79 matches
-
tunurile Bateriei sale”". Cu toată opoziția militarilor români, unitatea militară sovietică a ocupat orașul Herța și 27 de sate aflate în apropierea sa, un teritoriu cu peste 92% populație românească. La 11 km sud de Herța, în punctul numit Stejarul Scorburos, trupe din Regimentul 16 Artilerie Bacău îi așteaptă pe sovietici. Cum aceștia nu se opresc din înaintare, colonelul Bota, comandantul regimentului, ordonă foc de avertisment. Surprinsă de acest atac, unitatea sovietică se oprește din înaintare și montează stâlpii de graniță
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri și a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Voievodul a tăiat copacul scorburos și, în semn de mulțumire că și-a găsit soția nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri. În anul 1638, conform pisaniei în limba slavonă aflată deasupra peretelui dintre pridvor și pronaos, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
Tarentum a fost fondat în anul 706 î.Hr. Trebuie ca fondatorii să fi vorbit deja dialectul laconic. Au supraviețuit multe documente din statul Sparta, ai cărui cetățeni se numeau lacedemonieni, după numele văii în care locuiau. Homer o numește "Lacedemon scorburos", deși se referă la o perioadă predoriană. Poetul spartan din secolul VII î.Hr., Alcman, folosea un dialect pe care unii îl consideră a fi predominant laconian. Filoxene (Philoxenus) din Alexandria a scris un tratat numit "Despre dialectul laconian". Argolica era
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici, zburând
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul insulei, cerul albastru, cu dantela lui translucidă de nori, răsturnat în oglinda limpede a bălții, sălciile scorburoase din lunca Dunării, cu sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ci să o corecteze. Sunt folosite tulpini, ramuri desfrunzite, frunze cu un contur deosebit. Aranjamentul simplu este preferat unui buchet bogat. Asimetria este absolut necesară pentru ca un aranjament Ikebana să fie atractiv. Japonezii consideră mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos decât unul crescut normal. Legătura dintre om și natură este redată prin trei linii, care simbolizează cerul, omul și pământul. Cea mai importantă este reprezentată de ramura cea mai înaltă, care semnifică cerul. A doua ca importanță este ramura mijlocie
Ikebana () [Corola-website/Science/301474_a_302803]
-
contur legendele cu apă vie și apă moartă. Punct de reper al vremurilor de mult apuse, fậntậna Frenței poartă în sufletul ei generații întregi. O știe bătrậna cumpănă scậrtậind din zorii dimineții și pậnă în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
capital” nutrițional terminat, viteza de creștere a scăzut brusc. După ce deschiseseră drumul În materie de silvicultură științifică, tot germanii au fost cei care au recunoscut și remediat primii multe din consecințele nedorite ale acesteia, inventând știința „igienei pădurii”. În locul copacilor scorburoși În care se adăposteau ciocănitori, bufnițe și alte păsări, silvicultorii au amplasat cutii special construite, iar coloniile de furnici au fost crescute artificial și implantate În pădure, unde erau Îngrijite de copiii de la școlile locale. Au fost reintroduse mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
unei societăți de ortaci, care se cheamă „Masa tâlharilor”. Oferea vizibilitate asupra văii, loc perfect pentru a observa căruțele cu mărfuri care circulau Între cele două localități. Un jurnalist din Botoșani scrie cu inspirație: „Se Înalță semeață, iar copacii bătrâni, scorburoși, stau martori muți ai unor fapte de legendă”. Un paralelipiped de cinci metri lungime, doi lățime și trei Înălțime, pe care banda lui Coroi Își Împărțea prada dobândită de la negustorii din zonă. Deși avea cartierul general la Guranda, Coroi avea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și stressul înotului. Cât despre cățăratul în copaci, aici ambele biete animale abia de reușeau, într-un târziu, să se agațe, cu eforturi jalnice, pe câte un...trunchi doborât de furtună sau pe câte un ciot mai noduros, scorțos și scorburos. La sfârșitul instrucției, toamna târziu, premiant și ...”