288 matches
-
și plină, era răsfrîntă puțin către nas, părînd astfel mai mare și mai cărnoasă decît cea de jos și dînd gurii un aer bosumflat, copilăros dar și foarte tulburător. Nu avea cearcăne, obrajii nu-i erau trași și nici pieptul scobit, nu era excesiv de palidă și nici pomeneală să respire cu gura deschisă; nu semăna cîtuși de puțin cu fata tuberculoasă pe care mi-o imaginasem, aceea pe care, doar văzînd-o și respirînd lîngă ea, m-ar fi putut molipsi cu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
același joc al ierbii căzute/ peste frica rotofeie de tata/ peste mine fată/ peste mine băiat"); prima menstruație ("Aș vrea să spun despre jena aceea/ sub razele ca o pensulă smulsă/ rîcîind vopseaua verde a porții/ despre jena abdomenului aproape scobit/ la cules de ceapă și roșii// dar nu neapărat// burta se-nmuiase toată/ mușchii transparenți scăpătau/ în abțibilduri neașteptate de sînge/ mingea scăpată de un neatent jucător/ spre rădăcinile de ceapă/ roșiile terciuite/ pînă jos, foarte jos/ în mirarea și
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mai pîlpîie în mine Candele de-amurg lumina Ce ți-a-mbujorat grădina Cu ciuperci mari și cu rîme Gardurile să-ți dărîme De din mîine spre poimîine Pîn' doar cuiele-or rămîne Cît mai pîlpîie în mine Ca-ntr-un deal scobit lumina
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
politicește este aparent cu ei, este vehement atacat public și în presă pentru așa-zisul "idealism hegelian" al pozițiilor sale de critic și istoric literar. Șerban Cioculescu agonizează moralmente ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă de Christ în suferință, Teodorenii de asemenea puși la index". Deci și Arghezi, și Călinescu, și Voiculescu, și Teodorenii... Treptat instituțiile vieții literare și artistice antebelice - S. S. R.-ul, editurile și revistele independente, teatrele particulare, cenaclurile -, câte
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
erau asigurate de aruncători de usturoi; pe de-asupra selenarii mai aveau la dispoziție treizeci de mii de călăreți pe purici de dimensiunea a trei elefanți și infanteriști capabili să zboare fără aripi. Armamentul era următorul: coifuri fabricate din fasole scobită, evident de dimensiune uriașă; scuturile și săbiile erau similare celor grecești (cred că Lucian s-a plictisit pentru un scurt moment să mai imagineze noi tipuri de armament). Acțiunea militară s-a desfășurat cum urmează: la aripa dreaptă a declanșat
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută cu morcov. Dintre acești critici este dl. Perpessicius, care, îl rugăm să ne creadă, n-a înțeles din cartea noastră nimic, absolut nimic." Reflecțiile pe marginea Scrinului negru răspund punct cu punct, mimând răbdarea, causticelor obiecții ale lui
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
fost aduse în rezervație profesoare care au încercat cu delicatețe să elimine din comportamentul exponatelor următoarele: scărpinatul în public, aranjatul, din cinci în cinci minute, al aparatului din pantaloni, urinatul cu ușa deschisă la WC, concursurile de flegme/râgâituri/ flatulații, scobitul în nas, băgatul mânecilor în farfurie și al organului reproducător în tot ce mișcă, ștersul pe picioare și în alte locuri cu prosopul de față, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuși, fac baie, căscatul cu mugete
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și cu gheară Mușcând cu sârg din dânsul lăsatu-l-au scopit. Pizmașe patrupede roiau pe la picioarep Cu boturi ridicate urlând și adulmecând. Și-o fiară mai voinică
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
prescurtare, a devenit Hallows’E’en și de aici Halloween, sărbătoarea de sorginte americană care, în ultimii ani, a fost adoptată într-o oarecare măsură și de către români. Halloween-ul - care înseamnă, în primul rând, costume cât mai ciudate și dovleci scobiți, cu lumânări aprinse, pe post de felinare -, sărbătorit în 31 octombrie, a devenit un motiv de distracție și relaxare și pentru români. Deși este o sărbătoare păgâna la origini, totuși este acceptată de reprezentanții Bisericii că o sărbătoare nevinovată, comercială
1 Noiembrie – ZIUA MORŢILOR – LUMINAŢIA [Corola-blog/BlogPost/92715_a_94007]
-
își arată / degetul mijlociu / heil!”; „tata mai are și o busolă în sertar. O desfac și în locul lui N scrijelesc un M. Busola va arăta întotdeauna spre mama”.... , întrebîndu-l pe debutant dacă are de gînd să citească „Monstrul sacru al scobitului în nas”. Dosa avea poemul pe listă, așa că toți au fost fericiți, de la profesorii din sală pînă la barman, un poem extraordinar, după care au urmat și altele. O seară plăcută și utilă, o lansare inedită și originală, cu public
CenaKLUb Tiuk nr. 2, cu Dóşa amp; Vakulovski [Corola-blog/BlogPost/99823_a_101115]
-
