184 matches
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ALOE Călcăm deja prin frunzele uscate Și dinspre păsări triluri nu mai vin, Chiar dacă cerul este tot senin, Iar vântu-abia adie blând, nu bate. S-a scorojit și iarba sub destin, De arșiță, potecile-s crăpate, Dar, spre noroc și multă sănătate, O cupă, ție, toamnă, îți închin. Am pus în ea, cu smirnă și aloe, Miros de tei și coajă de castană, Căci vara noastră încă
ALOE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1473836835.html [Corola-blog/BlogPost/384386_a_385715]
-
pe partea sudică a pieței, lângă magazinul de pâine. Pe latura vestică - începând din vecinătatea Casei învățătorilor, pe locul șantierului catedralei greco-catolice - se înșirau câteva clădiri scunde, datând din prima decadă a secolului XX. Imobilele dărăpănate - cu pereții și lemnăria scorojite de trecerea timpului - erau locuite, în majoritate, de o populație de etnie rommă, prezentă activ în circuitul economic și comercial al halei agroalimentare. Șirul acestor clădiri se încheia cu o construcție bine întreținută, în care funcționa un magazine cu specific
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444285117.html [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Vrăji- vrăjite... Emilian Oniciuc-23.02.2015 Fără vânt în taina nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite, Vrăji- vrăjite și-ofilite... Babe prea de mult băbite, Vrăjitoare scorojite; Se strecoară ca o ciumă Ca să-ți fie-n suflet mumă... Se dau de ceasul morții Să îți treacă pragul porții Cu zâmbetele- zâmbite, Babe, să-ți fie iubite... Babe prinse-n hora Lunii Drept în mijlocul pădurii Dezbrăcate-n pielea goală
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Suflețelul le- ncălzește Cântând de dor vrăjit, Pentru fete de iubit... Fete ... Citește mai mult Vrăji- vrăjite...Emilian Oniciuc-23.02.2015Fără vânt în taina nopțiiSe strecoară precum hoțiiși foșnesc frunze foșnite,Vrăji- vrăjite și-ofilite...Babe prea de mult băbite,Vrăjitoare scorojite; Se strecoară ca o ciumăCa să-ți fie-n suflet mumă... Se dau de ceasul morțiiSă îți treacă pragul porțiiCu zâmbetele- zâmbite,Babe, să-ți fie iubite...Babe prinse-n hora LuniiDrept în mijlocul păduriiDezbrăcate-n pielea goalăCu păr lung la subțioară
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Seceratorul.html [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424863623.html [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
dat organelor de anchetă, bineînțeles, cu vădită tendință de-a o găsi vinovată. Cât a stat în pușcăria de la Ploiești, unde și-a dat obștescul sfârșit, măicuța Sevastia a scris (într-un caiet ale cărei scoarțe înegrite de vreme se scorojiseră și se rupseseră la colțuri) povestea lui Andrei și a Lenuței, și multe învățăminte cu privire la îndreptarea nelegiuiților pe drumul cel bun, cât și despre iertarea păcatelor... pe care le fac oamenii într-o viață trecătoare pe acest pământ. Referință Bibliografică
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iv_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376808093.html [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
dat organelor de anchetă, bineînțeles, cu vădită tendință de-a o găsi vinovată. Cât a stat în pușcăria de la Ploiești, unde și-a dat obștescul sfârșit, măicuța Sevastia a scris (într-un caiet ale cărei scoarțe înegrite de vreme se scorojiseră și se rupseseră la colțuri) povestea lui Andrei și a Lenuței, și multe învățăminte cu privire la îndreptarea nelegiuiților pe drumul cel bun, cât și despre iertarea păcatelor... pe care le fac oamenii într-o viață trecătoare pe acest pământ. Marin VOICAN-GHIOROIU
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > VERONICA PAVEL LERNER DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT DE TEODOR DUME Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Acum câțiva ani, când poetul Teodor Dume, unul dintre autorii cu care m-am întâlnit numai în spațiul virtual- m-a întrebat
VERONICA PAVEL LERNER DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1461602828.html [Corola-blog/BlogPost/380360_a_381689]
-
Prezentarea grafică este excelentă, coperta aleasă de Mioara Băluță, care a făcut și tehnoredactarea cărții, este sobră și elegantă, iar prefața lui Ionuț Caragea întregește frumusețea și valoarea volumului. Referință Bibliografică: Veronica Pavel Lerner despre cartea VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de Teodor Dume / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VERONICA PAVEL LERNER DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1461602828.html [Corola-blog/BlogPost/380360_a_381689]
-
Autorului Mă prinde, iarași, vremea nostalgiei,.. și, iată, Când murmură suav, în ceas, atâtea clipe, În ea începe-o toamnă cu frunzele-n risipe. Cum,.. magic, arzând ochiul, culorile, cată!... Vin, iar, zilele scurte și-i galben deja timpul, Se scorojește nucul, murmură-o rugăciune, Natura-și țese-n aur totul,.. E-o minune, S-o vadă vântul cum o-nfoaie anotimpul! Păsările-s grăbite ... Bolta ostenită, Un pâlc cu frunze roșii așteaptă-n drumul brizei Și-și pierde iarba umbra
