120 matches
-
de expresie specifice mai multor genuri muzicale. De care dintre aceste genuri v-ați atașat cel mai mult? Care vă ajută să vă exprimați cel mai bine? - Spre marea mea surpriza, cabaretul german al anilor '30, cu sarcasmul și cinismul scrâșnit și spuma cabaretului francez au devenit, în ultimii ani, genul spre care am fost atrasă cel mai mult. Am găsit multe similitudini ale acestui gen cu muzica folk a anilor '70: texte directe, stilul improvizat, ideea că „ai ceva de
CEEA CE MĂ SATISFACE ARTISTIC ESTE VAGABONDAJUL PRINTRE GENURI, PERIOADE, LIMBI..., de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Adriana_ausch_ceea_ce_ma_satisface_art_al_florin_tene_1340005323.html [Corola-blog/BlogPost/357555_a_358884]
-
din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit, Si chiar si Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar
CE M-A SOCAT MEREU IN VIATA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ce_m_a_socat_mereu_in_viata.html [Corola-blog/BlogPost/357085_a_358414]
-
Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011. CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit, Și chiar și Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristina_lila/canal [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
fost jertfit pe-acest altar. Citește mai mult CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂCe m-a șocat mereu în viață,A fost un rînjet de paiața,O strîmbătura fără ură,Dar cu veninul strîns în gură.Și-apoi, cuvintele scrîșnite,Pe sub zăpezile cernite,Mi-au dat un înțeles amar -Că sufletul nu e un dar,Ci e un chin năpăstuit,De prea mult dor de-a fi iubit,Si chiar si Juda, în zadar,A fost jertfit pe-acest altar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristina_lila/canal [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
nu că la noi nu ar fi-spun autoritățile că sunt pregătiți dar tot sunt luați prin surprindere, ca la români Ce mult îmi place să vorbesc vara despre...crivățul de iarnă! Am să vă „torturez” un pic, reamintindu-vă de scrâșnitul zăpezii sub ghete la ...-15 grade Celsius,... ce desfătare!!! Dar să revenim pe... terra. Ca o consolare, avem ceva terase, cluburi, sucuri, bere, gheață... câțiva copaci- cât mai îngăduie administrația, până nu îi taie pe toți - dar și multe activități
O vară de Editura Bucovina by http://www.zilesinopti.ro/articole/5807/o-vara-de-bucovina [Corola-blog/BlogPost/97786_a_99078]
-
un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
atât. Când a izbit clanța, s‑a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat‑o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era în stare, cât a paralizat‑o din nou vocea scrâșnită a omului de la volan: - Nu știam că ești proastă, târfă! Sunt blocate toate ușile și geamurile. Numai eu le pot desface. De nu vrei sa te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo, că te omor! Vocea bărbatului și amenințarea scăpată
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
invers,nu-i așa? Mă gândesc că trebuie să fie un motiv pentru care femeia a fost desemnată să treacă prin durerile nașterii. Și ,daca nu mă crezi ,du-te odată la dentist și urmărește fetele bărbaților la auzul zgomotului scrâșnit al polizorului dental:) Mda...e cam invers:) Cred că sensibilitatea la durerea fizică a bărbaților este direct proporțională cu cea sufleteasca.Diferenta dintre ea și el ,la durere ,este că ea își mărturisește durerea.Ea umblă cu rană în piept
DURERI SI DURERI... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dureri_si_dureri_.html [Corola-blog/BlogPost/359314_a_360643]
-
omului nou”din ipostaza „pozitivă” este identic cu primul fiindcă aparține aceleiași fotografii al cărei negativ este subumanitatea. O dată învins în prima ipostază, denaturat și trunchiat de lumea sa inumană și a-umană; forțează acum un zâmbet pe o disperare scrâșnită și pe un pesimism posomorât, ca pe ultimele răcniri împotriva apologiei nihiliste. În cadrul „pozitiv”, „omul nou”forțează intenția de a schimba lumea, revizuindu-și într-un fel atitudinea în sensul resemnării și acceptării autonomiei lumii moderne, așa cum este cu imperfecțiunile
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1336158733.html [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
