28 matches
-
eu, țanțoș. -„Grozav poet, bă, grozav poet!” a murmurat moșul, cu religiozitate-n glas, semn că-i înțelesese mesajul. Mai târziu am aflat că Ion Creangă, prietenul Marelui Poet, îi spunea ”bădia Mihai”. Bădie!..Ce cuvânt cald, mângâietor, fără consoane scrâșnitoare!..Ca un cuib de păsărele cu puf moale... Aș fi vrut și eu să-i spun tot așa: „Bădia Eminescu!” Să-i pregătesc în suflet acest cuib, în care să-l odihnesc atunci când tristețea și frigul cosmic îl cuprinde în
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1452680388.html [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
sub puterea căldurii. Îmi place să stau departe de rebeliunea așa-zisei normalități împotriva Aberanților, deoarece acești așa ziși Normali în curând vor cădea în capcana asemănării cu cei pe care-i contestă, adică în târâmul fălcilor încleștate, a dinților scrâșnitori, a mușchilor puși în slujba amenințării. Imi place să vorbesc cu cei aleși, în care sălășuiesc: smerenia, înțelepciunea, în care transpare rodirea harului și să privesc strălucirea izbăvitoare așternută pe fețele celor chemați să salveze demnitatea verticalității! (din viitorul volum
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1463472209.html [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
împănate de promisiuni ca să nu distrugă speranța, avântul (mai ales) electoral. Că nu se știe. Vin alte timpuri! Când „scuipatul” împăna în draci și era împrăștiat cu dărnicie și direcție (din guri frumos ... clătite, clevetitoare, plăcut mirositoare, prevăzute cu fălci scrâșnitoare!) trecătorilor, socotiți obedienți foștilor „ciocoi” comuniști. Unii aplaudau, iar alții se încruntau. Alții se supărau și luau ... foc, un fel de auto-combustie pentru a simula nemulțumirea și a atenționa „unșii” că vor trebui să fie luați în seamă, la o
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_confesiunile_unui_ajuns_de_rasul_curcilor_.html [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
fu asediat, elfii tot au fost nevoiți să o i-a pe jos. Fëanor a condus grupul uriaș de elfi până au ajuns la o cotitură. Se întrebau cu toții dacă ar fi bine să o i-a prin Helcaraxë (Ghețurile Scrâșnitoare) sau cu navele. Până la urmă au hotărât să construiască nave. Dar din cauza că nu se pricepeau în făurirea acestora, nu au reușit să săvârșească decât puține. Fëanor împreună cu apropiați de ai săi au fugit pe nave, restul aveau s-o
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
lui von Sebottendorff avea să răsucească În direcția mișcării soarelui membrele chinuite ale dușmanilor Stăpânilor Lumii, totul pus la punct, așteptau doar un semn, totul sub ochii tuturor, Planul era public, dar nimeni nu l-ar fi putut ghici, fălci scrâșnitoare aveau să cânte imnul lor de cucerire, mare orgie de guri reduse la dinți ce se angrenau unii În alții, Într-o contradicție făcută din tic-tac-uri, ca și cum toți dinții ar fi căzut pe jos În același moment. Și, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
educare purpurie din spațiul sovietic: extins prin extrapolare, nu firesc, În limitele evidenței. Ar trebui să vedem dacă, În discuția de acum, nu apelăm cumva la accepțiunea extrapolată, forțată a termenului. În privința termenului contra-reeducare, nici mie nu-mi place eufonia scrâșnitoare de la mijloc, dar mai am și alte obiecții, pe care le las mai la urmă. Pe de altă parte, referitor la ceea ce a spus Marius, nu cred că putem vorbi de „contra-cultură”, fiindcă acesta desemnează, ca termen acreditat, o reacție
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o simfonică în fortissimo a conciziei, un breviar asurzitor al timpului rămas încă de trăit creaturilor pieritoare - un fel de șuier strident al fluidului vital angrenându-și mediul în mișcare și-apoi scăpând ca prin minune dintre roțile lui dințate scrâșnitor. După ani de așteptare larvară în subteran, cicadele nu ies din pământ decât pentru ultimele câteva săptămâni de viață, în răstimpul cărora umplu eterul de vibrații, ca să aibă la ce trage cu urechea în lunga cădere către străfundul liniștii. E
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
oarbă a femeii sărmane cu duhul. Cu trei zile înainte, Anna se întorcea de la reședința de județ, mergând de-a lungul râului, pe pământul care vibra, trezit de ruperea gheții, de zgomotul prăpădului. Un vârtej vesel amesteca lumina soarelui, izbiturile scrâșnitoare ale ghețurilor, prospețimea sălbatică a apelor eliberate. Oamenii pe care Anna îi întâlnea aveau o privire uimită, un surâs năuc, de parcă ar fi fost surprinși beți în plină zi. Când se apropie, la ieșirea din sat, de vechiul pod de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întârzierea mea. Apoi m-a zărit de acolo, din deal. Eu veneam încet, cu cele două sticle de apă în plasa de nailon sprijinită de umăr. Lichidul din sticle se transformase într-un fel de limonada gălbuie, condimentată cu nisip scrâșnitor. Părul meu galben devenise argintiu, de unde și prima poreclă pe care mi-a făcut-o cadou Mircea: "Bălu". Nu-mi era tocmai bine. Stătusem câteva ore la rând în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a