365 matches
-
să plutești uite așa...și alătura cele două palme formând o sferă pe care o plimba dintr-o parte în alta. Jalea nu pricepe mare lucru din ce vrea omul din fața lui așa dintr-o dată. La început parcă era mai scorțos acum moale că o pernă umpluta cu puf de gașca. -Tu ai o stare sufletească ce se întinde pe ani de zile în viitor? -Hm ! -Ce ? - Mă lași să...să ajung...la un șef ? -Daaaaaaa...dar ca să ajungi la un
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1463804464.html [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
mai să miros a tinerețe frunzele trufașe suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvara mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creanga rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac Referință Bibliografică: Moare primăvara la pas / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi
MOARE PRIMĂVARA LA PAS de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Moare_primavara_la_pas.html [Corola-blog/BlogPost/357400_a_358729]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DANIEL IONIȚĂ - DEZMĂȚ LA MUZEU (POEME) Autor: Daniel Ioniță Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului MONA LISA Dă-mi mâna din sufletul tău Mona Lisă Și hai să fugim din muzee scorțoase Căci lumea-i afară, în carne și oase Cu soare, și ploaie, și flori de caisă. De sute de ani agațată-n perete În van așteptând leonarzi să sosească Te mângâi cînd proștii, și toți gură-cască Ticsiți ca orbeții, îți zvârl
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_dezmat_la_daniel_ionita_1364455711.html [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
țin să explice, Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice... Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită? Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum Ce plină-i de lume în carne și oase Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase, Și mâine ne-om pierde în zarea de fum. TABLOU CU FURTUNĂ Spre moarte îi mână stihia, și-n noapte, cărările apelor zguduie cerul. Căzând copleșiți, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă misterul... Că-n ceasul din
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_dezmat_la_daniel_ionita_1364455711.html [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
unea și urni căruța, îndreptând-o sub aripile agudului ce-acoperea teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus
Sub aripi de agud by http://balabanesti.net/2011/12/13/sub-aripi-de-agud/ [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
răsfoiască măcar un exemplar din cele care trecuseră în acea noapte, prin foc și sabie. Cât ce deschise primul exemplar, pe dinafară aproape intact, probabil unul din cele găsite pe parapetul barului, paginile 82 și 83 erau lipite cu muci scorțoși, iar pe bordura de sus, era scris: Ce să mai faci cu cărțile acum, când lumea s-a deșteptat de tot? Ca să te ștergi la k...cu ele, ți-e frică să nu pângărești organul sacru... Dacă însă hârtia ar
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
au părut și operele artiștilor spanioli, El Greco fiind de departe cel mai reprezentativ, Velázquez, Murillio, Ribeira, Goya ( maeștri în abordarea subiectelor religioase ). Sala picturii engleze mi s-a părut cam mohorâtă, asemeni climei din Regat și a temperamentului tipic britanic, scorțos. Exponatele africane, asiatice, sudamericane, realizate din lut, piatră sau lemn și reprezentând zeități specifice ( cel mai adesea curioase și specifice ) contrastează neplăcut cu restul. Arta orientală restabilește echilibrul, piatra aceea neagră, de aproape trei metri, Codul lui Hammurabi, pe care
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1491327499.html [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
serioasă. Vocea blajină și calmă a tatălui ei o liniștea întotdeauna. Îl sărută ușor pe frunte. - Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real și ce nu. După toate evaluările și zvonurile este un domn scorțos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit. - Ai de gând să te mariți cu el? se măriră ochii mamei. Era mereu în căutare de soț pentru fiica ei dar nu o sâcâia cu acest aspect. - Maman, probabil este un domn în
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1468780107.html [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
Ce mai râdeau copiii pe înfundate de numele învățătoarei! Îl asociau cu pata de pe mâini care este provocată de pecingine [Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărime. DEX]. Ba uneori îi mai spuneau și Sticla Pecinginica. Atât le trebuiau copiilor, să afle învățătoarea că râd de numele ei. Stica o iubea pe Mirela, fiind o fetiță isteață, silitoare, de-o inteligență care făcea imediat
