45 matches
-
Matei Chihaia Natura moartă supradimensionată, în cadru aurit, nu-și găsește liniștea: fructele și legumele pe care le privim se scofâlcesc, iar din burta peștelui roșu, care contemplă publicul cu ochii săi stoici, apar nenumărați viermi. După mai puțin de o oră, procesul de decompoziție animă, în mod neașteptat, imaginea. Realizez că este vorba de o scenă filmată accelerat și nu
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
turnul Colței la obezile căruțelor cu cai, scuturînd pe note retro bulevardul. Un oraș frenetic, care nu are anotimp, altul decît o primăvară amestecată, sucită, în care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O cabală pentru București, pentru plimbările în Cișmigiu și pentru reculegerile cu ochii în
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
concepte o stupefacție: neputința de a explica de ce lumea, cînd e lăsată în voia ei, merge spre coruperea ordinii. E ca și cum un scenariu apocaliptic împinge lucrurile spre o descompunere irepresibilă: structurile se alterează, firele de telefon se încîlcesc, oamenii se scofîlcesc, fundațiile se tasează, farfuriile se sparg, circulația rutieră se sufocă în dopuri, stîncile se erodează, războaiele izbucnesc, atomii se dezintegrează. Unde e sensul în toate acestea? Sau, cu o întrebare de retorică medievală: care e rațiunea haosului, ce rol joacă
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
până la urmă, îi era din cale-afară grijă lui Dumnezeu!”. Casele părăsite parcă știu. Îndată încep să se ruineze. Așa, fosta ambasadă a Israelului, pe Toamnei, centrele culturale maghiar și spaniol, pe Batiște și pe Marin Serghiescu. Ai zice că se scofâlcesc. Una dintre scenele cele mai frumoase din cinema este aceea când Falstaff (Orson Welles) și un bătrân își evocă tinerețea. Așa și noi: „Mai ții minte cum am fost o dată până la Mihai (Piața Victoriei, n.m.) pe jos?”. Carl Sandburg: Hai
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
rugină, dând cu piciorul în tot felul de gunoaie sau obiecte dure, ca să se rupă, sau desprinzându-le nervoși talpa de pânză, cu șurubelnița. Văd profesioniști ai distrugerii, care poartă 42 la picior, încălțând teniși cu măsura 39, ca să-i scofâlcească. Apoi, îi văd pe supervaizări verificând calitatea produselor rezultate și chemându-i la ei în birou pe subalternii delăsători: - Viorele, sunt foarte supărat! De două săptămâni sunt cu ochii pe tine și nu-mi place deloc ce văd. Toți blugii
Despre industria blugilor jumuliţi şi a tenişilor noi, murdari de rugină by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20418_a_21743]
-
toanele și inocențele din ultimii ani. Într-o seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
obișnuinței, comunicată și celor care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-au scofâlcit ori s-au umflat. Femeia asta a fost poate frumoasa orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru prima oară, pot spune că e o femeie atrăgătoare; dar dacă-mi închipui că o privesc cu ochii celorlalți clienți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îi răcoreau sufletul și atunci i se sustrăgeau, descoperite, răspunsurile. Își propusese să nu sufere și-și crease scopul să rabde, să crească în răbdare, dar Mama era veșnică, avea longevitatea unei Ere planetare, se păstra la fel, ea se scofâlcea ca o prună uscată între soclurile stâlpilor de beton ale gardurilor, care sprijineau ca Atlas globurile de stâncă din creștetul lor, încât și cerul avea căuș deasupra. Infinitul se mula, ca o pânză de tul, peste stâncile sferice bine șlefuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua fina trăsătură de penel a mustății. Nu părea prea Încântat de sine. O clipă, căutându-și spada din ochi, privirea i s-a Încrucișat cu a mea; și ochii-i de culoare deschisă s-au abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îmi mai uit frecvent în rucsac sticla de apă cu care mă duc la sală. O car după mine, jumate plină, și în zilele în care nu mă duc. Mai car câte-un măr sau câte-o pară, până se scofâlcesc. Noroc că am obiceiul să le pun în punguțe, altfel, le-aș găsi direct marmeladă.. N-am reușit niciodată să înțeleg cum de pot pleca bărbații de-acasă cu mâinile-n buzunar. Cum de n-au nevoie măcar de o