mai vorbi de așa-zisa putere mediatică, care este redusă la adevăratul ei rol: acela al unei pretențioase "muște la arat". Pe scurt, ceea ce este pus sub semnul între-bării este structura verticală, aceea falică rezultată din tatăl atotputernic. Ironia scrâșnitoare a emisiunilor umoristice de genul Les Guignols de l'info sau Le Vrai Journal, îndrăzneața dezinvoltură a revistelor de genul Technikart dovedesc, printre altele, că asumarea absolutului monovalent, proprie tradiției occidentale, nu mai este în vigoare. Ne aducem aminte de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și fusese fabricată în Ungaria. Într-un apartament de bloc socialist era numai bună de clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea dantelată fără bretele, retezată la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a deșertat-o repede/în pământul uscat și rece". Copilăria, știutoare a toate, deși n-am fi bănuit, ne pune vrând, nevrând în cunoștință cu răul. Răul mai rău decât băutura bunicii înjurătoare și cerșetorului murdar, cel în popor numit Scrâșnitorul și care viețuiește în beci și acționează de-acolo asupra firilor slabe și nerăbdătoare: "într-o seară Oona ne-a chemat în beci/avea ochii mari negri era serioasă așa/de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
răsucite cu gheare ca niște șerpi/noi tăceam, noi o priveam curioși căci/nu știam chiar deloc de ce ne chemase//câțiva șoareci au trecut printre picioarele/noastre nici n-am clipit măcar pentru că/Oona începuse să vorbească în șoaptă/despre Scrâșnitorul//foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
șoareci au trecut printre picioarele/noastre nici n-am clipit măcar pentru că/Oona începuse să vorbească în șoaptă/despre Scrâșnitorul//foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
cu gheare ca niște șerpi/ noi tăceam noi o priveam curioși căci/ nu știam chiar deloc de ce ne chemase// câțiva șoareci au trecut printre picioarele/ noastre nici n-am clipit măcar pentru că/ Oona începuse să ne vorbească în șoaptă/ despre Scrâșnitorul/ foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/ era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
au trecut printre picioarele/ noastre nici n-am clipit măcar pentru că/ Oona începuse să ne vorbească în șoaptă/ despre Scrâșnitorul/ foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/ era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și rea/ iar patul se mișca imperceptibil// sub plapumă/ stătea ea chircită/ în rochia ei
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
Gheorghe Grigurcu Dificilă, rece, uneori scrîșnitoare, rebarbativă, scriitura lui Vasile Dan trădează o obsesie. O obsesie benefică, cea a copilăriei. Copilăria freamătă în subtextul d-sale precum apa unui rîu sub o pojghiță de gheață. Poezia devine un mijloc de-a o conserva, de-a o
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
a lăsat pe ceilalți acasă. Deodată se ridică, își scutură umerii și ieși pe ușa dinspre parc. În urma lui, ușa se închise automat. Terasa era un fel de logie, care se deschidea larg către parc, către aleile acelea strălucitoare și scrâșnitoare. Scaune de răchită, o măsuță... Nu avea timp să stea. Mai bine plec. Destul pentru ziua de azi! Vreau să ajung pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în bulevard, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat - și poate chiar În noaptea aceea aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt atât de groase. Mi-i pun și mă aplec peste balustrada verde și văd cum un remorcher diform coboară pe canal. Cum poasă poarte vrun puțoi ochelari din ăștia? Așa groși cum sunt, În Întrecerea dintre ei și talpa scrâșnitoare, ca un taur castrat, a pantofilor lui Bruce Robertson, o să fie un singur câștigător. Mă răsucesc, rânjind satisfăcut la trosnetul pe care-l scot pe caldarâm. Apoi, cu o mișcare de picior atât de dibace, Încât ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară ne-a și admonestat cu o voce scrâșnitoare că introducerea în lagăr a cărților era strict interzisă. A smuls din mâinile copiilor cartea și atlasul precizând că își va informa superiorii despre ocupațiile noastre. Intervenția lui Gerhard nu a folosit la nimic dar peste câteva zile, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din obișnuință, scrâșni din dinți brusc și fără vreun motiv aparent, devenind astfel, din perspectiva viitorului romancier, potrivit pentru personajul numit „scrâșnitorul“ și, pe când trenul intra în gara Zoologischer Garten, mă invită, parcă într-o doară, să înnoptez în atelierul lui din Grunewalderstraße. De unde știa că nu aveam unde să trag? Se temea oare ca, rămas singur, să fie doar el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nici o clipă la frig, la vântul tăios, la aceste podișuri polare, semănate cu morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră, cât și pe pământ, unde, printre grămezi de piatră, creșteau doar ierburi uscate. Dintr-o dată mașina se opri. Șoferul, fără să se adreseze cuiva anume, rosti câteva vorbe în'limba aceea pe care Janine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]