17 matches
-
V. Runcu, profesor, director la Școala generală Cojocna, județul Cluj. Elisabeta V. Secrieru, învățătoare, directoare la Școala generală nr. 3 din Călărași, județul Ialomița. Elenă M. Satruc, profesoara, directoare adjuncta la Liceul nr. 2 din Sighișoara, județul Mureș. Alexandru P. Scobai, profesor, director la Școala generală nr. 6 din Botoșani. Alexandru M. Seculici, învățător la Școala generală din Varias, județul Timiș. Georg A. Seiler, profesor, director la Școala generală din Laslea, județul Sibiu. Constantin Ț. Seuleanu, profesor la Școala generală nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/128124_a_129453]
-
se credea foarte deștept că l-a născut măsa în Fălticeni, și eu eram prost că m-a născut mama la țara în Bogata. Și a scos 24 și toți au dat comandă rea, numai când l-a scos pe Scobai Gheorghe, acela a comandat foarte bine. La școala de ofițeri de rezervă era și învățătorul Leon Mrejeriu, care se ținea foarte fudul de noi învățătorii și nu vorbea cu noi ci cu Căpitanu Cristea Ivanovici, cu maiorul Ghiorghiu și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
acest an o adresă a Ministerului Cultelor și Instrucției (nr. 11644/27 martie) în care se menționează că s-a aprobat [...] vânzarea resturilor de lumânări și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în care se menționează că s-a aprobat [...] vânzarea resturilor de lumânări și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25 din 2 iulie 1921 către prea Cucernicul părinte Protoereu, el informează că biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din anii 1921-1922 arată că biserica aducea un venit de 60 de lei, iar cheltuielile reprezentau aceeași sumă. Totuși, adresa Protoieriei județului Botoșani nr. 797 din 25 iulie 1922, înregistrată la Ipotești cu nr. 44 din 30 iulie de către părintele Scobai, anunță că din bugetul Asociației Com. Rurale se acordă, pentru reparații, suma de 2000 de lei, care poate fi obținută în urma unui raport pe care îl veți face direct Onor. Prefecturii de județ și pe bază de acte justificative alcătuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clare: Bălușeni, 7.000 de lei; Rânghilești, 6.000 lei; Roma, 10.000 lei; Bucecea, 8.000 lei; Ripiceni, 5.000 lei71. Încă din procesul-verbal de inspecție nr. 6 din 13 septembrie 1930, semnat de Al. Simionescu și de preotul Scobai, se constată că suma totală era substanțială: de azi înainte se va continua cu zidăria de piatră potrivit planului din fondul de 200.000 lei prevăzuți în bugetul județului pentru această biserică ce se ridică în satul marelui poet al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Construcția bisericii este terminată, rămânând a i se așeza catapeteasma și pardoseala. Se cuvin mulțumiri și laude D-lui Prefect al Județului P. Irimescu care a stăruit și a acordat fondul necesar din bugetul Județului 83. Iscălesc aceiași Simionescu și Scobai, după ce menționează că vechea biserică e închisă 84. Numai că destinul n-a vrut s-o lase așa. La rândul său, problema proprietății terenului pe care se edifica biserica se dovedește destul de complexă. Sunt câteva dovezi revelatoare în acest sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
starea dinăuntru a bisericii, nu mai este completat nimic, ci se scrie peste rubrici: vechea biserică e închisă, actuala e aproape de a fi terminată 101. Între timp, intrând (după atâtea inspecții!) într-o relație mai apropiată cu protoiereul județului, preotul Scobai se străduiește să arendeze el pământul ce se afla în proprietatea bisericii; în februarie 1935, acesta se adresează Mitropoliei din Iași cerând a se comunica prețul arenzei anual fixat, căci prin ordinul nr. 203 din 7 februarie, anul în curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
