53 matches
-
ram, și-n schimb se-ostenesc atâta cu palmele, orbi, biciuind luciul fără sforțare ivit? În muzeul magic, călăuză ne este domnul Remus, genius loci, deși nu-i de pe-aici. Traian Ștef și Ioan Moldo privesc adânc într-un scoc, domnul Grigurcu (un chip copilăros, senin) pare cu totul abstras în peisaj. Mergem spre pălincie și-n drum spre ea oprim la o masă lungă cu multe bănci, unde adăstăm, dăruiți cu feluri de pălincă gingașă-n arome - de caise
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scrisese un delicat poet de real talent), nu m-aș fi dat în lături să "oglindesc" hidoasa față a chiaburilor piromani ("Chiaburul Darie dete foc la arie") ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc peste medean/ Scocul morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai presus de toate, să slăvesc pe Marele Dascăl și Părinte ("Dormi copile, dormi, visează, Stalin somnul ți-l veghează")". Lui Stalin, nu pregetă a-i
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Prăpastia din fragilul stelei mele./ De dincolo de păduri/ prin cornul vînătorii te-am ales./ Stejarul, fibra însăși a mea, din sfintele măsuri,/ Așteaptă al pădurarului cules,/ (cu bățul ca o lance în văzduh, glumea/ Odinioară copilul, azi te vînează-ades/ Inima, scoc al tuturor naturilor)"(Cuprinde-mi inima, regină). în continuare, aflăm, grație unor cristalizări apoftegmatice, că inima e "însămînțare a divinității", "sacră spermă", "oul" din care poetul însuși a luat naștere. Dar, reamintim, Miron Kiropol e un homo duplex. Paradigmele mitice
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
păr, Prinde timp sfâșiat dintr-un flaut cântând, Din clipă, buzele-i mușcă ca dintr-un măr... Soarele-n amiază visează săngerând Și pe banca ce stau eu alerg spre trecut... Mă ninge arama!..Umbrele, tot, crescând, Roata mea,-n scocul lumii, o-nvârtesc știut... O legănare-nceată, un fandango-vânt, Iar cade-n liniște bruma de rugină, Parc-aș pluti,-n aer, departe de pământ Într-o poezie cu iz de sulfină... Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, Vreme
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a scăldat în scoc / Să rămân fără noroc, / Și mi-o pus în scaldă spini / Să rămân printre străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută că mă scapă / Să m-arunce-n apă. / Că de cer ar fi iertată / Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCOC Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SCOC Spre toamnă se aprind, pe dealuri, focuri Și frunza în pădure se ascunde, Doar bruma, pe cărare, mai pătrunde, Culorile și-au cam uitat
SCOC de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385015_a_386344]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCOC Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SCOC Spre toamnă se aprind, pe dealuri, focuri Și frunza în pădure se ascunde, Doar bruma, pe cărare, mai pătrunde, Culorile și-au cam uitat de jocuri. Pâraiele și-au tot pierdut din unde, Până rămâne moara fără scocuri, Spre noaptea
SCOC de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385015_a_386344]
-
Articolele Autorului SCOC Spre toamnă se aprind, pe dealuri, focuri Și frunza în pădure se ascunde, Doar bruma, pe cărare, mai pătrunde, Culorile și-au cam uitat de jocuri. Pâraiele și-au tot pierdut din unde, Până rămâne moara fără scocuri, Spre noaptea noastră și în alte locuri, Iar boabele de rouă nu-s rotunde. Putem să anulăm orice distanță Și drumul să-l găsim, cum se cuvine, Spre dragoste, iubire și speranță. Dar cine judecă ce-i rău, ce-i
SCOC de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385015_a_386344]
-
-l găsim, cum se cuvine, Spre dragoste, iubire și speranță. Dar cine judecă ce-i rău, ce-i bine ? O condamnare-n ultima instanță: Să fii cu mine și să fiu cu tine. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SCOC / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2133, Anul VI, 02 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SCOC de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385015_a_386344]
-
ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metalului prețios. Apoi, după ce comuniștii veniseră la putere, toate acestea fuseseră închise și statul preluase exploatarea aurului. După felul cum arăta, cu siguranță că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele de cale ferată și scocul de spălare a minereului dar și după grămada de sfărâmături rămasă, se ocupase serios de această activitate. Habar n-avea dacă găsise metalul galben ori nu, dar în mod sigur încercase să șteargă urmele, închizând intrarea. Poate că își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îndepărtase un strat gros de pe movila descoperită. Știa că nu are rost să spele minereul de deasupra pentru că, pe măsură ce trece timpul, aurul se îngroapă singur în pământ. Preț de câteva ceasuri nu făcuse nimic altceva decât să pună minereul în scoc și să-l spele cu apa adusă din pârâu. Făcuse o gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu muncise degeaba, dar mai ales că mina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de frenezie se apucă să spele mai departe. Nu mai rămăsese mare lucru din minereul găsit în apropiere de gura minei, dar nu se lăsă până ce nu îl termină pe tot. Din când în când se oprea să examineze fundul scocului, căutând alte firișoare de aur. Până spre apus, când terminase de spălat și ultima lopată de minereu, adunase aproape două grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel de munte cândva fusese o întreprindere de exploatare și prelucrare a lemnului. Unde se află astăzi cartierul de locuințe fusese lacul de plutire. Buștenii erau purtați din vârful munților pe scocuri și apoi prin plutire pe Lotru până la fabrică și chiar pe Olt până la Dunăre. Acum a rămas din toată acea faimoasă fabrică doar o ruină grație celor care după revoluție au tras-o cu bună știință în faliment. Dintre toate
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
Vodă, impus de otomani. Ne fac să înțelegem de ce se numesc unii sohodoleni „de-ai lui Basarabă” și de ce au numit un deal din vestul satului „Dealul Tihomirului”. Și mai înțelegem, de ce oștenii sohodoleni care păzeau Pasul Cerna-Jiu aflat în Scocul Jiului și care făceau ca și acum transhumanță - trecând din Oltenia în Ardeal prin Șaua Suliți - îl scoasera pe Matei din Mânăstirea Tismana scăpându-l pe acest plai de oștile lui Leon. Oltenia a fost și este un areal de
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
Ediția nr. 401 din 05 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Î N C U M P Ă N Ă Unii spun că roata morii se-nvârtește într-un sens, Precum apa mi-o împinge în direcția de mers... Când la scoc apă-i puțină, se rotește-ncetișor, Că în coș mălaiul curge de zici că-i un firișor De lumină-ngălbenită și cu praf amestecată; Mult necaz are morarul că se supără pe roată. Iar când apa clocotește și-mi iese din stăvilar
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
crezut că ai glumit, când de fapt m-am înșelat; Morărița mea iubită!... te-ai scrântit cu-adevărat. Și din noaptea cu pricina, morărița-i vai de ea... Mintea și-a pierdut sărmana, e lovită-i de dambla. Sta la scocul morii vechi, și la roată lung privea: - Roată, roată blestemată! Ce-ai făcut din viața mea? Iar în apă când se uită, vede cum mi-este privită De-o făptură ce-o cunoaște, și-i zâmbește liniștită. - Geaba, soro, mă
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
Acasa > Strofe > Timp > MANECHINE, MANECHINE... Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului iarba primăvara scocul bate vântul cheiurile goale manechine fără țoale prin vitrine în tot locul manechine și pe stradă manechine-n parlament visez noaptea manechine că nu știu cum e mai bine pentru timpul recurent geaba cârlionțul blond dacă înăuntru-i gol joacă papagalul ultimul
MANECHINE, MANECHINE... de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351104_a_352433]