șef de promoție” a fost recunoscut în unanimitate singurul...destul de bun înotător, acceptabil cățărător și cât de cât alergător în același timp...puiul de șarpe, ajuns acum la maturitate (Lerner, 1997, apud. Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Pomul vieții este androgin inițial, trunchiul înălțat spre cer fiind simbol eminamente solar de forță și putere, un falus. Chiar Platon spunea că omul este un copac inversat, ale cărui rădăcini se îndreaptă spre cer și ramurile spre pământ. Arborele scorburos cu frunziș des și învăluitor unde se cuibăresc păsările și care rodește periodic evocă imaginea arhetipală lunară a mamei fertile, din el putând izvorî apa vieții, athanorul alchimiștilor, matricea unde se produce gestația aurului filosofal. În ispitirea sfântului Anton pictorul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ar indica locul unde mănăstirea a avut o stupină, îngrijită de călugări specializați, apicultori, nu de locuitorii vămeni. Este de presupus că majoritatea familiilor, dacă nu toate, aveau pe lângă casă un anumit număr de stupi, confecționați din trunchiurile de brad scorburoase, numite buduroaie, din care mănăstirea percepea darea numită deseatina. Darea pe fructe și pe toate produsele de grădinărit se numea posadă, luându-se a zecea parte din fasole, mazăre, bob, varză, ceapă etc. Vămenii mai erau obligați să presteze un
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
tata să aducem lemne din pădure (pădurea noastră fiind în capătul de sus al ogorului de pe Dealul Lesa), eram impresionat cu câtă atenție ocrotea pădurea. Nu l-am văzut niciodată tăind un arbore viguros, ci numai pe cei cioturoși și scorburoși, tăia crengile la cei prea stufoși și rărea nuelușul tânăr ce asfixia pădurea, încât la întoarcere mama ne lua împrejur cu "iar mi-ați adus numai cioate și dărmătură ca să mă chinui eu cu ele la făcutul focului". Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
poate că cele mai multe istorii ar avea de povestit „Părul lui Sticea”, nemuritorul de 600 de ani din Comuna Ciohorani, un păr de cultură Pyrus sativa care străjuiește încă marginea drumului satului sau. Are o tulpină cu gâlme circulare și este scorburos, având înălțimea arborelui de 12 m și o circumferință a tulpinii de 430,5 cm; În curtea Școlii Normale „Vasile Lupu” Iași își poartă cu semeție istoria un stejar în vârstă de 454 de ani, alături de multe alte specii de
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
filosofii despre viața și moarte. Ikebana îmbină, într-un echilibru perfect, părțile complementare, floarea vie cu o crenguță uscată ceea ce sugerează transformarea, metamorfoza omului, implicit a Universului. În cultura japoneză se consideră a fi mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos, decât unul crescut drept, asimetria sugerând imperfecțiunea omului și a naturii, omul nefiind rupt sau scos din cadrul lui natural. Uneori e de-ajuns și o singură plantă care să aibă, pe aceeași ramură, un boboc floral, o floare deschisă și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o curte plină toată de buruieni ce cresc în liniște și se usucă; coșerul de păpușoi din spatele casei parcă-ar fi un semn de întrebare pentru nepăsarea stăpânului, în vreme ce din fosta livadă a familiei Eminovici mai supraviețuiesc doar câțiva copaci scorburoși ce-și întind sinistru crengile uscate către bolta albastră 33. Casa are tencuiala jupuită de vreme și este izbitoare deosebirea față de celelalte case din sat, care, curate și împrejmuite bine, arată vrednicia 34. Învățătorul din Ipoteștii acelei perioade, Petru Silveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Zogru s-a luat după el, uitând brusc toate nefericirile de până atunci. Îl chema Donțu. Avea un glas plăcut, baritonal și vorbea aproape în șoaptă, dar cuvintele lui se auzeau de departe. Copacul adevărului era un stejar bătrân și scorburos. Zogru era intimidat și privea în jos spre piticul atoateștiutor. - Ei, nu e mare lucru. Trebuie să bagi mâna în scorbură și să spui cu voce tare ce ai de întrebat. - Atât? Totul era cât se poate de simplu. