8 matches
-
schimbările tehnologice încep să depășească capacitatea omenirii actuale de le prezice sau înțelege. Prima carte a ciclului, "Ilion", a primit premiul Locus pentru "Cel mai bun roman science fiction" în 2004. Seria se concentrează pe trei grupuri de personaje principale: scoliastul Hockenberry, Elena și războinicii greci și troieni din "Iliada"; Daeman, Harman, Ada și ceilalți oameni de pe Pământ; moravecii, în special europanul Mahnmut și Orphu de pe Io. Romanele sunt scrise la persoana întâi, timpul prezent, atunci când tratează personajul Hockenberry, dar folosesc
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
timp în urmă) și a înțelege motivele pentru care sistemul solar este amenințat de manipulări cuantice, cărora le caută sursa. Zeii reușesc să îi învrăjbească din nou pe ahei și pe troieni unii împotriva altora. Aheul Ahile, zeul Hefaistos și scoliastul Hockenberry se coalizează împotriva lui Zeus și, cu ajutorul titanilor din Tartar îl răstoarnă de pe tronul Olimpului. În cele din urmă, Troia este desprinsă de pe planeta Marte alternativă pe care se afla și readus în Asia Mică de pe Pământ, dar în
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
și o tehnologie foarte avansată. Ei urmăresc luptele și intervin în ele, în timp ce Zeus a readus la viață câțiva specialiști în "Iliada" din diferite epoci pentru a avea grijă ca războiul să se desfășoare conform operei lui Homer. Acești erudiți, "scoliaștii", dețin echipamente de protecție care posedă o tehnologie avansată, ceea ce le permite să se amestece în război, luând forma unor personaje minore ale epopeei. Unul dintre scoliaști, Hockenberry, este prins între intrigile zeilor, modificând cursul Războiului troian. După ce o seduce
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
avea grijă ca războiul să se desfășoare conform operei lui Homer. Acești erudiți, "scoliaștii", dețin echipamente de protecție care posedă o tehnologie avansată, ceea ce le permite să se amestece în război, luând forma unor personaje minore ale epopeei. Unul dintre scoliaști, Hockenberry, este prins între intrigile zeilor, modificând cursul Războiului troian. După ce o seduce pe Elena din Troia, el este prins în evenimentele care îi determină pe ahei și pe troieni - mai ales pe cei doi dușmani de moarte, Ahile și
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
rapidă nu datează din timpul lui Kennedy. Ea se naște într-un anumit fel odată cu pagina de titlu, către 1530, ca o primă încercare de publicitate, și odată cu standardizarea capitolelor, după cea a semnelor, care înlătură subtilele ierarhii tipografice ale scoliaștilor. Pe scurt, una e materialul, alta e însușirea lui socială. Astfel, nu putem deduce în mod direct un mod de gîndire individual dintr-un mod de tratare a informației. Sensul istoric al unui mediu nu este inclus imediat în configurația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
p. 22) este tradusă prin „ignoranței unui scolastic (sic!)”, sau la p. 42, unde formula „scholarly seclusion” din original (p. 11) apare ca „izolarea scolastică (!)”. Neștiința Ionițelor noastre o întrece pe cea a „scolasticului” închipuit din mintea lor (corect era „scoliast”), așa cum o demonstrează și traducerea defectuoasă a propoziției „My reading of Gibbon and of Cavafy’s seven matchless poems on Julian” de la p. IV din original; tălmăcirea celor două provoacă nu doar consternare, ci și râs: „Lecturarea celor șapte inegalabile
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis” ; și, mai departe : „Marea zeiță : zice Aristofan despre Bendis, căci este zeiță tracă”. Pindar o localizează pe Artemis („fiica Latonei, zeița cea pricepută la mânatul cailor”) în „țara istriană” (Olimpice, III, 46). Motiv pentru care scoliastul o numește „istriana Artemis”, după numele Istrului, în jurul căruia trăiesc triburi „care o cinstesc pe Artemis” (Scolii la Pindar). Herodot o numește pe Artemis printre „singurii zei pe care îi slăvesc [tracii]” (Istorii, V, 7). Același istoric grec aseamănă sacri-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în scopuri apotropaice de populația arhaică autohtonă, așa cum știm că se foloseau de către alte populații indo-europene sau semite. Poetul grec Euripide (secolul al V-lea î.e.n.) vorbește despre „descântece trace, înscrise de Orfeu pe tăblițe de lemn” (Alcesta, 962), iar scoliastul (Scolii la Euripide, Alcesta) susține că într-un sanctuar din Tracia al lui Dionysos s-au găsit astfel de tăblițe cu texte privind vindecarea trupului și a sufletului (vezi 64, pp. 52, 60). Unele „imnuri orfice” (adevărate descântece, unele cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]