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478172222.html [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
și locotenentului Schmidt, dacă era vorba, nu putea să nege asta. Atâta le-a trebuit celorlalți din echipaj, eram vreo șase cu toții, că i-au și sărit în cap lui Schmidt, acum s-a găsit să facă și el pe scorțosul, ziceau, să se dea mare și tare, s-a sculat cu fundu’ în sus în dimineața aceea sau ce dracu’, că lor a și început să le lase gura apă de pofta cireșelor acelora. O jumătate de oră mai târziu
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
și dăruire? Oricum, ceva tot dinlăuntrul nostru. Ceva ce așteaptă la pândă, cu o răbdare inimaginabilă să apară condiții prielnice pentru a nimici totul. Ceva ce doare când iubim. În comparație cu celelalte, una din partenere i s-a părut a fi scorțoasă, simțind o anume provocare. Avea ceva ce ieșea din context, ceva ce ar fi vrut să descopere ori, pentru asta nu îi era suficientă legănarea dansului: - Cum te cheamă? - M-ai mai întrebat odată și ți-am spus. Ar trebui
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471203251.html [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
redută a scenei românești de pronunțata tendință a desocializării de boierimea romantică dedată plăcerii de boemă neconvertită la modernitatea aproape de limita afectivității umane. E un boier din alaiul ceremonios al Thaliei, fără a fi încolonat vreunui șir monoton de actori scorțoși care peregrinează prin birourile teatrelor, nu în dispozitivul lor activ ori, cu atât mai puțin, furat de fascinațiile caruselului actual al ziselor spectacole perturbate de gălăgie fără spuse consistente și de încărcătură cu zbucium năucitor, dar gol de exprexie artistică
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433650366.html [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
nu ți-o dau!” Vă mai amintiți acest joc? Dar plăcerea și bucuria, din fiecare an, a primelor cireșe? În fața școlii, ne aștepta, în vremea copilăriei mele, cu un coș plin de „buchețele”de cireșe apetisante, “o tanti” ageră și scorțoasă. Cireșul ei se cocea primul din sat și nimeni n-a reușit să-i afle secretul, niciodată. Au încercat zeci de generații să pună sâmburii în pământ, să-i fure crenguțe pentru altoi și lăstari...zadarnic. Cireșul ei se încăpățâna
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 by http://confluente.ro/Se_coc_ciresele_.html [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
Sibiuri, câți locuitori și vizitatori ocazionali. De la caz la caz, în funcție de starea vremii și de genul de problemă pe care o ai de rezolvat, poți da peste Sibiul politicos, galant, prietenos și eficient sau peste Sibiul mohorât, în renovare, scump, scorțos. Lucrurile se complică și mai tare dacă-l mai supunem și flexiunii. Căci, deși e nume propriu, s-au găsit destui ghiduși dornici să-l treacă prin diateze, forțând nota, îndoindu-l în moduri, la timpi, pe persoane și prin
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1367240266.html [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
risc. Chiar și ceilalți, oricât de știutori, de competenți și meșteri în ale expunerii, erau, în comparație cu el, reci și abstracți. Chiar și Nicolae Iorga se dovedea că este mai ales artist și mare povestitor. Nici umbră de academism și profesorat scorțos (ori și bonom) la Nae Ionescu. Ci numai flacără și patimă, îngrijorare, nemilostenie, tehnică detectoare. Era crud și usturător cu sine, cu auditoriul, cu doctrinele"(19). În anii interbelici, ai libertății depline, Nae Ionescu pare a descoperi rețeta educației „întru
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493272693.html [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
republicii” a reușit ceea ce niciun francez nu putuse, dar când au văzut că se îngroașă gluma și „inamicul” le-a adus bani la buget, cineva s-a înduplecat și a cumpărat drepturile de traducere în melodioasa limbă franceză, a cărților „scorțosului britanic”, Peter Mayle. Mai ales ca poarta de intrare în Anglia prin Canalul subteran se numeste Waterloo, să nu uitați niciodată ca acolo au caștigat englezii! Restul e istorie! Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/peter-mayle-un-an-in-provence-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