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strat viguros de identificare descriptivă de sorginte realistă. Rezultatul este un tablou rural descris convingător, nu vidat de tușe ale fabulosului straniu: În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele". Sugestia diabolicului este augmentată prompt, într-o rescriere răsăriteană, din perspectiva ortodoxismului, a pactului faustic: "În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că moș
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o hurducătura mai mare a mașinii. Abia atunci ne dăduserăm seama că o mierlise, si era pe la sfîrșitul lui iulie, o zi de foc. Și-acum, în mașină trasă pe dreapta șoselei județene nepietruite, sub un copac bătrîn, o salcie scorburoasa, rătăcita pe acolo, ne uităm de jos la el, cum ședea pe bancheta microbuzului, întins cu mîinile pe piept, cu chelia lui mînjita de noroi, probabil de la căzătura. Șoferul, Viorel, un țigan mereu voios, îi ținea mortului la căpătîi o
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
Inovatorul procedeu apare utilizat, într-un fel involuntar-programatic, încă de la primele replici ale piesei, de la prima scenă a primului act. „Moș Neagu: Am ajuns, jupîne Pala. Pala: Drace! locu-i fioros. Ca de vrăji. Moș Neagu: Sau vrajbe. Iată și stejarul scorburos. Pala: De minune. Moș Neagu: Dar, jupîne. Ierte-mi-se o-ntrebare: Ce pîndești aici? Pala: Habar n-am. Moș Neagu: Ba nu, zău? Pala: He!, mi se pare Că te joci de-a hămișliul! Moș Neagu: Hămișliu, eu? N-
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd adormi în rumoarea vocilor din tren în haina aceasta pot pleca departe simt în ea împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea în orice clipă simt că nu-i pasă de nimic în mijlocul străzii se oprește pe roșu parcă vrînd să se sinucidă și-i mîngîi încet reverele pînă cînd își revine din criză o, scurtă albastră cu ce
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
cu "axa lumii”. în tradiția iudeo-creștină, el reprezintă stâlpul pe care se sprijină casa, sau coloana vertebrală ce susține corpul omenesc, templul sufletului. Ca simbol al pomului vieții este la origine "o imagine a androginului inițial [...]. La rândul lui, arborele scorburos, ca și arborele cu frunziș des și învăluitor unde se cuibăresc păsările și care rodește periodic, evocă imaginea arhetipală lunară a mamei fertile.” Simbol al dezvoltării unei familii, salcâmul face trimitere la mitul biblic al arborelui Iesei (Isaia,11,1-3
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
făcu un gest de parcă ar fi prins o muscă din zbor, la care copiii tăcură mâlc. La un semn din sprinceană, președinta, Pena, ieși în fața clasei și dădu raportul tovarășei, salutând. Tovarășa salută și ea. Briza caldă, filtrată prin duzii scorburoși din curtea școlii (cu un an înainte Mircea găsise într-o scorbură sute de ascuțitoare de plastic viu colorate: girafe, broaște țestoase, mașinuțe, butoiașe transparente...) pătrundea-n clasă o dată cu dungi late de lumină în care plutea praful. Pena vorbea atât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
împingea, în ziua aceea, spre casa bunicii lui din Zahorna. Avea inima grea și căuta liniștea sufletului său, precum câinele cată umbra pe timp de arșiță. O portiță de nuiele, lăsată pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche, tăcută, și aproape ascunsă sub streșina lată, cu ferăstruicele ei mici de-o palmă și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe lângă fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase în curți, pe lângă triaje de cale ferată cu vagoane melancolice, stacojii, ruginind în zăpadă, pe lângă gogoșerii unde se mai vindea încă braga. De-a lungul străzilor se înșirau, suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]