17 matches
-
bine! Ce diferență față de 3 ianuarie 1990 - (nu voi uita niciodată această zi!), când am aterizat aici cu ajutoare pentru spitalele lăsate în paragină de comuniști! Intrarea din avion direct în aeroportul curat, bagajul mia ajuns repede pe carusel, ne scotocit, iar vameșii nu mai inspectează orice valiză! Semn bun de civilizație! 26 iulie, 2012 Pierdere de timp prin București. Birocrația românească probabil concurează la primele locuri din lume. Medalie de aur pentru birocrație! Locuiesc în centrul Bucureștiului (aproape de statuia lui
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
bine! Ce diferență față de 3 ianuarie 1990 - (nu voi uita niciodată această zi!), când am aterizat aici cu ajutoare pentru spitalele lăsate în paragină de comuniști! Intrarea din avion direct în aeroportul curat, bagajul mia ajuns repede pe carusel, ne scotocit, iar vameșii nu mai inspectează orice valiză! Semn bun de civilizație! 26 iulie, 2012 Pierdere de timp prin București. Birocrația românească probabil concurează la primele locuri din lume. Medalie de aur pentru birocrație! Locuiesc în centrul Bucureștiului (aproape de statuia lui
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
Cine-a scos de la naftalină formula? Și cine ar fi avut interesul să provoace o asemenea epidemie mondială de fotocaină?“ „Mai mare și decât gripa aviară!“, s-a bucurat inginerul Grosescu. „Sute de milioane de oameni infestați, miliarde de creiere scotocite, întrebuințate, alterate. Tastele computerelor serveau ca trambulină pentru grupurile de nanobacterii: ele transportau fotocaina, care apoi se impregna în pielea utilizatorilor. Victimele își vedeau liniștite de treabă, nu bănuiau nimic. Din ’80 încoace, nu s-a schimbat mare lucru. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și porniră să scormonească Încoace și-ncolo prin apa murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că-mi vrei moartea.1 Rochia jos sau pun eu mâna pe cuțitul ăla. Mariedl întoarce cuțitul. În sfârșit, iarăși cuminte și ascultătoare, Mariedl. Ești o muritoare bunuță pentru bunul tău tată, numai că proastă. Deci Ghinionul este Razia. Adică scotocitul. Smotocitul cuvintelor, cuiburi pe jar, răstignire, semafor, roșu și permanent în fața ochilor: Tatăl. Și ghinionul smulge din harnicul semafor roșu. Așadar un verde de trecut peste tot. Verde, și peste pârleaz cu tatăl, au gândit ei. Peste pârleaz și pe lângă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
flori albe agățate de vatră: aproape de pământ, florile erau deja închise, dar în partea de sus, acolo unde încă mai strălucea soarele, ele își etalau corolele desfăcute. Se apropiase, trăsese cu putere de ghirlandă... Iar acum, noaptea, umbra aceea. Un scotocit grăbit în spatele ruinelor casei (un câine vagabond? un lup?) - și teama, și umilința de a se simți cuprins de teamă. Aici. În acest moment. Dar adevăratul chin era cerul cu stelele ușor aburite din pricina căldurii, care prindeau privirea în capcana
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui Ion Creangă, au vrut s-o facă și la cavoul lui Kogălniceanu. Coborâm treptele. Oroare! Zidurile criptelor și plăcile de marmură sunt proaspăt sparte. Sicriul, pare-se, de plumb, al soției lui Kogălniceanu este tras afară din criptă, găurit, scotocit. Șuvițe de păr albicios, stofe putrezite, oase gălbui... La plecare, pe treptele înguste, ne încrucișăm cu un echipaj al Miliției, venit să caute amprente. Le-au găsit pe ale noastre. Făptașii n-au fost prinși nici până azi. Fie ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând spre el, i-am zis șefului: - Vin, din ăla bun. Nu doriți? El mi-a trântit un scuipat la picioare, a luat burdufurile de jos, a destupat unul adulmecând precaut și a gustat doar cu limba. A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dulcegăros, opțiunile politice (nici un scriitor interbelic, observă Ioana Pârvulescu, "nu e un câștigător în jocul cu istoria", toți sunt perdanți și naivi), scriitorii în timpul marilor și micilor crize, relația lor cu banii - iată un prim calup de teme dezbătute și scotocite. Urmează capitole mai picante, dar la fel de lumești: tunsura scurtă la femei, raderea bărbii la bărbați, vizibilitatea corporală (atâta vreme tăinuită în straturi de veșminte), dezbaterea publică a romanului Amantul doamnei Chatterley de D. H. Lawrence, care era statutul romanelor românești
