50 matches
-
Caragiale, ziua la Creangă, satul la unul, orașul la celălalt; Caragiale e ironist, Creangă, umorist; ancorat în prezent și deci aparent mai modern Caragiale, cu ochii spre trecut Creangă. Dan Grădinaru dă impresia că a mers atît de departe tot scociorînd după documente, fișînd mărturii și comentînd orice rămășiță grăitoare, încît începe chiar să născocească posturi în care e greu să ni-l închipuim pe marele humuleștean. Nimeni n-ar putea crede că autorul lui Dănilă Prepeleac a ținut un jurnal
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Chiar dacă Winifried a preferat să rămînă o Wagner și nu să devină o Hitler, între Führer și familia de la Bayreuth s-au păstrat excelente raporturi. Hitler participa la Festivaluri în loja familiei Wagner. Gottfried a aflat o mulțime de lucruri scociorînd în arhiva familiei sale, unde a dat peste scrisori, fotografii, acte ș.a. Unele descoperiri sînt extraordinare. Imediat după 1945, la Bayreuth a fost instalat comandamentul american al trupelor de ocupație. Micuțul Gottfried a deschis ochii asupra steagului american și a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
personaj îi solicita părerea, uluit mai ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu aceea, misterioasă, a preotului deschizând tabernaculul de pe altar, împodobit cu torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă! - potirul strălucitor de aur. Paznicul Palatului scociorâse și el o cheiță din jiletca uniformei sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu piciorul, ba în unele locuri chiar dispărea suptă de grohotiș. Rio escondido, râul ascuns: îmi amintea de un film mexican care făcuse prima breșă în cinematografia de la noi, până atunci exclusiv sovietică. Și, doar cu două zile înainte de Pobreajen scociorâsem cu mâinile goale după lipani pe sub maluri, printre rădăcinile de salcie, și nu am observat ca în maluri să fie niscai peșteri minuscule în care apa să facă bulboane gălăgioase. Uooommm! făcuse în sfârșit și a treia oară. Primele două
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
și păsările ostenesc de imensa osteneală umană: "păsări obosite ca salariile vechi" (Kafka și pantalonii lui Ubu Roi). Concretul degradării e atât de ingenios regizat, încât pare inventiv prin sine însuși: "prin ciorbă gunoaie bibliografii bucătărie/ prin corespondență și baie/ scociorând boturi obraznice/ tăcerile delapidează orașul/ locuim într-un pepene cu semințele roz/ ca tălpile lui Ilie către Serepta Sidonului" (Turn fără neamuri). Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și pe Pitt care saliva cu gândul la apetisanta placen... Pardon ? Mă scuzați! Ziceți că a născut între timp ? Bravo! A născut și noua nevastă a lu' Mutu ? Ați văzut știrea la telejurnale? Bravo și ei, da' de unde naiba mai scociorâm niște știri de senzație ? Hei! Hallo! Realitatea Tv ? Dom' Tănase ? Vă rrrrrrroooog, din tot sufletul, vorbiți pe rând cu dom' Dinescu la întâlnirea de vineri seara, că nu se înțelege nimic... Hallo! Hei" Noa, s-o întrerupt... Hallo!... Bruiaj, voci
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
și... mister, că n-am găsit-o nici, măcar, într-o cotruță... Văzând că n-o găsesc sub nicio grindă, am răscolit, apoi, și prin ogradă... Să fi căzut, oare-n vreo ambuscadă?... Pe unde se preumblă ... și perindă?... Am scociorât, iscoditor, cu bețigașul, prin toată curtea, șoprul și grădina... Să fi fugit, azi-noapte, cu mașina?... Și-am căutat-o, apoi, prin tot orașul... Dar... nici un semn de-al ei, pe nicăieri... așa, c-am întrebat prin toată țara și-același
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
închei eu contractul, bărbatu-meu, el se pricepe la astea. Eu fac mâncare, curat în casă, îi spun ce să mai facă. Acuma suntem bătrâni, fiecare cu ale lui. Lui, ca și lu tac’șu, îi place la pământ, să scociorască, să cultive, cică e în aer liber. Ce mare scofala, ca daca adun drumul, prin oraș avem liber de la primărie, da în afara plătim, îngrășământ, sămânță ce dai pe pere iei pe mere, da dacă se simte bine e bine. Și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
văd eu ce îți face? i-a prevenit Pâcu. Să nu te puie cel viclean să faci una ca asta, că cu mine ți-ai găsit nașul, Pâcule! l-a amenințat prietenește moș Dumitru. Parcă văd că data viitoare mai scociorăște el prin fundul trăistii și scoate de acolo ce nici prin gând nu ți trece - a continuat vorba Hliboceanu. Cum văd eu, tu arvunești povestea pe data viitoare, Hlibocene. Ce ar fi să ne mai spui și tu o poveste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era cam patetic, cam exagerat în felul cum se gîndea, însă știa că gîndește bine. Dintre toți doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre ochiurile plasei care îl cuprinde pe orice detectiv cînd scociorăște cu amănunțime în realitate, căutînd un anume fir, anume dovezi care să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el însuși. Doar ei doi. A simțit un început de durere în vîrful degetelor, era aidoma celei pe care o avusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai vrei bătaie? Ca și cum s-ar fi rușinat, cîinele se făcea că are altă treabă și refuză definitiv o nouă confruntare. Pînă aici n-a fost rău, concluzionez optimist. Nu după mult timp văd un container și acolo o băbuță scociorăște. Scoate tot și aruncă pe jos, ceea ce în timp a acumulat în zonă un strat gros de pungi și gunoaie. Mamaie, nu arunca pe jos. Pune totul înapoi, spun eu, luînd aspectul unui ecologist. Asta grijă să mai am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
