42 matches
-
lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri de privire căpruie. Oasele cutiilor toracice li se arătau! acum ca niște nuiele prin pieptarele cuvioase, pe care fulgerau! cruci duble de argint filigranat și relicvarii de eben. Scopiți credeau în Selivanov, profetul ce se coborîse-ntr-o bună zi din rai și binevoise a pătrunde în pântecele unei mujice din miezul Maicii Rusii, dovedită fecioară și fără știre de bărbat, care visase-ntr-o noapte că avea în pântec un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vieții, intră in țarină, care, auzind despre răspândirea cu repeziciune a noii erezii, cuprinsă de scârbă, începu să-i urmărească pe sfinți cu ură și mare asprime. Însuși profetul fu aruncat în temniță, împreună cu toți apostolii și bătrânii. Dar, minune! Scopiții, îngenuncheați pe paiele putrede și îngreunați de lanțurile de aramă, Prinseră să-și cânte cu glasuri de copii ciudatele, înduioșătoarele litanii până ce, la vibrația lor, verigile lanțurilor deveniră fragede ca tulpinele de păpădie. Luminate de cântarea de aur, zidurile beciurilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rujată gros, acum însă mai puțin hipnotică decât ochii. Ochi de azur și gură de ruj - și nici un alt strop de culoare pe tot acel monument plutitor, dofl umbre roz-pal între canelurile rochiei. Amplificat de uriașa spirală, cântecul țiuitor al scopiților transformase în raze de aur, într-o slavă și o putere de nespus Crisalida cât un stat de om de lângă Vasile, altădată ca de lapte era acum pestriță și coaja i se umfla spasmodic, de parcă fiifll schimbată dinăuntru ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ține o mie de Gregori! gâdilându-te cu lăbuțele), cercevea de lele dulce, polonic poltron, pezevenghiule și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag putred de casă scursă în uitare, protoplasmă la tigaie, cacadâr zbicit de vânturi de catâr, potlogargarisitule... băi, consoană scorburoasă, băi, vocală căzută-n puț, huoooo!, la baie cu tine! Toate astea și încă altele, drastice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
străzi ale Petersburgului (oraș în care totul se schimbă atât de repede) aproape fără nici o schimbare. Sunt clădite solid, cu ziduri groase și ferestre extrem de rare; la parter, uneori ferestrele au gratii. Cel mai adesea, jos e dugheana unui zaraf. Scopitul care stă la dugheană ține cu chirie o odaie de la etaj. Pe dinafară și pe dinăuntru totul parcă e neprimitor și rece, totul parcă se ascunde și se ferește, și ar fi greu să-ți explici de ce-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Te-ai fi lăsat iute de zburdălnicia de acum. Și, întrucât ești un om cu totul lipsit de educație, te-ai fi pus pe agonisit bani și ai fi rămas, precum tatăl tău, în casa asta, la un loc cu scopiții: pesemne că la sfârșit ai fi trecut la credința lor și așa de mult ai fi îndrăgit banii, că nu două milioane, ci poate vreo zece ai fi strâns și ai fi murit de foame pe sacii tăi, pentru că tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate, poate credeau că și credința este la fel ca un obicei cum era culesul viei sau scopitul porcului? Discutase atât de multe cu Elena, zi de zi, seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu-ți văd fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea. N-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca să iasă pe cealaltă. Suntem singuri, suntem doi bărbați instruiți și nu vreau decât să aflu adevărul. Omar nu e deloc liniștit, se teme de o capcană, șovăie să răspundă. Se vede deja dat pe mâna călăului, ca să fie schilodit, scopit sau răstignit. Abu Taher ridică glasul, aproape că strigă: — Omar, fiu al lui Ibrahim, fabricant de corturi din Nishapur, nu știi oare să recunoști un prieten? În această frază există o notă de sinceritate care-l Încurajează pe Khayyam. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o voce scopită - nu-mi mai aduc aminte ce, fiindcă ajunsesem deja în pragul trezirii. Ce simplu ar fi fost să vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă la șapte fără zece, intensitatea privirii lui T., care în lumina proastă a neonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
den popor din toată lumea. Și-i porăclește numele la mulți În toate chipurile, fiindu măiastră la meșteșugu condeiului de râde lumea de ea, că arată ca Neacșu dă abia se răcunoaște viața oamenilor ca dumneaei de dobitoace, mai cetim: „iepuri scopiți”, „jigodii tăvălite”, „mers furișat de libarcă-n alergare”, „muiere cu cap de cărăbuș Îmbrobodit” (!) și altele precum la fel cu acestea. Toba de tinichea sună mai tare decît oricînd. Primește, dar, iubite cetitoriule, și această a noastră osteneală, pre lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai aproape, teoretic vorbind, de mijloacele scriitorului. Totuși în Turnul Milenei se face abuz de monstruos și lugubru. Abia Golia cuprinde câteva interesante colori grotești pe tema unui azil de bătrâne, supravegheat de un Quasimodo ghebos, "spîn și palid ca scopiții", cu "mască morbid mongolică, dominată de o frunte țuguiată, creață", cu mâini ca niște "lăbuțe de liliac", la picioare "cu tocuri femeiești, din cale-afară de înalte". Aci sunt plafoane cu belciuge sinistre și clopoțelul are răsunetul "acelor clopote care vestesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Athos, stabiliți în Rusia și în Moldova, umblau dezbrăcați, promovau relațiile libertine și îndemnau la renunțarea la căsătorie. Din Mișcarea Spiritului Liber, o asociație eretică a creștinilor medievali, au făcut parte: familiștii, eleuterienii, perfecționiștii toți practicau și relațiile sexuale libertine. Scopiții, membri ai unei secte din Rusia și din Moldova (sec. XVIII), se considerau "oamenii lui Dumnezeu" și practicau mutilarea genitală la femei și la bărbați, fapt ce, credeau ei, le dădea puteri spirituale profunde de comunicare cu Dumnezeu. Concubine și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]