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
lupta lor, și rolul jucat de presa românească pentru păstrarea ființei naționale. Se prezintă apoi metodele de cercetare și criteriile care au stat la baza elaborării acestei cărți, cele peste 300 de ziare, reviste, almanahuri și alte organe de presă scotocite, inventariate și prezentate, iar la final bogata Bibliografie consultată, care însumează 33 de titluri. În concluzie, această carte, pe care am avut plăcerea și onoarea să o lecturez, și pe care am citit-o și am răscitit-o, a rămas
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1121]
-
scrierii. „Poezia e un minunat instrument de răzvrătire“, spuneați, domnule Codrescu, într-un articol. Submarinul este un instrument de răzvrătire? Și dacă da, de ce fel? R.C.: Este un instrument de răzvrătire și împotriva lăuntrului nostru, al unui lăuntru care trebuie scotocit ca să scoți din el ce trebuie scos și să te calmezi după aceea, să te liniștești. Răzvrătirea există dintotdeauna, ca o frondă, ca o catapultă, dar e o catapultă cu limbă despicată de șarpe, una cu două tăișuri. Pornești o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lupta lor, și rolul jucat de presa românească pentru păstrarea ființei naționale. Se prezintă apoi metodele de cercetare și criteriile care au stat la baza elaborării acestei cărți, cele peste 300 de ziare, reviste, almanahuri și alte organe de presă scotocite, inventariate și prezentate, iar la final bogata Bibliografie consultată, care însumează 33 de titluri. În concluzie, această carte, pe care am avut plăcerea și onoarea să o lecturez, și pe care am citit-o și am răscitit-o, a rămas
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1120]
-
ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38, pentru cruce, brațe și picioare (...)". Cam în această tonalitate se desfășoară totul, descris, enunțat, sentențios, implacabil. Dar nimic nu este trecut cu vederea. Împrejurul, scotocitul sertarelor, inventarul casnic, până la ultimul bibelou, semnificativ nu vizavi de vreo întâmplare ce urmează a avea loc, semnificativ doar pentru lista de inventar ce ne populează viața, cu valoare sentimentală și nicidecum estetică sau, măcar, practică. Inventarierea este punctul forte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două cărămizi, În fața Încăperii și Antoniu pricepe Însfârșit, că asta va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata e scos din Încăpere de mâinile vânjoase ale roșcovanului și de cele lipsite de vlagă ale lui Antoniu. A fost așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasă deloc și că nu o interesează ce are lumea de obiectat la adresa ei. Lăsă sacul lângă pubelă, gândindu-se că în acest fel va fi ferit de mizerie și luat în condiții bune de unul din cei pentru care scotocitul prin gunoaie era singura sursă de supraviețuire, și se întoarse, eliberată de povară, acasă. - E o nouă modă? Auzi ca prin vis vocea bărbatului înalt, cu părul negru strălucind în lumina puternică a zilei, care îi bloca drumul. - Ce vreți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tremura. - Banii, dă banii, că te tai! i-a strigat Paraschiv. - Ce-ai, bre, cu mine? Du-te la alții mai pricopsiți! - Gura! Să n-aud un cuvînt! Haide, scoate mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo vorbuliță după ce plecăm, s-a zis cu tine! Bâțâia negustorul de frica morții. N-a crâcnit. Au ieșit, i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]