atât. Când a izbit clanța, s-a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat-o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era în stare, cât a paralizat-o din nou vocea scrâșnită a omului de la volan: - Nu știam că ești proastă, târfă! Sunt blocate toate ușile și geamurile. Numai eu le pot desface. De nu vrei sa te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo, că te omor! Vocea bărbatului și amenințarea scăpată
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434062026.html [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
fostul mare ziar, la a cărui distrugere aportul cel mai nefast l-a avut vorbetele de azi (și acest epitet ține de materialul clientului fiindcă ne anunță că în loc de a scrie, de aici înainte ne va ferici cu discursul său scrâșnit pe la diverse stații de radio și televiziune, care s-au însărcinat cu furajarea lui în locul mogulilor pe care astăzi îi vituperează cu aceeași sfântă nerușinare). Am fost între primii ce l-am denunțat opiniei publice pe acest impostor, arghirofil și
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII by http://uzp.org.ro/presa-ca-afacere-versus-deontologie-si-investigatii/ [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
s-o facă...! Dar Adevărul ne spune ca patria ți-o aperi din toate puterile pe care le-a sădit Dumnezeu în tine: cu „până” muiata în foc și amar, a Scrisorii III, partea a II-a, sau a Doinei scrâșnite, printre blesteme și fulgere - sau în articole incendiare de ziar, documentate cu o acribie incredibilă! - ...dar, cănd cuvântul nu mai este ascultat, ba chiar îți este disprețuit, iar patria, vorba revoluționarului-mason Danton, „este în primejdie” - păi, pui mâna pe armă
Mihai Eminescu – Martir al credinţei by http://uzp.org.ro/mihai-eminescu-martir-al-credintei/ [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
ori nasurile. Se învinețeau ochii, se juleau mâinile și picioarele, se zgâriau fețele, toate într-o “ordine perfectă”, dirijată de fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de românași. Cei din clasa a doua, fiind mai voinici, reușiseră să cucerească “reduta” noastră de pe hol și se urcaseră pe băncile din “linia a doua”. De acolo ne loveau
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456939849.html [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
vorbeau îndelung, sucit, întortocheat: că să ne trecem, că să nu ne trecem. Eu nu înțelegeam cum vine chestia asta: trece vara, trece căruța pe drum, dar cum să se treacă ei? Dar ascultam o vreme glasurile lor înăbușite, gîfîite, scrîșnite, răbufnite uneori (Eu nu mă trec!). După aceea evadam în ținutul Mării Înghețate, unde se afla zăpada purpurie, zburam cu Vulturul Gorgo, mă întreceam cu fata cea isteață, cu Aladin și lampa lui - lecturile mele de atunci din „Traista cu
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
-se întins prin glodul ce filtrează cerul învins. Tabloul nouă Ei ocolesc lacul-groapă de tăceri dezbrăcat, și cu nuditatea lor sapă printre zile și nopți, divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
nu a mai fost niciodată așa cum fusese mereu. Îmbătrânea cu fiecare clipă și murea încet, cu fiecare clipă. Nu a mai fost vie, cu adevărat, niciodată.”. Capitolul 66 (scris, așadar, sub spectrul cifrei Fiarei) este un autentic poem în proză, scrâșnit și dătător de fiori, care poate fi înscris în prelungirea motivelor ,,Fortuna labilis” și ,,Memento mori”, atât de uzitate în literatura europeană și română de acum o jumătate de mileniu. 14 dintre cele 17 versete, ale capitolului menționat, încep prin
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mai trecut un an. Și tăcuta alee... Mai poartă în ea și acum Stigmatul volatil al pașilor tăi. Și ai mei! O străbat în fiecare zi Căutându-ți pașii, Strivindu-i... Ce durere să-i auzi cum plâng Cu plânset scrâșnit, De asfalt sfărâmat!... Stau cu frunte în palme să îmi mai vină idei...Nu-mi vin. De ce nu-mi vin? Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva deosebit; mă așteptam ca participarile mele în spectacole să fie o revelație; că
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Culoarea_cea_mai_frumoas.html [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
uit către domnul de vizavi așteptându-mă să-l văd cum contemplă admirativ etica și disciplina ce se desfășoară în paralel cu noi. Spre încântarea mea, de această dată, este din nou pierdut în telefon. Când trenul încetinește lent sub scrâșnitul sigur al roților de oțel, o parte dintre pasageri se grăbesc către ieșire, lăsând în urmă geci, sacoșe, poșete și pe Neo încremenit preț de câteva minute într-o încovoiere imposibilă, DVD-Rip, pe monitorul unui HP prăfuit. Amintindu-și nostalgic
