48 matches
-
paraliza. Pur și simplu, nu eram în stare s-o controlez. Așa că "seriozitatea" lui Don Quijote m-a uimit și mi-a pus niște întrebări. Ce anume îl ajuta pe Don Quijote să nu se sinchisească de cei care râdeau de el? Scrânteala? Sau o credință? Și ce credință? Întemeiată pe ce? Nu cred că mă gândeam atunci la capacitatea de a pune iluziile mai presus de realitate. Nu eram nici foarte matur, deși aveam douăzeci și doi de ani, nici nu mă
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de serviciu. Imnografii au formulat unele observații prozodice, după care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii noștri eroi") și superba rimă "mîndră/ eră" ce înnobila catrenul final. În august 1977, un decret prezidențial adăuga o nouă strofă, numărul greșelilor de accent sporind cu încă patru: "Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim", " Cu
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
un moment dat, o (anti)eroină - parcă n-ar fi și pentru ele. Le lipsește ceea ce numim, de vreo două decenii încoace, inteligența emoțională. Sau, mă rog, măcar o inteligență practică, în stare să se adapteze la context. O anume scrânteală dată de cărți, sau de o educație prea tradițională, cu tot cu evazionismul implicit, le încurcă drumurile prin viața de toate zilele. Ochii li se măresc și vederea li se îngustează. Visele li se colorează și viitorul li se întunecă. Rămân, deci
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
e în stare a construi ceva durabil în prezent, blocîndu-și și viitorul. Amnezia constituie un sindrom al unei alienări obștești, o "sminteală generalizată": " Fiecare fapt esențial din viață trebuie asimilat de intelect. Asumat moral și afectiv. Dacă nu înțeleg, înnebunesc". "Scrînteala" începe cînd refuzi să afli și să discerni din dorința deșartă că o să dormi liniștit. Tocmai în coșmaruri apar vinovățiile noastre ascunse de lumina zilei și de ochii lucizi". Ne aflăm între zeița uitării, Lethe, și zeița adevărului, Authecatos, adică
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Sorin Lavric Că talentul cere scrînteală e o condiție patologică cu care lumea literaturii s-a obișnuit de mult, ideea că poți fi sănătos și în același timp înzestrat cu har fiind o aberație pe care nu o mai susțin decît mediocrii. Unora dintre scriitori le
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
în fața activiștilor. Dorin proiectează avioane, deși toți ceilalți ingineri proiectează utilaje pentru industria lemnului. Toată lumea îl îndrăgește pe Dorin fiindcă este țicnit. Are patru copii, toți la școală, care mai de care mai deștept, încă niciunul nu dă semne de scrânteală. Înainte de vizita de lucru a activiștilor de partid, șeful institutului merge la Dorin și îi spune: "Dorine, te rog să-ți iei un concediu medical, trebuie neapărat să te odihnești". Dar mă simt perfect, zice Dorin, nu-mi iau niciun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu-i băgat În gură sau În nas, atunci Îi În fund și tot Îi găsesc ei un loc undeva. Da’ unde mai pui că mi-au pus și <călușă În gură, pentru că am - cum Îi spuneau ei? - ceva cu scrânteala fălcii”... După o vreme, directorul l-a sunat pe profesorul Hliboceanu. Se vedea cât colo că uitase de „angajamentul” luat În fața secretarei, de a nu mai vorbi vrute și nevrute la telefon: ― Alo! La telefon e „burghezul” Tacitu. Nu știu dacă v-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pentru el, o scriere reușită cere acuratețe filologică și o bună proprietate a termenilor, cînd de fapt scrisul cere un duh interior care precede filologia și care, cel mai adesea, nu e deloc sănătos. Sau, mai pe șleau, creația cere scrînteală, indisciplină, dezordine interioară - exact stihiile pe care medicul le respinge spontan. Adept al sănătății pe care a învățat să și-o întrețină în chip constant, medicul se privează astfel de catalizatorul talentului său, boala. Educat să lupte împotriva bolii, doctorul
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
un imbold de iconoclastie principială: lumea e făcută ca eu s-o răstorn. Al doilea fel stă în moda meschină de a-i reduce strălucirea minții la un tipar patologic menit a-i explica geniul prin boală. Geniul e consecința scrîntelii, Nietzsche fiind un cazan de otrăvuri fiziologice care au răbufnit în conștiință sub forma smintelii. În acest caz, reduci superiorul la inferior și faci din Nietzsche un zgîrci contorsionat, alcătuit din complexe sordide. Acesta e genul de lectură de care
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
fac ca acest simulacru de alienare să semene leit cu alienarea însăși. Subtilitatea construcției personajului stă, toată, în acest paradox: înscenarea pas cu pas a dereglării mintale nu face decât s-o ridice la pătrat, printr-un nou simptom: metanebunia. „(...) Scrânteala mea, nereperabilă poate niciodată, pentru că nu e vorba, repet, de o nebunie fățișă, sănătoasă, propriu-zisă, nebunia de care vorbesc eu nu încolțește decât în minți scăpărătoare, capabile să o ascundă din fașă, să n-o trădeze, să o țină perfect
