158 matches
-
fi taxat deîndată drept o "lucrare a Diavolului" și un complot al ne-creștinilor împotriva smeritei turme a credincioșilor. Evident că astfel de eventualități mă lasă rece. Născut român ortodox, din familie de români ortodocși, nu dau doi bani pe scornelile misticoide ale unei pături de profitori care-au găsit într-o țară disperată terenul ideal al îmbuibării. Dacă "sfinții" și "preasfinții" (ca să nu mai vorbesc de "preafericiții") de azi n-ar fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
însă cu vreuna din ele. De altfel, în prefețele și dedicațiile ce-i însoțesc poveștile, Perrault vorbește, vrînd să le definească și descrie, rînd pe rînd, de “agrement”, “plăcere”, “satiră lipsită de venin și răutate”, “întîmplare hazlie”, “istorie comică”, de “scorneli plăcute”, “de fabulă nebunatică și ingenioasă”, care, toate, pot să vrăjească și să încînte, să distreze dar și să instruiască. Șăgălnicia este, așadar, în poveștile lui Perrault pornirea de a tempera și a echilibra prea marea adeziune, sau dimpotrivă, prea
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Olivotto Ultimul film al lui Oliver Stone, Alexandru, a cărui lansare e precedată de o campanie ridicol de scumpă, e într-atât de prost încât îți vine să crezi că mult trâmbițatul scandal legat de homosexualitatea protagonistului e încă o scorneală publicitară. Regizorul ia un personaj istoric și-l modelează, ca pe plastilină, în atât de multe direcții încât rezultatul e diform prin excelență. Întâi și întâi, Stone își bate capul să respecte adevărul istoric, ceea ce, având în vedere enorma cantitate
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
aranjează viitorul nepoatei cu Sir Andrew Aguecheek - aici o caricatură, o paiață ridicolă - negociind, practic, mîna ei pentru sumele acoperitoare băuturii lui și a slujitorilor Maria, Fabian și Feste, acompaniatorii și complicii lui. Fraierul Sir Andrew este sursa distracției. Toate scornelile chefliilor, imaginația fără sfîrșit, stimulată continuu pentru obținerea băuturii și a distracției, conflictul cu închipuitul Malvolio, colcăiala stranie a personajelor aflate între trezie și beție, confuziile, încurcăturile, contrapunctul obținut prin scene de gag și film mut, amestecul între spiritul shakespearian
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
și Homer. Oricît mi-am zis că sînt imun la enormitățile jegoase moral ale fostului comentator al lui Neagoe Basarab, căzut apoi în prostituția unei publicistici mincinoase și encomiastice, m-am surprins, a cîta oară?, scandalizat, oripilat și indignat de scornelile penei lui puturoase. Despre mărturisirile generalului, absolut ticăloase, de la un capăt la altul, nu e nimic de spus. Poate doar că trivialitatea gîndirii și a expresiei interzic accesul în această pagină fie și al unui singur citat. Dan Zamfirescu îl
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
mișcă nimic. E o poveste pe care cei care au găsit-o în cărți o spun mai departe cu sprâncenele unite în circumflexul neîncrederii sau cu mâna la gură în fața grozăviilor de demult. Unii cred că totul a fost o scorneală hrănită de setea noastră de sânge. Alții invocă hârțoage vechi, în care faptele sunt transcrise până la ultimul detaliu. Dar toți sunt de acord că Ines și Pedro, care acum își dorm somnul veșnic de o parte și de alta a
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
într-o epocă în care a devenit o modă ca tot ce a fost odată obiect de venerație să fie supus demitizării lucide și raționale, într-o astfel de epocă nu supraviețuiesc decît cei care știu că miturile nu sînt scorneli pernicioase, ci surse de entuziasm și comuniune colectivă. Iar "sursa" înseamnă izvor, adică rădăcină. Nimic mare și răscolitor nu s-a făcut într-o cultură fără nașterea la un moment dat a unui mit fondator. De aceea, ori te legi
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
au omorât în bătaie în camera de tortură. Tu știai unde se-ntâlnesc de obicei și l-ai trimis acolo pe agent. Strada Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
-l înțelegem și nici nu-l merităm. Ar trebui să fim recunoscători pentru acest dar.” (p. 13) Așadar, două poziții adverse dezbinate prin numeroase litigii istorice. Și atunci cine are dreptate? Formaliștii de tip apolinic care văd în matematică o scorneală genială, sau naturaliștii de tip platonic, pentru care disciplina e ecoul în creier a limbajului divin? Cum Mario Livio e un colportor talentat de idei care nu-i aparțin, poziția sa rămîne cu perseverență neutră, mărginindu-se a evoca nuanțele
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
să ajung odată la capăt cu acest caz, despre care s-ar putea spune că nu există, nefiind probe. Acestea sunt de obicei fapte, mijloace și rezultate, iar eu nu dețin nimic, deși am promis că nu voi umbla cu scorneli, adică să depun mărturie pentru o inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la o necesitate socială, și mi-e