același paroh, la 25 aprilie 1935 (adresa nr. 23) îl informează pe Prea Cucernicul Părinte că Biserica vechi din satul Ipotești este construită în anul 1860103. Ctitorirea bisericuței în cauză are însă o dată cu mult mai veche, fapt deja constatat. Preotul Scobai mai spune că parohia nu posedă teren rezervat pentru cimitir dat la noua împroprietărire; și s-ar putea găsi un asemenea loc dar cu preț mare104. Documentele de arhivă lămuresc asupra faptului că pământul dat bisericii la împroprietărire nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puțin în parte, bizară. Prin adresa nr. 32 din 3 iulie se anexează, în scopul mai sus amintit și titlul de proprietate No. 1246/935 pentru 9309 m.p. terenul bisericei filiale Ipotești cumpărat cu 8.000 lei108. În iulie, preotul Scobai este surprins că trebuie să plătească pentru terenul arendat 2720 lei, când el oferise numai 1972 de lei, drept pentru care se adresează respectuos Protoieriei 109. Același preot, în adresa nr. 38 din 20 august 1935, raportând despre starea parohiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cei doi săteni și biserică, iar preotul cere arendarea și pentru anul următor, 1936113. Un incident peste care nu se poate trece cu vederea, pentru că e vorba de proprietara de atunci a Ipoteștilor-Eminovici, este relatat în scris tot de părintele Scobai: Nr. 22/1935 Aprilie 10 Înalt Prea Sfinte, Cu raportul No. 57/931 am supus la cunoștința Sfintei Mitropolii că pământul bisericei filiale Cătămărăști din această parohie s-a luat 65 prăjini de D-na Dr. Papadopol în urma unei măsurători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cătămărăști nu mai are astăzi pământul complet de 8 1/2 fălci sau 680 prăjini ci lipsește din el 65 prăjini rămânând astăzi numai cu 615 prăjini pentru care vă supunem cazul la cunoștința Înalt Prea Sfinției Voastre. Paroh, P. Scobai 114. Mitropolia nu a dat nici un răspuns la această întâmpinare. În primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nicolae Iorga făcea, prin intermediul revistei Neamul Românesc, o subscripție publică pentru biserica din Ipotești, lucru de care Irimescu nu-și aduce aminte nici în scrisoarea explicativă scrisă la bătrânețe. O dovadă în plus este faptul că în august 1937 preotul Scobai răspundea "Prea Cuviosului Părinte" următoarele: la ordinul Nr. 615 din 30 iulie a.c. respectuos vin a vă comunica că voi stărui pe lângă cuvioșii din parohie de a se abona la revista Neamul Românesc 117. În octombrie 1937 biserica-filială din Ipotești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
preocupe de astfel de lucruri. În anul 1938, biserica nouă este aproape gata123, dar faptele devin hilare, căci nu numai Irimescu își aroga dreptul exclusiv de a fi făcut un comitet pentru construcția bisericii din Ipotești, ci și preotul Panaite Scobai. Într-o plângere (nr. 6/1938, ianuarie 17) către ministru, acesta din urmă spune printre altele: care îmi e răsplata că în satul Ipotești, am înființat primul comitet pentru facerea din nou a bisericei care acum e aproape gata124. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cucorăni s-a împărțit astfel: Parohia Cucorăni rămânând formată numai din satul Cucorăni, iar a doua find formată din Ipotești, Cătămărăști Deal și Cătămărăști Vale, dându-se denumirea de parohia Mihai Eminescu 129. În anul următor, chiar de la început, preotul Scobai îl informează în scris pe protoiereul Al. Simionescu de faptul că învățământul religios la școlile din Leorda, Costinești și Mihai Eminescu să predă de preoții respectivi, iar la Ipotești de domnii învățători 130. Pe 13 mai 1939 Panaite Scobai, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
preotul Scobai îl informează în scris pe protoiereul Al. Simionescu de faptul că învățământul religios la școlile din Leorda, Costinești și Mihai Eminescu să predă de preoții respectivi, iar la Ipotești de domnii învățători 130. Pe 13 mai 1939 Panaite Scobai, în calitatea sa de membru al cercului pastoral din Cucorăni, inspectează școala din Ipotești, parohia Mihai Eminescu, notând următoarele: am găsit prezent pe domnul învățător care făcea lecție de religie cu elevii clasei 1 și a IV despre învățămintele D-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
învățământului religios și caută a face din elevii săi buni creștini 131. Învățătorul și directorul școlii nu era altul, la vremea aceea, decât Petre Silveanu. Timpurile devin din ce în ce mai tulburi. Seamă ținând că începuseră concentrările, inginerul Mihai Goilav se adresează părintelui Scobai. Dorind a veni în ajutorul câtorva familii sărmane, cu mulți copii ai concentraților îl roagă să-i comunice câte cinci familii din fiecare sat (Cucorăni și Ipotești) pe care le credeți că au nevoe de lemne 132. Cu certitudine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]