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova by https://republica.ro/batranul-care-asculta-zgomotos-la-telefon-zi-wanna-wish-you-a-merry-christmas-in-trenul-de-moldova-scuza [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
o botezați... știți, după cum se obișnuiește..., veți da niște bani pe masă... O să dați în lei sau dolari? Într-o clipă, Emanuela văzu negru în fața ochilor. Îi venea să-l ia la palme în plină stradă. Îi spuse doar atât, scrâșnit, printre dinți: - În data de11 iulie, la ora 11.00, îți iei mândra de mână și să fiți la spital! Nici un cuvânt în plus... După aceste cuvinte, abia stăpânindu-se cu greu de la un gest necugetat, se întoarse pe loc
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422213271.html [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
dansuri se „jucau”, nu se „trăiau”. Să nu-i plângem pe flăcăii și fetele de astăzi. Ei se distrează tot la Căminul Cultural. În fosta sală prăfuită, transformată într-o discotecă...întunecată...fulgerată de lumini năucitoare și de zgomotele infernale, scrâșnite și urlate, ale melodiilor moderne. Cui îi mai pasă de horele și sârbele de altădată? De Zamfirici, Litaidoi, Bugeac și alte melodii uitate? Alte ritmuri...alte ape...printre alte maluri...Râul vieții curge mereu... Nici curioasele mame nu mai știu
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
care zâmbea așa de fericită putea fi ușor ghicită. Zvonuri au fost multe...Vuia satul...Dar, un vuiet surd, nici măcar șoptit. Vuiet învăluit într-un țol gros de muțenie... Nimeni nu întreba și nu răspundea nimănui nimic...Și durere multă...Scrâșnită...Nu se știe dacă au fost bătuți, schingiuiți...Cum li s-au smuls mărturisirile...Câți or fi fost?..A scăpat vreunul care să nu predea salba cu mahmudele?..Ce greu lințoliu de tăcere!.. Jaful a ținut mult timp, într-un
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1430581640.html [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
fostă colaboratoare a Securității a făcut mai mult pentru democrația din România decât au făcut legiuni întregi de foști dizidenți. Și cred că Gabriel Liiceanu începe să vadă și el acest lucru și de aici vin și resentimentul și tonul scrâșnit al scrisorii. Nu speranța i-a fost înșelată filosofului: el s-a înșelat de unul singur. Dosariada i-a sfâșiat perdeaua de auto-amagire și e firesc că ăsta să-l sperie. Eu m-aș bucura să învățăm din această pățanie
Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83063_a_84388]
-
e iadul? Un loc pentru băieți roșii mizerabili ca tine, a spus ea. Încă mai trăiește. O văd, la Casa pentru Bătrâni Eventide, din ce în ce mai bătrână și mai stupidă, fără să mai știe cum o cheamă și vorbind cu un glas scrâșnit atât de încet că nu o aude nimeni că se teme de venirea nopții din cauză că atunci îi atacă șobolanii degetele bune de la picioare. Văd mai mult decât atât. Dacă privești suficient de atent, sau poate doar puțin la stânga, vezi o
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
primea cu îmbrățișare. Gestul păstra ceva din ritualul vechilor semănători. Dar pământul, bunul, dragul și caldul pământ, cu el, ce se petrecea cu el? și el, ca și iarba, fusese adus. Pe traseul Canalului Dunărea-Marea Neagră, numai bulgări sterpi, calcar scrâșnit. Pământul vegetal, bunul, dragul și caldul pământ în stare să rodească era și el, ca și iarba, adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării. Codri-codri - ca acei codri mari, ispititori, de pâine, din privirea flămândului - fuseseră
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Suceava, Editura „Bucovina Viitoare", 1998, 100 pagini. 3 Mircea Coloșenco - Nicolae Labiș (1935-1956). Biobibliografie. București, Editura Fundației Culturale „Libra", 2005, 244 pagini. Dealul roșu E-un deal cu pir roșcat, un deal ursuz Cu greieri care-mi picură-n auz Scrâșnita, ne-nțeleasa lor vorbire... Se-nșiruie pe deal trei cimitire. Un cimitir român, cu strâmbe cruci Și lumânări aprinse de-o vădană Ce serile își tremură sub nuci Lumina ca o-nsângerată rană. Alt cimitir - și crucile-s în el Aliniate
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]