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1445085426.html [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443850651.html [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea cu greu, ținându-se-n baston,Un bătrânel cu faț-adânc asprită,Sărac la trup și numai cu veston.Din ceruri iarna scutura iar fulgii,Ce se-așezau pe umerii
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea,Acum ograda stă nemăturată,Și parcă tot omătul a căzut în ea.Ia uite! Prispa stă să cadă!S-a scorojit și varul pe ... XXVII. IARNĂ ÎN NOI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite, Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi, Pe geamurile inimii deseneaza flori aurite Iar
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cameră de oaspeți din toate ne-a mai rămas doar speranța că odată și odată sosi-va cineva de seamă uneori chiar tipil-tiptil intrăm cu teamă parcă să nu deranjăm un musafir imaginar din păcate, între timp pereții s-au scorojit zidurile s-au crăpat de bună seamă camera de oaspeți a obosit să tot aștepte din când în când pisoiul dă câte o raită, dar iese repejor s-o fi pripășit, oare, vreun șobol de seamă căci păienjeni berechet sau
CAMERA DE OASAPEŢI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1400932382.html [Corola-blog/BlogPost/350541_a_351870]
-
prin fața caselor oamenilor sunt făcute din resturi de marmură mici spații de parcare. Minunat, parcari din marmură, sunt pe drumul cel bun. Iată, prin bălării și tufe o tablă amarată, veche, strâmbă, ruginită într-un cadran de fier cu vopseau scorojită pe care scrie RUSCHITA. Etalon de nepăsare și mizerie aici, la cariera de marmură recunoscută în lume, pentru că nu s-a găsit un bloc de marmură, din miile care se exportă, să fie asezat aici si pe care să scrie
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1489110674.html [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită, iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii, insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită. Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbe și tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc, sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
le-a presărat pe pământ-pietriș,dar plugul gândului s-a pregătit de primăvarăși printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș.Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii,unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită,iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii,insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită.Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbeși tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc,sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mă neliniștesc. Lumina neoanelor e palidă, difuză, ca un lanț de silabe pierdut în ceață. Simt o prezență ambiguă, întunecată, ca un cavaler fără umbră în aerul greu al salonului de terapie intensivă. În halat alb, mă sprijin de peretele scorojit de durere și aștept. Îmi încordez voința și îmi ascut armele de luptă. Stau la pândă, ca un vânător de lei, atentă la fiecare respirație, la fiecare contracție cardiacă vizibilă pe ecranul monitorului, la fiecare picătură care curge din perfuziile
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_gheorghiu_1433582731.html [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe pereți! Ce mult a mai trecut de când cu toții, Mâncau pe prispă-n multe dimineți! S-au dus cu toții să câștige-avere... O lacrimă îngheață pe fața de bătrân... Și-ncet, strângând pânița cu ultima putere, Privi în urma lui
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1483811640.html [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în continuare. Tremurând din tot corpul, femeia își deplasă căruciorul până în fața primei trepte, oprindu-se apoi speriată. - Costel, te rog!, mai spuse ea implorându-l. Pe terasa mică, mozaicul frigea. Din cerdacul scorojit de vreme și de ploi, trupul ei arăta atâta neputință și suferință încât până și casa părea mai tristă decât ar fi fost în realitate. Cu toate acestea, băiețelul părea hotărât să nu se oprească. Picioarele i se mișcau la fel de
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
atinge sufletul - acel pulover împletit din agrișe -, ia-mi doar trupul tăvălește-l fără nicio grije îndoaie-i colțurile șifonează-i oasele creponează-i formele rimează-i nodurile Nu-mi atinge sufletul - acel ghem înăsprit de vreme -, ia-mi doar gândul scorojind zâmbetul ce geme răscolind furtuna rulează-i rândul rotunjind întruna ovălind minciuna Referință Bibliografică: Nu-mi atinge sufletul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate
NU-MI ATINGE SUFLETUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1434907131.html [Corola-blog/BlogPost/379682_a_381011]
-
cinci, nu mai știu, și s-au dus de tineri... Păi, atâta carne...da... poate și blestemele... mai știi ? completă Miti a lu Banbus, bărba-su, un om solid, ca la cincizeci de ani, căruia i se vedeau de la distanță bătăturile scorojite din palme. Parcă eu n-aș vrea numa bun ? da de unde ?... și se încruntă imediat lăsându-și privirile în jos ca și când ar fi vorbit cu o persoană inexistentă. Lascu știa bre, știa tot ce se întâmplă în sat, da se
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472713975.html [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]