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în vatră cu spuză și apoi se pune pe buric. Legătoarea este bună pentru diaree (pânătecăraie). Mai șștia să descânte Anghelina Cucu, dar, cu deosebire, ea se specializase în „tras”mâini și picioare, oase rupte. Ea ne spune că la scrânteală, se „trăgea” mâna, piciorul (se așezau oasele la loc, cap în cap) și se lega cu ceapă pisată, pentru a se muia vâna sărită și pentru a trece durerea. Dacă nu se punea legătura de ceap peste scrântitură, fractură, locul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de cursă lungă sau medie îi configurase o aură blasfemitor-malițioasă din partea „conformiștilor”, a unui teribilism săcăitor, „îmbătrânit în rele”, nemăsurat și fără perspectivă din partea colegilor de care n-a fost înțeles îndeajuns ori, a unui curaj nebun, un fel de „scrânteală” din partea celor obosiți de a-și tot declama la nesfârșit (și fără rezultat) opiniile contestatare. Fără a fi luați, măcar în seamă! Ca într-un superfluu dialog al surzilor. Mi-a propus, cu acest prilej, colaborarea sub flamurile unei entități
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Cu-atâția sfinți în calendar, Mă-ntreb, române, ce nu ai, Că nu te simți și tu, măcar, Că ești c-un picior în groapă și cu celălalt în rai? Scrînteală de anul nou (in vino veritas) Nu știu cine-a fost de vină. Avea o soață... bibelou! Vorbea cu ea și în latină, Dar a scrântit-o tare rău, Când i-a urat: ”un anus nou!! în moldova me saracî ma apucî
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Fiecare are-o boală: Unul e într-o ureche, Altul e bolnav de oală, Celălalt n-are pereche. Multe-acasă el adună, Afișând o
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352017_a_353346]
-
Mai postesc și rar înjură. Ei nu-s buni de nicio brânză; Munca e pentru tractoare, Au în bănci ceva osânză Și nevastă fată... mare! M-a luat o amețeală..., Vreau și-n casă și afară; Oare nu e vreo scrânteală? Nu e de la... primăvară? Referință Bibliografică: Scrânteală de primăvară? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul III, 20 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352017_a_353346]
-
-s buni de nicio brânză; Munca e pentru tractoare, Au în bănci ceva osânză Și nevastă fată... mare! M-a luat o amețeală..., Vreau și-n casă și afară; Oare nu e vreo scrânteală? Nu e de la... primăvară? Referință Bibliografică: Scrânteală de primăvară? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul III, 20 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352017_a_353346]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > NEBUNIE CURATĂ Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cred că oamenii, în genere, au un pic de scrânteală în ei încă de la naștere. La unii a plouat cu mai multă nebunie, la alții au fost picurați doar câțiva stropi. Oricum ar fi, fiecare din noi are o anume sminteală, ceva care ține de o rotiță lipsă, de o
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Fiecare are-o boală : Unul e într-o ureche, Altul e bolnav de oală, Celălalt n-are... pereche. Multe-n casă el adună
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346340_a_347669]
-
cunună, Mai postesc și rar înjură. Unii-s buni de nicio brânză, Munca e pentru tractoare! Au în bănci ceva osânză Și nevasta... fată mare! M-a luat o amețeală, Vreau și-n casă și afară, Oare nu e vreo scrânteală, Nu e de la primăvară? Referință Bibliografică: Scrânteală de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346340_a_347669]
-
-s buni de nicio brânză, Munca e pentru tractoare! Au în bănci ceva osânză Și nevasta... fată mare! M-a luat o amețeală, Vreau și-n casă și afară, Oare nu e vreo scrânteală, Nu e de la primăvară? Referință Bibliografică: Scrânteală de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346340_a_347669]
-
Deconectanta formulă junimistă, deși numai de anecdotă nu e vorba. E un personaj ușor/ dacă nu de-a dreptul bizar (eufemizez pentru a numi de fapt o țicneală de-a binelea), cunoștință veche, fost condeier al partidului, care, culmea! cu scrînteala lui pe-atunci bine jucată lăsa impresia unei năstrușnice dizidențe. Nu știu sigur dacă, după trauma revoluției, nu și-a făcut un mic stagiu purgator și pe la Socola, oricum, întîlnirile cu el sînt în ultimul timp din ce în ce mai deraiate, consumîndu-se rapid
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
asupra unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital. Pe un fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un caz de demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o anxietate prelungită în care se insinuează frica. Frica îngrozitoare, paroxistică frânge ușor fragilul echilibru nervos al hangiului Leiba Zibal, echilibru și așa avariat de boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]