă de autorul Științei literaturii, el găsește inadecvate clasificările analoage celor din științele naturii: „valorile umane nu pot fi considerate cum ai privi speciile zoologice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
operei eminesciene și a literaturii în general. Metodologia lui C., întemeiată pe psihologia și mai ales pe lingvistica modernă, pe gestaltism, pe rezultatele activității naratologice ale Cercului de la Praga, a înscris, cu toate disfuncționalitățile, un moment decisiv în eforturile de scientizare a studiului literaturii. Stilistica lui anticipează și ea perspective noi metode de abordare a textului literar. De folclor, C. a început să se ocupe, ca doctorand vienez, în 1912, la sugestia lui Meyer-Lübke. Trei ani mai târziu, în „Drum drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
influența puternică, deși deseori indirectă, a unor autori ca Droysen, Dilthey sau Rickert, asupra înțelegerii de sine cultivate în științele spiritului". Distanțarea de filozofie "se interferează aici treptat" cu aspetele delimitării dintre științele naturii și cele ale spiritului. Pe fondul scientizării tot mai accentuate a istoriografiei, "reflecția epistemologică" le-a fost impusă istoricilor și de considerente "intraștiințifice" fiindcă s-a pus problema sistematizării. Am prezentat mai sus cadrul în care apare această problemă și am vorbit deja despre tendința centrifugă a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Weltanschauungen, pe care le pot prelua și perfecționa, fiecare din punctul lui de vedere"195. De altfel conchide autorul citat -, însuși sensul conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea filozofiei, văzută ca o contramăsură la scientizarea ei"196. Înainte de a desprinde câteva concluzii în legătură cu continuitatea și discontinuitatea în filozofie, ne vom opri asupra "posibilelor Weltan-schauungen, pe care filozofii le pot prelua și perfecționa", așa cum am văzut că spune Schnädelbach într-o aluzie foarte transparentă la Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bolilor cronice, ca și de nevoia tot mai manifestă a oamenilor de a fi ascultați, de a fi luați în considerație în „globalitatea” lor, de a fi priviți ca persoane distincte. Dar fenomenul exprimă, de asemenea, creșterea scepticismului în fața efectelor scientizării, precum și refuzul „agresivității” medicamentelor de sinteză. În aceste condiții, figura dominantă a viitorului nu mai e „omul-plus”, obsedat de depășirea limitelor, ci „principiul de precauție”, căutarea terapiilor neiatrogene, diversificarea nevoilor și a serviciilor medicale propuse. Nu intrăm în epoca triumfală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
C.G. „În spiritul exigențelor actuale ale perfecționării conducerii vieții economico sociale, tovarășul Nicolae Ceaușescu a relevat necesitatea întăriri și perfecționării rolului conducător al partidului și al statului în toate compartimentele societății, a consolidării și diversificării funcțiilor lor, a democratizării și scientizării actului de conducere a societății, a promovării consecvente a principiului legăturii permanente cu masele, cu poporul, a asigurării unei legături cât mai viabile dintre învățământ, cercetare și producție, a întăririi spiritului revoluționar, creator, novator în activitatea fiecărui om al muncii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rămânând versiunea din 1931, regizată de Tod Browning, cu Bela Lugosi. Prestații memorabile au mai avut Christopher Lee și Gary Oldman. 45 Hertha Perez îl consideră, perfect justificabil, pe Flaubert drept punctul origo al naturaliștilor, despre care notează că "împing scientizarea până la ultimele ei consecințe" (1979: 140). Trebuie notat că tendința rămâne vizibilă și la Maupassant, mai ales în cazul primei versiuni a nuvelei Le Horla. 46 Alături de Louis Bouilhet, Flaubert este cel care a contribuit la crearea scriitorului Maupassant, citindu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
e) Accentuarea orientării pragmatice a metodologiei: metode practic-aplicative 83 f) Performanță prin raționalizare: metode riguros structurate 86 g) Deschideri la impactul noilor tehnologii informaționale și de comunicare 89 h) Reorientarea metodologiei În perspectiva Învățării continue 92 i) Accentuarea procesului de scientizare a metodologiei 95 D. Distincții ale trecerii de la metodele clasice la metodele moderne 98 Capitolul III Sistemul metodelor de Învățământ 101 A. Problema clasificării metodelor de Învățământ 101 1. Modul de a pune problema 101 2. Clasificări frecvent Întâlnite 103
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
