189 matches
-
adânc, am luat lexiconul suedez și l-am citit din nou ca pe un roman psihedelic, atunci am auzit cum cântă lexiconul din propriul lui gât, ca un laringe enorm, dându-mi și mie pofta limbii adevărate, spălată, decantată de scoriile sociale, de ghipsurile crispării și de frica de a nu părea altcineva decât cel care sunt. MARTIE, 1989 O zi plină de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul neiertător. Nu se vede
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
bine măcar să le dateze. Păstrează, în orice caz, formulări care ne apar iremediabil "vechi", amintind inflexiunile criticii sociologizante și incriminatoare, ca atunci când vorbește, de pildă, despre "procesul burgheziei false, rapace, imorale, dornică de parvenire și de putere". Trebuiau îndepărtate aceste scorii de limbaj sociologizant, care nici mai demult nu au exprimat-o pe autoare, decât accidental, și cu atât mai puțin o exprimă în prezent. Critica ei este, cum spuneam, una de reconstituire fidelă a universului operei, inventariind temele, motivele structurante
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
pămîntul nostru nu a mai dat, sau măcar un destin complex și vast pe marginea căruia se poate visa". Oricît pot părea excesive ultimele cuvinte, ele își pot găsi rațiunea printr-o judecată nepărtinitoare, dezbărată de excesivele, la rîndul lor, scorii epocale. "Aventurierul" Nae Ionescu, interesant în definitiv și pe această cale, apt a sfida tiparele cumințeniei, uzanțele platitudinii, nici nu e un caz cu totul izolat, un excentric fără nici o legătură cu contextul marilor valori autohtone. Eminescianismul unora din tezele
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
de miracole fug fiarele pământului aburii ies din gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa supraviețuire pe muchii: Nu avea nimic mediocru. Aparențele pe care le adopta erau veșnic
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
asemenea cuvinte fiindcă de la ele se trăgea neputința lui de a încheia un text odată început. Nimic, nici o frază nu i se părea îndeajuns de logică și de frumoasă. întotdeauna descoperea undeva, uneori ascuns, un defect, o infimă neglijență, o scorie, o știrbitură, o pată, un gunoi. Exact ca în bucătărie după plecarea grăbită a Elenei la serviciu! Dar pe când aici era destul de ușor să pună mâna pe cârpă ori pe mătură și făraș, dincolo, pe foaia de hârtie... De ce nu
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd cu atîta fervoare pentru o poezie a esențelor, în care lumea, epurată de scoria accidentalului, se sublimează într-un spațiu noetic, Ion Barbu nu formulează numai un deziderat teoretic, interesant, desigur, și acesta, ci articulează implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
cultural-spirituală a perioadei 1930-1940, cea mai fastă din istoria orașului, m-au ajutat să-l înving". Să fie vorba într-adevăr de un "handicap"? Credem, dimpotrivă, că exegetul și-a constituit personalitatea specifică tocmai din zestrea țărănească, expurgată, desigur, de scoriile subliteraturii menționate, captată la sursele ei adînci, moralmente și stilistic formatoare. Cum am putea înțelege altminteri aerul său hîtru-spiritual, bonomia sa ironică, înclinația spre epic, trăsături ce ne poartă gîndul, așa cum am arătat și cu mai vechi prilejuri, către străluciții
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
oroarea de marxism făcînd din el o țintă predilectă: invazia sovietică a fost însoțită de răzbunarea tocmai acelor marxiști împotriva cărora se ridicase în decembrie 1920. Infiltrați după 1945 în toate posturile-cheie ale societății, ei au curățat ideologic România de scoriile vetuste ale gîndirii reacționare. Și cum curățarea s-a făcut la propriu în manieră pozitivistă, Brăileanu este inclus în procesul guvernului Antonescu și condamnat la 20 de ani de închisoare. Astfel sociologul devine o peripsema socială, adică o scîrnăvie trecută
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