Proza > VISUL FETEI LUI BATUKHAN - PREMIUL I LA CONCURSUL "RĂDĂCINI", EDIȚIA A III-A - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Munte cu steiuri pleșuve și rare oaze de ierburi scorțoase peste care domnește cu schimbul când brunul, când albul ca ison ținut anotimpurilor. Și-un cer în tonuri de cenușiu... Omul de-aici, întrupat dintr-un deșert ce i-a dat arămiul și-asprimea feței, uimește ca pustiul-matcă: scund la
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
chiar ambasadorul SUA în România. În fine, acum „europenii", ale căror interese economice în țara noastră diferă cu mult de cele ale americanilor ar putea avea propriul candidat, în persoana lui Clotilde Armând. Mai ales dacă se va decide că „scorțosul" Dacian Cioloș este mai potrivit pentru postul de premier, nefiind nerecomandabila trecerea acestuia de la Palatul Victoria la Palatul Cotroceni. Cu frână de mână Și din toată această combinație cel mai sifonat pare a ieși PNL-ul. Partid care încă își
Ascensiunea lui Clotilde Armand pune pe gânduri structurile informative by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/102878_a_104170]
-
Moscovici - este o personalitate a lumii științifice mondiale,. Adrian Neculau, ce și-a asumat rolul de inițiator al dialogului, a devenit, la rându-i, o personalitate a psihologiei românești. Dincolo de competențele științifice și manageriale, profesorul ieșean contrastează imaginii de "universitar scorțos" cu evoluția marcată de "țarcul catedrei", ale cărui producții de specialitate nu reușesc să depășească genul "sintezele creatoare" ce-au excelat în vechiul regim. Autor a peste o sută de lucrări publicate, vicepreședinte al Asociației Psihologilor din România, membru fondator
Convorbiri cu Serge Moscovici by Lavinia Betea [Corola-website/Imaginative/14492_a_15817]
-
dar fin observator, bărbatul în frac negru cu plete întunecate, ușor ondulate pe gulerul imaculat al cămășii, privea indolent mulțimea pestriță din jurul său. Îl amuzau gesturile doamnelor...încercau, ostentativ, să atragă atenția. Crease rumoare apărând impunător și jovial, printre bărbații scorțoși și aroganți. Păstrau eticheta cu sfințenie. De ceva vreme urmărea femeia cu rochie bleu. Făcea notă discordantă cu valurile de crinolină albă. Privirea lui languroasă dădea frisoane, tulbura nopțile celor mai pioase fecioare care se rugau înfrigurate în fața icoanelor însă
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Miere_si_suspin_camelia_constantin_1343831229.html [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
cu o mulțime de păsări micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului. Acele tării
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_20_.html [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Șuturile mă ajutau să înaintez. Uite-așa am ajuns în față, la câțiva pași de scenă, unde era o masă lungă, acoperită cu pânză roșie. Mare scofală efortul meu! Pentru asta primisem eu atâtea șuturi în fund? Unul, bățos și scorțos, cu un vraf de hârtii în mână, urla într-un microfon. Ceilalți stăteau la masă ca niște momâi. Ce-o fi urlat bățosul la microfon, Dumnezeu știe! Memoria mea n-a reținut nicio iotă. Și nici imaginile momâilor de la prezidiu
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
serioasă. Vocea blajină și calmă a tatălui ei o liniștea întotdeauna. Îl sărută ușor pe frunte. - Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real și ce nu. După toate evaluările și zvonurile este un domn scorțos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit. - Ai de gând să te mariți cu el? se măriră ochii mamei. Citește mai mult Îi privea cu drag pe părinții ei. Oameni distinși cu bune maniere. Îi iubea. Sentimentul era reciproc. Doar că
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
serioasă.Vocea blajină și calmă a tatălui ei o liniștea întotdeauna.Îl sărută ușor pe frunte.- Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real și ce nu. După toate evaluările și zvonurile este un domn scorțos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit.- Ai de gând să te mariți cu el? se măriră ochii mamei.... XXVI. SCHIMBAREA, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016. Sistemele la nivel mondial nu oferă un mediu
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
ALUNECÂND Mă simt copac alunecând pe o margine de stâncă, dar mă ține-o rădăcină, bine-nfiptă și adâncă. Mă mai trag în spate tare, să nu mă prăvălesc în jos, doi vlăstari ce-s rupti din mine, din copacul cel scorțos. Am iar frunzele-nverzite, pe-ale mele ramuri scurte, Ce contează dacă-i iarnă, Sau de-s vremile trecute? Eu mă simt copacul care, pe o margine de stâncă, are-o rădăcină lungă, bine-nfiptă și adâncă. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1463308547.html [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]