metodelor practic-aplicative; f) obținerea performanței prin raționalizare, adică prin metode riguros structurate; g) deschiderea metodologiei la impactul noilor tehnologii informaționale și de comunicare; h) reorientarea metodologiei În perspectiva cerințelor Învățării continue (pe tot parcursul vieții) și i) accentuarea procesului de scientizare a metodologiei. Firește, nu sunt excluse și alte manifestări de acest gen. a) Reîntoarcerea la tradiție (revigorarea metodelor consacrate sau clasice)tc "a) Reîntoarcerea la tradiție (revigorarea metodelor consacrate sau clasice)" Mai Întâi nu putem trece cu vederea o actuală
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să continue să tolereze predarea și Însușirea științei prin metode neștiințifice sau insuficient fundamentate științific. Imperativul Însușirii științei și tehnicii ne obligă la regândirea modalităților de asimilare a acestora, la trecerea de la metode cu caracter cvasiempiric la metode științifice, la scientizarea, de altfel, a Întregului mod de organizare a Învățării școlare. Ca urmare a acestor cerințe presante, legate de cultivarea spiritului științei În Învățământ, În triplul lui aspect (logico-matematic, abstracțional și experimental-tehnic), s-a dezvoltat puternic În ultima vreme o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cerințelor Învățării continue. În aceste condiții, se impune și o Întrepătrundere mai mare Între metodele de instrucție școlară și cele de instruire (educație) extrașcolară, Între metodele de „educație formală” și cele de „educației non-informală”, desfășurată liber. i) Accentuarea procesului de scientizare a metodologieitc "i) Accentuarea procesului de scientizare a metodologiei" O reevaluare a metodologiei didactice ar fi de neconceput fără a lua În seamă cele mai recente și importante achiziții ale psihologiei și științelor educației, ale teoriei instruirii cu deosebire. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
impune și o Întrepătrundere mai mare Între metodele de instrucție școlară și cele de instruire (educație) extrașcolară, Între metodele de „educație formală” și cele de „educației non-informală”, desfășurată liber. i) Accentuarea procesului de scientizare a metodologieitc "i) Accentuarea procesului de scientizare a metodologiei" O reevaluare a metodologiei didactice ar fi de neconceput fără a lua În seamă cele mai recente și importante achiziții ale psihologiei și științelor educației, ale teoriei instruirii cu deosebire. Dar și a altor date cu semnificație pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ca secretar de redacție la "Journal de Psychologie" aplica fără șovăială o regulă fundamentală stabilită de "părinții revistei", faimoșii profesori Dumas, Janet, Meyerson: anume aceea de a nu accepta nici un articol cu referiri la originea limbajului. În plină epocă de scientizare a disciplinelor limii (lingvistica, gramatica istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grai originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, stiințific și rațional al lingvistului
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureală. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, către rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epocă pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu tot felul de povești savante și legende care au alimentat frenezia
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o metodă unanim acceptată, posibil a fi racordată la una din căile "acreditate" de cunoaștere în domeniul științelor umaniste. Virtuțile criticii călinesciene sunt astfel convertite în vicii și argumente de inactualitate. Nu pun la
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
ca secretar de redacție la "Journal de Psychologie" aplică fără șovăiala o regulă fundamentală stabilită de "părinții revistei", faimoșii profesori Dumas, Janet, Meyerson: anume aceea de a nu acceptă nici un articol cu referiri la originea limbajului. În plină epoca de scientizare a disciplinelor limbii (lingvistică, gramatică istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grăi originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, științific și rațional al lingvistului
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureala. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, catre rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu tot felul de povești savante și legende care au alimentat frenezia
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
jurnalism, drept, teatru, literatură în majoritatea marilor universități; în plus, i-a asigurat corelarea cu practici sociale dintre cele mai diverse precum marketing, publicitate, educație, spectacol (performance) etc. Plusul de pertinență va fi rezultanta unor nivele omogene de descriere, a scientizării procedurilor de selecție/circumscriere a corpusului, precum și a identificarii calităților formale ale semnificanților mesajelor. Plusul de diferențiere (de sorginte saussuriană) este cu certitudine un cîștig în plan metodologic și didactic permițînd vizualizarea frapantă (în alb/negru) a afișelor, titlurilor, zvonurilor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]