19 matches
-
al noii culturi naționale românești, Filocalia și isihasmul au rămas absente din orizontul intelectual și spiritual. Faptul era valabil și pentru recent înființatele facultăți de teologie ortodoxă (1875 Cernăuți; 1884 București) unde învățământul era dominat fie de istorism, fie de scolasticism sau moralism, dimensiunea duhovnicească fiind cu totul uitată. Despre Nichifor Crainic și întoarcerea misticii răsăritene în Teologia și Spiritualitatea românească Un reviriment filocalic în teologia românească s-a produs abia în anii ’30 ai secolului XX, și la originea lui
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1470046320.html [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
M. Eckhart prin filiera poeziei germane a lui R.M. Rilke (1875-1926), dar și pe cea ortodoxă bizantină prin intermediul poetului dadaist Hugo Ball (1886-1927), convertit la catolicism și autor al unei importante cărți despre „creștinismul bizantin”. În fața excesului de istorism și scolasticism al teologiei academice, are revelația misticii ca experiență vie care-l face pe om „contemporanul lui Dumnezeu”, iar nu prizonierul trecutului sau schemelor gândirii proprii. Tot la Viena descoperă prin intermediul șvabului din Caransebeș Renè Fulöp Muller (1891-1963), traducător din Dostoievski
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
al noii culturi naționale românești, Filocalia și isihasmul au rămas absente din orizontul intelectual și spiritual. Faptul era valabil și pentru recent înființatele facultăți de teologie ortodoxă (1875 Cernăuți; 1884 București) unde învățământul era dominat fie de istorism, fie de scolasticism sau moralism, dimensiunea duhovnicească fiind cu totul uitată. Despre Nichifor Crainic și întoarcerea misticii răsăritene în Teologia și Spiritualitatea românească Un reviriment filocalic în teologia românească s-a produs abia în anii '30 ai secolului XX, și la originea lui
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_schimbarea_la_fata_in_traditia_ortodoxa_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
M. Eckhart prin filiera poeziei germane a lui R.M. Rilke (1875-1926), dar și pe cea ortodoxă bizantină prin intermediul poetului dadaist Hugo Ball (1886-1927), convertit la catolicism și autor al unei importante cărți despre „creștinismul bizantin”. În fața excesului de istorism și scolasticism al teologiei academice, are revelația misticii ca experiență vie care-l face pe om „contemporanul lui Dumnezeu”, iar nu prizonierul trecutului sau schemelor gândirii proprii. Tot la Viena descoperă prin intermediul șvabului din Caransebeș Rénè Fülöp Müller (1891-1963), traducător din Dostoievski
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
puterile europene creștine pentru a recăpăta controlul asupra "Țării Sfinte" aflate sub stăpânire musulmană. Regii au devenit capii regatelor centralizate, reducând infracțiunile și violența, însă idealul de unitate creștină era din ce în ce mai imposibil de realizat. Viața intelectuală a fost marcată de scolasticism, filosofia ce empatiza credința cu rațiunea, ceea ce a permis fondarea universităților. Europa se afla sub controlul instituțiilor feudale și ecleziastice. Arta și arhitectura erau caracterizate de teme creștine. În Asia, expansiunea islamică a generat un nou imperiu și civilizație cu
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
carui discipoli erau cunoscuți pentru justificarea propriilor aserțiunilor prin pura referire la aserțiunile maestrului lor cu formula: αὐτὸς έφη ("autos ephe"), sau "el însuși spuse". Această cunoscută practică a fost perpetuată de filozofii și clerul de mai târziu. Din cauza influenței scolasticismului, expresia este cunoscută în tranducerea ei în latină ca ipse dixit. În Evul Mediu, aproximativ începând cu sec. XII și terminând cu sec. XV, filozofia lui Aristotel a devenit o dogmă bine stabilită, și deci folosirea convingerilor lui Aristotel au
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
este dezacordul privind rolul Papei. Cu toate acestea, un număr de teologi ortodocși consideră că aceste diferențe sunt mult mai semnificative, adânc înrădăcinate și ireconciliabile. Acești teologi susțin că Biserica Romano-Catolică a fost iremediabil afectată de arianism, teologia augustiniană și scolasticism și nu poate fi reconciliată cu teologia ortodoxă cu excepția cazului în care aceste erori sunt stârpite și abandonate. Jeffrey D. Finch susține că "viitoarea apropiere dintre Est-Vest pare să fie depășit polemicile moderne neo-scolastice și neo-Palamiste". În prezent, principalele diferențe
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
rătăcirii omenești asemănătoare celei din Babilon sau Avignon, căci li s-a răpit și întunecat caracterul primordial. Cel mai rău a fost mutilată Euharistia, spunea Luther, căci li s-a răpit laicilor potirul; minunea prefacerii darurilor este subminată de subtilitățile scolasticismului, iar omul care crede că aduce un dar, pierde, prin denaturarea lui, binecuvântarea cerului. Singurul lucru care se cerea credinciosului era credința, adică primirea harului, căci Taina nu era decât cuvântul legat de un semn văzut; Cât privește Taina pocăinței
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
spre binele public național. Istoria însăși a constrâns-o să fie astfel. Pe plan european, încă din zorii propriei constituiri instituționale, universitatea a oferit o bază distinctă, chiar dacă limitată, pentru afirmarea noului sistem specific de valori ce a luat forma scolasticismului. În Renaștere și mai ales după Reformă și Contrareformă, relativa autonomie a universității a tins să devină mai angajată, astfel că, după ce unitatea Europei medievale s-a spart, a devenit tot mai implicată în construcția noilor state naționale. Ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