dorința ca, povestindu-ți viața, să-i arăți greșelile care au întunecat-o. Noblețea vine din cît de macră e motivația curățirii prin mărturisire: faci socoteala păcatelor și, dezvăluindu-le, scapi de zgura lor apăsătoare. E ca o lepădare de scorii prin descrierea traumei lor. De aceea, în orice act de spovedanie intră un imbold drastic de primenire lăuntrică, iar Nicolae Radu se supune lui. Ajuns la o vîrstă cînd viața, în loc de a se deschide spre viitor, se întinde toată pe
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
bând același vin, de,,Castelli romani’’, ,,molto fresco’’. Își făcea veacul, iubit de toți, la popularul Campo de Fiori, unde-s cele mai mici prețuri, iar statuia lui Bruno o poți vedea-n piața de verdețuri: coji de semințe sau scorii scuipa de sus Magicianul, cenușa i-o luaseră pe roți mulți tineri pe motociclete. Genio pagano, un’ ed altro. Un po’ demonico, un po’ scaltro. Aproape-i casa cu stemă a curtezanei Vannozza, (cea care-n secret, ca soț a
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
Dar naturala interacțiune a creațiilor apare însoțită, în perspectiva unei istorii vii, cu momente de asimilație, rejectare și corijare, de schimbări periodice ale percepției. Avem a face cu "mutația valorilor", proces care "aduce la zi" creațiile trecutului, curățindu-le de scoriile conformismului, activîndu-le latențele, organizîndu-le și ierarhizîndu-le altminteri: Există o dinamică a receptării ale cărei manete se află (și se vor afla mereu) în prezent. Operele intră în umbră și revin în lumină succesiv, în măsura în care în spațiul lor există zone apte
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
indicare una prospettiva non solamente di rifiuto verso qualcosa, mă în grado di comprendere nel proprio abbraccio di unità-amore la costruzione dal basso di un patto umano, fatto di ascolto e proposta, critică e progettuale, per liberare la società dalle scorie della violenza che nei suoi gangli și annidano. Cfr. le pagine antologiche dedicată a Capitini sulla rivista Azione nonviolentă, No. 606, 2014, pp. 4-7. 3 În questo senso cfr. G. Falcicchio, I figli della festa. Educazione e liberazione în Aldo
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni, adică tot ceea ce făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al lui Petică, cel al lui Macedonski (aparent „maestrul" său!) se înfățișează eterogen, indiscret, redundant și plin de scorii nepoetice. In raport cu marile poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este epurată, diafană, compusă într-un limbaj ușor de recunoscut, sculptată în același bloc lingvistic-figurativ; poeziile lui Petică par scrise
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și nu are nimic comun cu înfrumusețarea. Am observat că marii prozatori clasici francezi, Pascal, Bossuet, Retz sau Chateaubriand, de pildă, nu se opreau să-și șlefuiască frazele, de multe ori pline de „qui” și de „que” sau de alte scorii ce se puteau înlătura sau reduce în câteva minute, ci mergeau mai departe la ceea ce aveau de spus, marele lor stil fiind al ansamblurilor, nu al amănuntelor. Asta în ciuda vorbei lui Valéry: „il n’y a pas de détail dans
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
inserției simplificatoare, în corpul poemului intrând, fără nici o legătură cu restul, imagini sau cuvinte-cheie cu rezonanțe ideologice evidente, un fel de paraziți care asigură politic textul, dar îl și compromit estetic. Ìn Rocadă (1967) se află și poezii epurate de scoriile ideologicului, cum ar fi Călătorie. Se pare că T. încearcă o reconciliere între lirica angajată și un suprarealism îmblânzit, dar care nu mai păstrează nimic din spiritul originar. În Corp comun (1968) multe poeme au rimă, adesea pereche, expresia continuă
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de a opera și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea marginalității, sentimentul de a trăi într-o lume bizară (de unde scăparea posibilă, evocată repetat, ca o litanie ironică, nu fără aluzie tragic-burlescă la situația „neamțului” amintit de Crăcănel în D’ale
