84 matches
-
din respect față de supușenia spațiului virtual n-am s-o mai pronunț!) unuia sau altuia dintre competitori, privitorii erau și ei selectați cu grijă. Discreția era criteriul de bază al acestei “discriminări”, împărtășită de toți clienții casei, fără crâcnire și scrâșnire și mai ales cârtire. De data aceasta, alaiul curioșilor a asistat la o partidă de ramș inedită, nu în locul pregătit pentru așa ceva ci afară, în aer liber. Era ceva ce aducea cu aviditatea uliului care se rotește deasupra curții de
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Partida_de_rams_si_cainii_hamesiti_lde_a_birtul_lui_misac_.html [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
ar trebui și, cum zic Scripturile când vorbesc despre asta, zicea pe temeiul acestui principiu că bărbatul să conducă în viață și femeia în casă, să aibă grijă de copii și de educația lor , lucru care mulțumea pe toți fără scrâșniri sau alte alea... (din manuscrise rătăcite și neincluse în cartea "Neterminate", apărută la Casa de editurăn"Amurg sentimental", 2011, cu o prefață de poetul Ion Machidon) Referință Bibliografică: Amintiri de Ion Dorel Enache -Antreiași / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_de_ion_dorel_enache_antreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
și să ne arătăm toată micimea sufletească de care suntem în stare și care este una uimitoare și frapantă! ... Nu mai zic de micimea sufletească, invidia și frustrarea consumată în cadrul aceleași bresle și profesii, unde este, cu adevărat, „plângerea și scrâșnirea dinților”! ... Dar să nu uităm un singur lucru: că toate acestea ne pot arunca pe noi „în întunericul cel mai din afară”!... Trecând la un fapt concret, în ceea ce mă privește pe mine, în mod direct și personal, m-au
DREPT LA REPLICĂ. CE AVEM NOI A PIERDE SAU CE AVEM A CÂŞTIGA?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1396944147.html [Corola-blog/BlogPost/348586_a_349915]
-
înseamnă a se osândi la moarte veșnică, altfel spus, la chinurile iadului - căci sufletul nu poate să moară - precum slujitorul nevrednic care, neaducând niciun rod spiritual, va fi aruncat în “întunericul cel mai din afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” (Matei, 25-30). De aceea profeții mincinoși și ucenicii lor, care și-au făcut un idol din materie și din omul de carne, tăgăduind până și existența Spiritului - așa cum o face neurobiologul francez J.P. Changeux, care după ce citează afirmația lui
DESPRE DISCERNĂMÂNTUL CREŞTIN SAU DREAPTA SOCOTEALĂ ÎN VIAŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Despre_discernamantul_crest_stelian_gombos_1362574723.html [Corola-blog/BlogPost/345605_a_346934]
-
bune ale tale în viața ta." Adică nu ai suferit nimic, ți-ai făcut viața ta pe pământ un paradis. Acum vremea vieții pământești a trecut și totul s-a schimbat, binele și desfătările s-au prefăcut în chinuri și scrâșnire de dinți. Iată, deci crima bogatului: o viață petrecută în chip egoist, în desfrânare, în trândăvie și nepăsare, o viață lipsită de fapte bune. Deci bogatul a săvârșit nu numai păcatul zgârceniei ci și pe cel al trândăviei, al lăcomiei
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Pilda_bogatului_nemilostiv_si_a_saracu_stelian_gombos_1329216455.html [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
știi niciodată în ce fundătură te mai bagă! Are perfectă dreptate un contemporan de-al nostru, unul imposibil!-toate cuvintele limbii române parcă au înnebunit! Sunt furioase tot timpul. Ne umplu gurile numai cu țipete, cu urlete preistorice! E o scrâșnire continuă în această mașină de tocat cuvinte! Mi-e și frică să le aștern pe hârtie, să nu cumva să se spargă sub greutatea lor asurzitoare! Costel Zăgan 69. Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (68-70) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_68_70_costel_zagan_1372323835.html [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
iată, ca niște nevinovați ne purtăm în toată vremea vieții noastre, fără de grijă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta ne așteaptă pe noi dincolo focul cel nestins al gheenei și întunericul cel mai dinafară, și viermele cel neadormit, și plângerea, și scrâșnirea dinților, și veșnica rușine înaintea întregii făpturi, a celei de sus și a celei de jos. Vai nouă, că înțepăturile muștelor, ale țânțarilor și ale albinelor nu le răbdăm, dar de balaurul care ne mușcă în fiecare zi, care ca
CUM SĂ NE FERIM DE PĂCAT? de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Avva_isaia_cum_sa_ne_ferim_de_pacat_ion_untaru_1327482094.html [Corola-blog/BlogPost/360632_a_361961]
