6 matches
-
tensiunii și a stabilității acordajului fiind rezolvate). Acea a cincea coardă are de obicei înălțimea la o terță mare sub coarda cea mai gravă (Mi), adică Do. Este utilă pentru piesele care cer note foarte grave, obținute altfel prin reacordarea ("scordatura") unui contrabas cu patru corzi. Pentru acordajul la patru corzi, un paralelism de remarcat este cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
sunetul cel mai acut care se poate produce cu arcușul ținut ca pentru execuție normală, pe coarda acordată cel mai înalt, la capătul dinspre corp al tastierei. (În acest caz, ambitusul se poate modifica doar prin adaptarea acordajului, tehnică numită "scordatura" la instrumentele cu coarde.) În privința vocilor, se va măsura ambitusul registrului de piept (voce de piept), fără includerea registrului de cap (voce de cap, falset) sau al altor tehnici de „extindere” a ambitusului. În general, ambitusul unei partituri destinate unui
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul se explică și prin popularitatea mai scăzută a violei). Folclorul muzical maghiar și cel din Transilvania atestă folosirea violei (singură, în combinație cu o vioară
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
ortocentrul universului pe vremea vechii Elade, cu motivul nașterii tragediei grecești. Odată cu moartea tragediei, muzica s-a schimbat și a evoluat în raport cu genul muzical. Din punct de vedere al procedeelor componistice, o formă pentru umorul muzical este asigurată de procedeul scordaturii. Termenul este aplicat aici într-un sens larg, subînțelegându-se nu numai acordajul excepțional al instrumentelor, dar și tehnicile în care acordajul vizează schimbarea subită, neașteptată a unor relații în interiorul discursului sonor. Posibilitățile umorului redat prin astfel de scordaturi sunt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
procedeul scordaturii. Termenul este aplicat aici într-un sens larg, subînțelegându-se nu numai acordajul excepțional al instrumentelor, dar și tehnicile în care acordajul vizează schimbarea subită, neașteptată a unor relații în interiorul discursului sonor. Posibilitățile umorului redat prin astfel de scordaturi sunt multiple. Poate apărea între cadrul tonal imprimat și cadența de virtuozitate concepută în afara tonalității de bază a lucrării, pasajul, cântat oricât de perfect din punct de vedere tehnic, va suna fals ca în Gluma muzicală a lui Mozart. Scrisă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
improvizate ale lui Mukherjee au creat o polifonie complexă, un adevărat dans acrobatic al sunetelor. Merită menționate de asemenea intervențiile instrumentiștilor români. Mai experimentată în acest stil, Anne Marie Ene și-a pliat lejer intervențiile pe improvizația solistei, folosind inclusiv scordatura. Am putut admira în câteva momente timbrul dulce al flautului indian (Mihai Sturza), în timp ce armoniul lui Mihai Lupoaie susținea construcția melodică asemenea swaramandal-ului solistei. Deși sonorizarea nu era cea mai fericită, concertul a fost o încântare. Autenticul a biruit comercialul
?n stilul Hindustani by Cleopatra DAVID [Corola-journal/Journalistic/83855_a_85180]