afară din case; rămași pe drumuri, vom sfârși în Lower Wacker, împărțind spațiul cu cărucioarele de la autoservire și uitându-ne cum ne degeră și ni se înnegresc picioarele. în loc să ne batem pentru a adăuga particula „Senior" la titlurile actuale, vom scociorî pe alei, în căutarea mucurilor de țigări care încă se puteau fuma. Era distractiv să îți imaginezi disperarea finală. Dar era și dătător de disperare. Nu credeam chiar că vom fi claxonați din Lexus-uri de foștii colegi în timp ce treceau pe
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mii de bombe atomice de tip Hiroshima, adică echivalentul unui milion de tone trinitotoluen. Intensitatea cutremurului a măsurat peste 8 grade pe scara Richter pe o scară de la 1 la 10 și a durat fix 55 de secunde. Cutremurul a “scociorât” un șanț lung de 470 de km la sud și nord de zonă epicentrală, aflată în Munții Santa Cruz și a deplasat foarte rapid două plăci tectonice pe o distanță între 5 și 8 metri una de alta,”tăind” sau
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
osebire. Unii aveau porecle, dar pe cei mai mulți îi chemau Ion și le ziceau Nelu, Ionel, Niță, Țică și unul singur era Iulică, blondul isteț, c-un zâmbet pentru fiecare. Nimeni nu avea altă grijă decât s-arate dibăcie în joaca scociorâtă din orice ... Școala i-a domolit pe toți și mulți și-au pus burta pe carte. În vremea studenției ceata s-a răsfirat, dar viața a curs lin printe meandre. Ne vedeam vara la Rucăr, în joc de billiard cu
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Coadă la pâine O zi mohorâtă din vara anului 1980, a scociorât rucăreni înghimpați de pe Valea lui Ecle, ciobani din Susenii satului, țapinari de pe luncă, gospodari din Tabaci și copii de Peste Vale, bulucundu-i la ghereta din gura pieții ... Fiecare se teme, că nu se ajunge la toată lumea și caută să prindă un
COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355598_a_356927]
-
și le zic obiecte zburătoare neidentificate, adică nedeslușite. Mai pe scurt, OZN, o-ze-ne ! N-ai auzit de ozene ? - Un-s-auz, că eu sânt în pădure ori în casă. Și-auz numai chiote și ghiorăit dă mațe goale ... N-am timp de scociorât pân stele ... Dac-am auzit de-al-de-astea ?!... D-âle de fug ca o părere ?! Da ! Dă-i din stele, ba ! Dă stârpituri verzi, ba !... Dă oarzăne, da ! Dă zâne, da ! Dă ozeneu, ba !... Și dac-auz și nu văz, tot nu crez
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
știm păcatele și la nevoie să le mărturisim. Aceasta e prima condiție a libertății spiritului. Cum bine spune undeva Kierkegaard, contrariul păcatului nu e virtutea, ci libertatea. Și e evident așa: nici o virtute nu există fără libertate. Dar a ne scociorî la nesfârșit sordiditățile și turpitudinile, a sta mereu cu nasul în ele și a ne face un soi de fală din această „sinceritate” nu e câtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere. În repertoriul păcatelor la care se refereau confesorii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
au definit în mod coerent relativ târziu și datorită necunoașterii acestei opere fundamentale a literaturii naționale. Budai-Deleanu este un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul țăranului ardelean.[...] Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă, și Budai îi este un mare înaintaș. De aceea opera lui Budai-Deleanu pare azi așa de modernă și, hrănită cum e din tradiția sătească, deși începută înainte de 1800, lasă în urmă ca învechite atâtea lucruri dintre
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
-o decât țiganii de sub pădure. N-au, cucoane, ce mânca. Ce să le iei din vatră ? Toată vara mută în ogradă țolul după soare iar iarna rabdă de foame. Două găini în fereastra bordeiului și-o javră care și-a scociorât bortă sub prag. Asta e averea lor. Fierb mămăliga la dou- trei case într-un ceaun și, când se găurește ceaunul, îl tocmesc cu coajă de mămăligă pe care o freacă cu mujdei. Odată l-am întrebat pe tartorul lor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apucă elegant șervetul de lângă el și se șterge tacticos pe mâini înainte de a răspunde: — Totul a pornit de la un fost sclav de-al tatălui meu... Refuză politicos para pe care i-o întinde Gallus: — Mulțumesc, dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi printre legume. Parcă ar mai adăuga ceva. Nu se poate hotărî însă. Renunță, cu un oftat: — Otacilius îl chema. — Pe cine? întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
kilometri mai spre vest de țara asta plină de pârloage, tot mâța aș fi tras-o de coadă fiindcă nici pe acolo munca cinstită nu a îmbogățit, nu îmbogățește și nici nu va îmbogăți pe nimeni. Cât timp dumneavoastră vă scociorâți prin buzunare pentru a-mi acorda creditul solicitat, dați-mi voie să mă gândesc la un lucru extrem de important: Ce voi face eu dacă devin așa de bogat după tragerea Loto? Cred că nu este om fără parale în buzunare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ustensile pentru pregătirea hranei, cratițe, produse de toaletă - iar cei trei s-au pus pe treabă cu râvnă și bine dispuși. Charlie a călcat peste cutiile frumos așezate de cei trei ca să ajungă la stocul de sucuri. Băiatul a mai scociorât printr-o cutie cu snacks-uri, iar Jina abia s-a abținut să nu-l tragă de-acolo de-o ureche și să-l umilească trimițându-l departe de grup. În cei doi ani cât lipsise din oraș, Charlie se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cum? foarte bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua țuică. O sorbi și pe asta încet. Începu după aceasta să se scociorască în chimir. Scuipă cu greață și mormăi: Nu-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]