-
Ce-i zborul fără umbră și umbră de ce zboară Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poarta Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară Spre cerul plin de stele etern și pur mă poartă Atîtea vorbe bune, scrîșniri, dureri atroce Necazuri și tăcute, înnăbușite uri Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: Iubirea-i inundată de sterpede orduri Veniți în miezul zilei să respirăm culoarea Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure Priviți cu evlavie
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Jeune_vierge.html [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Ce-i zborul fără umbră și umbră de ce zboară Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poarta Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară Spre cerul plin de stele etern și pur mă poartă Atîtea vorbe bune, scrîșniri, dureri atroce Necazuri și tăcute, înnăbușite uri Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: Iubirea-i inundată de sterpede orduri Veniți în miezul zilei să respirăm culoarea Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure Priviți cu evlavie
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Jeune_vierge.html [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Ce-i zborul fără umbră și umbră de ce zboară Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poarta Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară Spre cerul plin de stele etern și pur mă poartă Atîtea vorbe bune, scrîșniri, dureri atroce Necazuri și tăcute, înnăbușite uri Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: Iubirea-i inundată de sterpede orduri Veniți în miezul zilei să respirăm culoarea Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure Priviți cu evlavie
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Jeune_vierge.html [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
bune ale tale în viața ta." Adică nu ai suferit nimic, ți-ai făcut viața ta pe pământ un paradis. Acum vremea vieții pământești a trecut și totul s-a schimbat, binele și desfătările s-au prefăcut în chinuri și scrâșnire de dinți. Iată, deci crima bogatului: o viață petrecută în chip egoist, în desfrânare, în trândăvie și nepăsare, o viață lipsită de fapte bune. Deci bogatul a săvârșit nu numai păcatul zgârceniei ci și pe cel al trândăviei, al lăcomiei
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479378640.html [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
sfârșitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe ceice săvârșesc fărădelegea, și-i vor arunca în cuptorul aprins, acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.” ( Evanghelia după Matei 13;36-43 ) Lumea noastră este marele câmp unde cad cele două feluri de semințe, dar mai precis semințele
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1490602985.html [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
va funcționa transpartinic pe principiul sine ira ... să-și facă datoria, în slujba interesului general. Pentru că acesta din urmă este invocat (și n-ar ar trebui să fie!) drept numitorul comun al tuturor luărilor de poziție, atitudinilor, ieșirilor în media, scrâșnirilor din dinți și uităturilor închiondurate, ocaziilor jenante și la limita încăierării, înjurăturilor laxe, batjocurii elaborate, qui-pro-quo-urilor pe care le etalăm zilnic, cu necesara doză de viclenie cât să permită bagatelizarea, desființarea, pulverizarea a tot ce mișună prin preajmă (adversari, fapte
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_cine_pe_cine_verifica_.html [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
Dorind să fug din cele rele Dar ca‐ntr‐o chingă mă țineau Întoarcerile la plăcere Chemându‐mă, atât de lin, Mierlos și tainic, plin de vrere. Am adunat și suferinți, Plâns, lipsuri și dureri amare Și mi‐au adus scrâșniri din dinți Păcate vechi, reci, secular L‐am cunoscut pe Dumnezeu Și Maica Sa cea iubitoare În zi cu soare și iubiri De semeni, țară și de floare M‐a îmbăiat liniștea Sa Simțind adâncul nemuririi Dorința mare de‐ a
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ligya_diaconescu_1491365289.html [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