Să vorbim puţin despre poşete by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18596_a_19921]
-
Fiindcă, vezi, avem de toate. Nu observă titirezi ‒ Niște inși cu ochii verzi‒ În țol negru, ca de draci, Care-ți știu faptele toate Și te trec prin aparate, Urmărind prompt tot ce faci; Nu aud când telefonul, Brusc, își scofâlcește tonul, Bâzâind ca apucat, Pentru că-n cotloane-ascunse Angajați cu cefe tunse Știu ce-i faci femeii-n pat. Ce, mă rog, or vrea să știe? Cum o sta, cum o să fie? Or scrie asta-n raport? Sau o fac doar
ATITUDINI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384803_a_386132]
-
E ca și cum Băsescu ar fi demisionat după ce România a luat locul III la Eurovision. Sau, mă rog, locul I la Cerbul de Aur. Sau locul II la un festival internațional de goblenuri, la un campionat intergalactic de aruncat cu roșii scofâlcite de la balcon sau la o competiție mondială de sărituri cu porcul peste ronduri de panseluțe. Pe scurt, după ce ar fi ouat și România o mărgică într-un domeniu oarecare. Vă dați seama ce aiurea ar fi fost? Veneau premianții acasă
Cum să demisionezi după ce ai câştigat Eurovisionul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19469_a_20794]
-
Fiindcă, vezi, avem de toate. Nu observă titirezi ‒ Niște inși cu ochii verzi‒ În țol negru, ca de draci, Care-ți știu faptele toate Și te trec prin aparate, Urmărind prompt tot ce faci; Nu aud când telefonul, Brusc, își scofâlcește tonul, Bâzâind ca apucat, Pentru că-n cotloane-ascunse Angajați cu cefe tunse Știu ce-i faci femeii-n pat. Ce, mă rog, or vrea să știe? Cum o sta, cum o să fie? Citește mai mult ATITUDINIde Nicolaie Tony DINCĂUnii mințile își
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
-ntâmplă,Fiindcă, vezi, avem de toate.Nu observă titirezi ‒ Niște inși cu ochii verzi‒În țol negru, ca de draci,Care-ți știu faptele toateși te trec prin aparate,Urmărind prompt tot ce faci;Nu aud când telefonul,Brusc, își scofâlcește tonul,Bâzâind ca apucat,Pentru că-n cotloane-ascunseAngajați cu cefe tunseștiu ce-i faci femeii-n pat.Ce, mă rog, or vrea să știe?Cum o sta, cum o să fie?... XXX. DURERILE TOAMNEI, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2102
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
jocul. Tot el câștigă. Ei pierdeau și iar pierdeau, iar în vâltoarea stranie creată, nici nu observaseră ciudățenia ce li se întâmpla: cei trei, cedând ani, trăiau cu rapiditate și regresiv vârstele, iar câștigătorul, încărcându-și umerii cu... timp, se scofâlcea, devenind o adevărată epavă umană cu fiecare clipă. Deși începuseră a desluși, cât de cât, schimbările, le puneau pe seama febrei jocului devenit, credeau ei, halucinant. Și continuară, continuară... Timpul trecuse nemilos. Dimineața, târziu, intrigat de liniștea din salonul celor patru
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
aer! Mi-am spus că într-o bună zi o să-l găsim căzut pe jos în camera lui sau altundeva, că o să aibă o indispoziție, o slăbiciune, o sincopă. Nici vorbă. Nu a avut nimic. Doar fața i s-a scofâlcit, mai ales obrajii, și buzele, care au devenit și mai subțiri decât înainte. El care se culca întotdeauna devreme a început să vegheze noaptea. Auzeam pași, pași rari la etaj, întrerupți de lungi momente de liniște. Nu știu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca niște animale sălbatice care se cântăresc înainte de a sări unul la celălalt, sau așa cum se măsoară doi vechi prieteni care nu s-au văzut de ani buni. Nu cred că arătam prea bine. Mi se pare că timpul îmi scofâlcise trupul și trăsăturile în câteva luni mai mult decât în zece ani. Destinat vorbi primul: Știți, vă văd adesea pe-aici... Și lăsă fraza în aer, fără a-ncerca să o termine, sau fără să poată. Eu nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