iti măsor acoperișul casei, poate ne dau bani ăștia de la UE ca să reparăm câte ceva pe la ele! - Pleacă de aici, nu pui tu mâna pe lucrurile mele! - Bine, bade, mă urc sus, măsor, plec... - Du-te la dracu să te pieptene!...scobite-ar vulturii în cur!...fire-ai tu, să fii, al zvârli!...primar nebun care umblă pe coama caselor! În timp ce locuitorul casei îl suduie, cățelul din curte nu se lasă mai prejos și lătra de zici că-l strivește cu toată
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
facă întreg?! o intersectă Papa, neuitându-și năravul. -... așezând-o cu zona mai subțire spre articulația corpului realizat dintr-o legumă întreagă, poziționată cu rotunjimea în jos, nu înainte să decupeze meșteșugit, ziceam eu, urechile - din fâșii de coajă, ochii - scobiți în pulpa vinetei, îmbogățiți cu două lucioase măsline ce însuflețeau chipul animăluțului. Tot din cuțit, desenase prin decupaj, liniile gâtului, niște pararele verticale, cele ale capului, ale trupului, o minunăție multilineară dând expresie micuței zebre, ce mai?! În final, unise
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
diriguitorii comuniști n.m.) este vehement atacat public în presă pentru așa-zisul Ťidealism hegelianť al pozițiilor sale de critic și istoric literar". Și mai grav, "Șerban Cioculescu agonizează moralmente, ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă, de Christ în suferință, Teodorenii, de asemenea, puși la index, o duc Ťtârâș-grăpișť". Scriitorul nu era încă dezabuzat. în 1946, își anunța sora și cumnatul, Mihai Fărcășanu, că i-a apărut romanul Moartea cotidiană, în 1949 (e
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile și ochii sticloși și holbați, albi ca la morți, trași în fundul capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic nu părea să se întîmple, și-au adunat ultimele puteri și au întredeschis genele. Omul dispăruse. La picioarele lor, într-o piatră scobită sau într-o coajă de copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au cunoscut cu adevărat pînă atunci gustul lichidului dătător de viață. Se poate să nu fi fost aceea o apă obișnuită? Cum altfel dacă, după ce-au lins
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai bună, ghidați pe drumul construirii și propășirii capitalismului la sate de investitorul local, domnul Marcel, interpretat fără complexe de Rică Răducanu care nu face niciun rol, ci este doar el însuși, curat murdar. Remarcabil și puternic individualizant este gestul scobitului cu cheia în ureche ca și cum nea Rică ar vrea să-și croiască drum către ceva, o idee sau poate chiar sistemul nervos. Întreaga acțiune se desfășoară în contextul operațiunii de galinocid în urma gripei aviare, astfel că prin fața ecranului defilează o
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
de la Kernbach la Blaga și cu referiri, poate mai multe decît se cade, la mai vechile-i scrieri pe temă. Totul asezonat cu nume dintr-o limbă definitiv străină, avînd, în sunetul ei, exotismul nostalgic al poveștilor copilăriei. Descoperirea trunchiului scobit, plutitor, descoperirea vîslei sînt capitole de istorie a tehnicii suprapuse peste o geografie la care nu avem acces, chiar dacă mai recunoaștem cîte ceva, și trebuie să credem călăuza pe cuvînt, cînd ne spune cine erau, unde trăiau corăbierii cei vechi
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de carne acoperită cu păr. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după bunul plac. La rândul său, Dave 2 văzuse o tinerică slăbuță și blonduță, cu părul dat pe după urechile parcă lipsite de lobi. Avea un ten perfect, dar de o paloare ca de ceară; mai era și abdomenul ei ciudat, scobit, asemănător cu o măsuță de joc pe care cineva tocmai o plia ca să o pună la loc. Mai târziu, pomenind despre această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse o persoană „prinsă în capcană, la capătul puterilor, ca Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că aceștia purtau îmbrăcăminte diversificată. Sinantropii confecționau și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de pești și cochilii de scoici, toate șlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite și erau prinse între ele cu sfori subțiri, vopsite în culoare roșie obținută din pigmenți naturali de oxid de fier, pe care-l extrăgeau din roci minerale. Capitolul XI LITERATURA CLASICĂ 1. Poeziile antice din China Cartea poemelor, prima antologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Când am pornit motorul, își așeză palma bandajată peste coapsa mea. Surprins de acest contact fizic dintre noi, am crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la gură, și-am văzut cubul argintiu, deja scobit, dintre degetele sale. Am desfăcut folia și-am așezat cubul de zahăr pe limbă. Am părăsit aeroportul prin tunelul de ieșire, am străbătut Western Avenue și-am urcat rampa racordului. Preț de douăzeci de minute, am condus de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu... - Ați scris un roman, să-nțeleg... - Nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]