inferioară a peretelui apusean pictorul a redat alți păcătoși chinuiți de diavoli: „mincinosului” i se scoate limba, iar cel care și-a ucis părinții este lovit de diavol cu o secure. Alt registru conține următoarele scene: „Gheena cea împuțită”, „Tartaru” „Scrâșnirea dinților” și „Viermi neadormiți”. În registrul superior al peretelui sudic, se află imaginea lui Moise care conduce cetele de neamuri spre tronul de judecată al lui Iisus. Popoarele sunt identificabile prin inscripții: „jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”. În pronaosul bisericii
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
a murit în pragul iernii.../ Simt frica lui Dumnezeu,/ Dar nu-i el stăpânul meu,/ Căci mă închin pământului, sfântului,/ Pe El îl simt, El mă doare,/ Pe El doar mie îngăduit să-l calc în picioare,/ Să-mi satur scrâșnirea dinților/ Când îmi blestem sângele părinților!...// Mi-au omorât mila,/ Mi-au lăsat, întreagă și mare sila;/ M'au lăsat în soare să-mi fiarbă gărgăunii frunții/ Să-mi tocesc ghioaga răbdării/ Isbind în idolii depărtării,/ Apoi, vor cerși îndurarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-o liniște inconștientă, înțepenite într-un punct nedefmit în spațiu, altele neliniștite ca și trupurile care se zvârcoleau sau tulburate ca și sufletele care le purtau. Această masă de oameni era valorificată în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de zeci de mii” să-L însoțească în cântări de laudă, umilindu-i pe toți cei ce, în îngâmfarea lor satanică, s-au crezut stăpânii lumii, iar locul lor va fi în iezerul de foc unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Aromânii trăiau aproape tot timpul în nostalgia vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
singur vei fi emisarul meu în lume, pricină de sminteală pentru mulți alții. Vino să te prezint în iad tuturor prietenilor tăi, frați întru fărădelege, liberi ca și tine în păcat! Veți trăi în veșnicie! Alături de mine în plânsul și scrâșnirea dinților. Ha! Ha! Ha!” Apoi se ascunde în ambalajul unei sticle de whisky. Când îți propui să ieși din țara porcilor și să te întorci la Casa Tatălui, trebuie să eviți pe drum casele pierzării, în ușa cărora stau negustorii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și poezii semnate de Miron Constantinescu ("Stalingrad"), Gh. Zaharia ("Odă Uniunii Sovietice"), Dumitru Corbea ("Ciocoii") și A. Toma ("Ne vine Dreptatea"). Să ne oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
halucinant, sfidând căldura toridă și foamea insuportabilă, două ființe absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel Bun. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:43) Peste cămașa de tort, bunicul avea un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apărați, protejați, salvați. Ce se întâmplase? Din "rânduiala" Ta, Doamne, veniseră "lupii" înarmați cu pistoale-mitralieră să pedepsească pentru păcatele și fărădelegile lor "oile" Tale. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:50) În loc de bunătate, dragoste și fericire, ne-ai arătat indiferență, dispreț și ură. Ai transformat viața noastră într-o permanentă frică, nesiguranță și teroare. De ce ne faci rău, Doamne? De ce ne prigonești? Cu ce Ți-am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
evidențiază, în lumina nocturnă a reflectoarelor, ideea fundamentală a concepției Tale: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Cel care va încălca dezideratul de mai sus va merge la osânda veșnică: ...unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 25:36, 46) Slavă de la oameni nu primesc. (Ioan 5:41) Dacă nu primești slavă de la oameni, Doamne, atunci de ce o ceri, o pretinzi și o impui? Sunt lucid și conștient de ceea ce spun și, ca atare, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
modul în care gândesc și din atitudinea mea față de Tine. Cu "sabia lui Damocles" atârnată deasupra capului, trăim într-o permanentă și cumplită amenințare celestă: ... și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 3:42) Zici: milă voiesc, și nu jertfă (Matei 9:13). Mă străduiesc să înțeleg un lucru elementar: care dintre cele două vocabule e emblematică pentru Tine: "milă" ori "jertfă"? Dar cine-mi va lămuri această dilemă tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe nimeni! Nu vreau să lași pe nimeni nepedepsit! Cum am suferit noi "aici", așa să pătimească ticăloșii "dincolo"! Caută-i în ordine alfabetică și aruncă-i în Iad așa cum scrie în Cartea Ta: acolo unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atât am vrut să-Ți spun. Acum mă întorc la mine acasă. Îți mulțumesc din suflet că ai avut răbdare să mă asculți. Slavă Ție, Doamne! ...Babica pleca la drum cu mănunchiul de spice de grâu, ca o mărturie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]