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de scoriile „modernist-moderate” și de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
momente sensibile. Nu poți trăi în afara politicului, indiferent de natura preocupărilor tale profesionale, pentru că nu-ți este indiferentă viața. De aceea, nu mă exclud din chestiune și nu mă erijez într-un judecător infailibil: mă simt și eu îmbibat de „scoriile”, de toxinele acestui loc, și îmi asum responsabilitatea pentru „mersul șontâcăit”, postsovietic, al comunității mele. Poate că aș fi reușit să fac mai multe și mai bine, poate că am fi putut fi cu toții mai inteligenți și mai drepți, mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
este cel al reînvestirii unor cuvinte cu sensul lor autentic, originar. Operațiunea nu poate fi însă realizată fără o investiție de moralitate, adică fără asocierea corectă a unei noțiuni cu persoana sau instituția capabilă să o reabiliteze, scoțând-o din scoria degradării verbale. Altfel spus: „omul potrivit la locul potrivit”. Și cu numele potrivit, se poate adăuga. Cacofonia tranziției va înceta numai după ce vorbele care o inundă și îi dau corp vor desemna realități adevărate. Neviciate și verificabile. Conform unor criterii
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
primejdia "schizoidiei" în cazul celor ce n-aveau puterea să demisioneze de la amvonul ideologic. Fapt e că în anul plecării din țară, 1976, S. Damian era deja "copt" în privința convertirii tacite, dovadă cărțile sale amintite în preambulul comentariului nostru, în ciuda scoriilor de estetică marxistă. Confesiunea autorului nu ocolește punctele nevralgice ale "acomodării" din țară, și nici statutul său ambiguu de "intrus", girat de George Macovescu și Crohmălniceanu într-o universitate europeană, cu dreptul de a reveni în țară, normal. Sondarea acestor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ales noaptea, până târziu după miezul ei. În lumina miilor de torțe improvizate se topesc, odată cu formele, teama, suspiciunea, mizeria morală acumulată în lunga perioadă a dictaturii. Nu mai e, acolo, decât un gând, acela de a îndepărta, pe cale pașnică, scoriile dictaturii comuniste și a pune la lucru, tineri și netineri, toate resursele pentru a ieși din situația existentă și a ne asigura viitorul. E un nucleu simbolic al renașterii noastre. România liberă, XLVIII, 123 (20 mai 1990), p. 1, 2
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
S-a observat de aceea cum, deghizate la nevoie, ele și-au regăsit vechile reflexe în slujba puterii, tinzând spre o evidentă restaurație. Nu e surprinzător că lumea, îndeosebi tineretul studios, a protestat în diverse orașe, cerând să se elimine scoriile vechiului regim. Zonele libere de comunism s-au instituit simbolic în mai multe localități, iar Piața Universității din capitală a ajuns un loc de întâlnire continuă, zi și noapte, săptămâni de-a rândul, pentru cei hotărâți să nu mai îngăduie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
urmă, de a li se comunica știri despre "omul pierdut" cândva în acel univers. Sunt apeluri dramatice la memoria supraviețuitorilor și totodată un îndemn la cunoașterea cât mai deplină a epocii. Memoria se cuvine a fi eliberată și ea de scoriile dictaturii. Convorbiri literare, 2, ianuarie 1991, p. 13 (text scris la 17 decembrie 1990) INDICE DE NUME Aaron, Florian, 140, 259 Abelio, R., 186 Accoce, Pierre, 158, 160, 162, 163 Adamescu, G., 101 Alecsandri, Vasile, 147, 154, 203, 206 Alexandrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și spiritele gregare, culpabile de asumarea inconștientă a anonimatului ca destin: "suntem/ suntem asemenea unei turme/ și ne hrănim/ cu rodul altor vieți/ ce poartă de la noi/ amprenta morții" (Mai crezi). Celălalt nume al anonimatului este, firește, mediocritatea acoperită de scoria groasă a ridicolului: "ridicolul/ eternul cadou/ pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]