București, 2007, p. 54. 79 Michael Mullett, Luther, Editura Artemis, București, 2007, p. 55. 80 Hegel se exprimă foarte clar: ,,Reforma a fost o consecință a descompunerii Bisericii". Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, p. 381. 81 ,,Scolasticismul clasic a îmbinat metodele(de cercetare n.n.) filosofului grec antic Aristotel cu Scripturile creștine, pentru a produce o sinteză între credința creștină revelată și rațiunea umană". Michael Mullett, Calvin, Editura Artemis, București, 2007, p. 15. 82 Niall Ferguson pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Giustiniano. Firenze: Giunti, 1988. Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Roma-Bari: Laterza, 1998. [1980] Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de l'image. Gloses. Paris: Seuil, 1993. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu o anexă despre scolasticismul Evului Mediu. București: Ed. Bizantină, 2003. [1981] Mazilu, Dan-Horia. Recitind literatura română veche. București: Ed. Universității din București. Vol. I. 1992. Mesina, Laura. "Războiul celor două Rome. Imaginea puterii: scriitură și spațiu urban, sub privirile a patru scriitori". Orașul și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care tânărul J. Milbank a îmbrățișat de la bun început proiectul catolic al lui Henri de Lubac (la nouvelle théologie). În rezumat, aceasta se vroia agentul unei transformări a teologiei Bisericii Catolice - al cărei învățământ era sufocat în perioada interbelică de scolasticismul neotomist leonin - într-o direcție care să vroia să îmbine înțelepciunea nestemată a izvoarelor biblice și patristice cu dificilele revendicări intelectuale și existențiale ale lumii postbelice. Operele teologice ale unor personalități ca Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin sau Nicolaus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este un scandal. Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
orice temeinicie a credinței religioase; încredere în rațiune (Descartes, Spinoza, Leibnitz) 37. scepticism = doctrină filozofică idealistă a celor ce admiteau în principiu că nimic nu e sigur; neagă posibilitatea cunoașterii de către om a lumii existente și a adevărului obiectiv 38. scolasticism = curent filozofic dominant în Europa Occidentală creștină medievală; îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filozofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul pregătirea teologică și filozofică în școlile universităților medievale; a constat în studiul „Bibliei”, al scrierilor Sf.
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
însuși și a devenirii umanității pe coordonatele libertății, oricât de vag și imprecis sau chiar determinist a fost interpretat acest termen, a realizat o ruptură epistemologica radicală cu ontologiile precedente. Critică operată de Immanuel Kant asupra dogmatismului metafizic, urmaș al scolasticismului medieval, respectiv asupra scepticismului, a empirismului exacerbat, întors împotriva să - a deschis posibilitatea unor noi interpretări asupra metafizicii și a relației dintre om, societate și lumea înconjurătoare. Un mare pas în această direcție l-a constituit originală distincție kantiana între
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și Mister Hyde sau Bleak House, cu puțin Sherlock Holmes, dar și cu iz de profesorul Challanger, transformat într-o aventură gotică prin castelul Hogwarts, un fel de Otranto mai vesel, și împrejurimile sale, totul aparent inofensiv și didactic fără scolasticism. Seria Harry Potter a excelat atât prin gadgeturile vrăjitorești, cât și prin guignolul său rocambolesc. Prin amestecul de libertate și constrângere, de tabuuri care se cer a fi încălcate și mistere care se cer rezolvate, Școala de Magie oferea elevilor
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
căreia înțelege să-i arate meritele apuse. „Concluzia acestui eseu este că astăzi adevăratul om de știință nu se mai poate întoarce la vechile abordări filosofice caracterizate mai mult sau mai puțin de viziuni poetice, promovate de cultura antică, de scolasticism, renaștere sau reformă, ci trebuie să se înscrie ferm în mișcarea intelectuală fundamentală pe conceptele și principiile matematice.“ (p. ix) Următoarele 300 de pagini dau contur viziunii lui Neculai Andrei despre știință. Pentru autor, orice știință are la bază niște
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
ce i se întâmplase. Și unde era acum Virgil Jones? Domnului Gribb îi spuse politicos: — Vă rog să fiți convins, domnule, că voi fi absolut imparțial în cercetările mele. Este o datorie de onoare față de dumneavoastră, care m-ați găzduit. Scolasticismul dă naștere unei atitudini studioase. — Bine, bine, bine, bine, bine, rosti îmbunat domnul Gribb. — Cerule! exclamă Elfrida. Dacă luăm într-adevăr cina cu Cerkasovii, atunci trebuie să fug să mă îmbrac. TREIZECI ȘI ȘAPTE Un bărbat plin de vânătăi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Seuil, 1993. Marrou, Henri-Irénée. Patristică și umanism. București: Meridiane, 1996. [1976] Martin, Hervé. Mentalités médiévales (XIè-XVè siècle). Paris: PUF, 1998 ---. Mentalités médiévales II. Représentations collectives du XIè-XVè siècle Paris: PUF, 2001. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu o anexă despre scolasticismul Evului Mediu. București: Bizantină, 2003. [1981] Mazilu, Dan Horia. Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți. București: Minerva, 1981. ---. Literatura română în epoca Renașterii. București: Minerva, 1984. ---. Proza oratorică în literatura română veche. București: Minerva, 1987, 2 vol. ---. Voievodul dincolo de sala
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]