câteva secunde, după care s-a întors pe loc și a plecat grăbit. Cartuș a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând... În acest timp Violeta și avocata discutau liniștite în biroul acesteia. După multe mulțumiri ce-au curs șir de la Judecătorie până aici, biata femeie promitea să aducă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
mari învolburate să te găsesc. Eu într-o epavă așteptând veacul în care celelalte corăbii vor ajunge prizoniere în mare. Atunci , am rămâne doar noi, iar eu aș sparge ușa temniței tale și aș pătrunde prin ceață ce-mi îmi scofâlcește trupul că un fior de gheață și aș lasă lumină să ne învăluie. Te-aș strânge în brațe și aș elibera praful de tristețe de pe umerii tăi plecați. Dar nu pot. Tu rămâi un vis ce ma bântuie noapte de
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
ardeau lui becurile la parter fiindcă noi tropăiam prin casă! Ceva de groază cu obsesia tropăitului ăstuia!... Uica Livi zăcea într-un pat mult prea larg pentru colțul de cameră unde fusese amplasat, vizibil marcat de boală, fața i se scofâlcise și căpătase tenta galben-pământie a suferinzilor fără leac. Totuși, în aer stăruia izul inconfundabil al țigărilor Virginia (neapărat în pachet verde învelit cu celofan, mă avertiza când mă trimitea odinioară să i le cumpăr), cărora uica Livi le rămăsese fidel
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Toate Articolele Autorului Carnagiu la Gettysburg (I) Larmă și tropot, icnete și miros de sudoare Amestecatecate cu sânge închegat Scuturi în fața săgeților și a pulberilor Slobozite din guri de tun hăpăitoare Flămânde de carne de om Pe care-o vor scofâlci și tranșa Din simțul bravurii neîngrădite - Cai înșeuați cu harnașamente din piele de sconcs Spre-a-ndepărta inamicul înainte de șarjă Din chingi bine prinse-n scări Se vor înălța în pinteni comandanții De escadroane cu ordine lătrate In nechezul de
CARNAGIU LA GETTYSBURG (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359641_a_360970]
-
și dornic să știe tot. S-a mai înălțat un pic, la anul o să meargă la școală și este de pe acum tare nerăbdător să fie școlar. Gheorghe privea fotografia cu duioșie și lacrimi mari începură a-i picura pe obrajii scofâlciți de boală, apoi o strânse la piept, ca și când l-ar fi strâns pe Ionuț. Era o scenă înduioșătoare, Laurei îi dădură lacrimile, știa cât de mult își iubea bunicul Gheorghe, nepotul. Ce bine că a fost inspirată când a luat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
legându-ne De toate celelalte clipe împreună Am mai avut ochii legați Și n-am văzut strălucirea ochilor tăi Și n-am simțit căldura inimii tale N-am înțeles candoarea sufletului tău M-am scufundat în sumbre gânduri M-am scofâlcit în false visuri. Mangalia, 08 martie 2016 h 20.00 Referință Bibliografică: Umbra unei clipe / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Urfet Șachir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
UMBRA UNEI CLIPE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381329_a_382658]
-
-se În neant, fiecare lună te Împinge tot mai aproape de ceva Înfiorător. Timpul e gelos pe dumneata și duce război crâncen Împotriva crinilor și trandafirilor care acum Îți slujesc de podoabă. Chipul ți se va gălbeji, obrajii ți se vor scofâlci, ochii Își vor pierde strălucirea. Ai să suferi Îngrozitor... O! Bucură-te de tinerețe atâta vreme cât o ai. Nu irosi aurul fiecărei zile ascultând vorbele plicticoșilor, Încercând să-i ajuți pe cei pentru totdeauna Înfrânți sau jertfindu-ți viața În folosul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
el s-o știe. Un doctor Tuttlesworth. Un doctor Katz. Pe doctorul Cold, cel cu nume nefericit. Fiecare i-a pus Desdemonei același diagnostic crunt și anume că nu avea nimic. S-au uitat În ochii ei ca două prune scofâlcite; s-au uitat În urechile ei ca niște caise uscate; i-au ascultat inima, acea pompă indestructibilă, și au spus că e bine. Am Încercat s-o ademenim afară din pat. Am invitat-o să urmărească Niciodată duminica pe televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]