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și-n căpușă!”; „O spun aici, dar o pot spune și în ședință, în fața întregului colectiv, mie nu-mi place să vorbesc prin spate...”; „Oamenii sunt oameni, poate ar fi bine să...”. Dar lui îi era imposibil să creadă așa ceva! Scorneli, tovarăși, scorneli în orele de program! Mai multă atenție la folosirea cu maxim de eficiență a timpului afectat muncii! Și... punct! Mai bine-zis, punct și virgulă! Pentru că lucrurile nu s-au oprit aici. Nu mult mai târziu, cineva a lăsat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
căpușă!”; „O spun aici, dar o pot spune și în ședință, în fața întregului colectiv, mie nu-mi place să vorbesc prin spate...”; „Oamenii sunt oameni, poate ar fi bine să...”. Dar lui îi era imposibil să creadă așa ceva! Scorneli, tovarăși, scorneli în orele de program! Mai multă atenție la folosirea cu maxim de eficiență a timpului afectat muncii! Și... punct! Mai bine-zis, punct și virgulă! Pentru că lucrurile nu s-au oprit aici. Nu mult mai târziu, cineva a lăsat în biroul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Dumnezeu este cu desăvîrșire absent. Noul Daniel se substituie și unuia, și celuilalt, visele sînt ale lui, iar acestea sînt fie cu adevărat "vise", consemnate ca atare într-un "caiet de vise", fie simulacre de vise, prezentate ca "realități", fie scorneli deliberate. După fiecare ședere în Sala cu Oglinzi sculptorul le spune locuitorilor Azilului povești despre nevăzutul și poate inexistentul Bătrîn, parvenind astfel efemer la condiția de profet al unei divinități sau măcar autorități supreme inventate. în satul de pescari, o
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
cu ochii în pământ, fără să întoarcă capul măcar o dată. Da’ de unde le știi dumneata pe toate, așa bob numărat? a întrebat din nou Vasile Hliboceanu, plin de curiozitate. Cât le știe, cât le înflorește...Pâcu îi mare meșter. La scorneli nu-l întrece nimeni - a intrat în vorbă moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule, fimeia ceea a lui Surcică o murit ori nu? Cum să se lupte doctorul cu ea o noapte întreagă,dacă o murit? Toate aiestea îs scorneli de-ale tale - l-a luat din scurt moș Dumitru. Fimeia o murit și n-o murit. Acuma îi limpede? a răspuns Pâcu în doi peri. Nu spun eu? Pune-l pe Pâcu să vorbească și te amețește de nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu pomenea despre război. „Măi! Adică cum vine asta? Nemții iștia, de vreo doi ani încoace, ba o intrat în Austria, ba în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război? Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tine, îți mai arde să și vorbești. Dacă-i așa, atunci te ascultăm, Pâcule - l-a îndemnat moș Dumitru. În seara asta am să vă spun o poveste cum alta nu s-o pomenit. Îi o poveste adevărată sau vreo scorneală de-a ta, Pâcule - l-a zădărât moș Dumitru. Jur pe oala ceea din brațele lui Costache - da’ plină cu vin - că-i adevărată cum vă văd și mă vedeți! Așa că desfundați-vă urechile și să nu adormiți până n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dă asta dreptul la răzbunare? Ce le administrez eu ăstora e o nimica toată, mai mult mă joc cu ei ca pisica cu șoarecele, și a început să-ți descrie cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea condamnat la alți trei ani de Tribunalul Militar București, pedeapsă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să înțelegeți, reia Bătrînul, că revoluțiile au loc doar în conștiința fiecăruia, restul sînt doar etichete, interese oculte și hoție. Partidele și toate instituțiile statului sînt doar niște organizații banditești care fură și ucid sub acoperire legală. Restul sînt doar scorneli fabricate ca să acopere mizeria, și să inducă în eroare. Armata, marea lui dezamăgire, mocirla asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine ce s-ar fi întîmplat dacă i-aș fi dat niște scrisori disparate, care n-ar fi avut nici o legătură unele cu altele. N-ar fi înțeles nimic, și ar fi trebuit tot eu s-o dreg cu alte scorneli. Doar nu eram tîmpit să-mi complic singur situația doar de amorul artei. — Bine că nu te gîndești decît la tine, spuse Timișoara, mai întîi aduci beleaua, și după aia mai ai și tupeul să spui că te gîndești s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit în afacerea cu banditul Cocoș, ăla da, ăla era un caz de imaginație Se dovedise pînă la urmă, cu toată zarva pe care o făceau gazetarii, că nu era decît o scorneală, o aiureală bazată pe poveștile unui patron de hotel din Medgidia. E adevărat că treaba fusese groasă de tot, gazetele urlau, lumea intrase la idei, se clătina guvernul, mai trebuiau numai vreo două-trei reportaje în stilul lui ăla, Brunea Fox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atâta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în ochi și îl întreba, neîncrezător: — Sigur nu-s scorneli? —Scorneli? se lamenta el. A fost cât pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje. —Tatuaje? se interesa scufundatorul. Ce fel de tatuaje? —Oribile! Ceva ce n-am mai văzut în viața mea. Și avea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în ochi și îl întreba, neîncrezător: — Sigur nu-s scorneli? —Scorneli? se lamenta el. A fost cât pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje. —Tatuaje? se interesa scufundatorul. Ce fel de tatuaje? —Oribile! Ceva ce n-am mai văzut în viața mea. Și avea capul râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]